Cel care și-a luat drept scop al vieții împlinirea voii lui Dumnezeu se străduiește să cunoască amănunțit și fără greș această atotsfântă voie prin cercetarea cu cea mai mare osârdie a Sfintei Scripturi, mai ales a Noului Testament, prin citirea scrierilor Părinților, stând de vorbă și sfătuindu-se cu creștinii sporiți, împlinind poruncile evanghelice cu purtarea cea din afară, cu mintea și cu inima. „Legea slobozeniei”, a zis Preacuviosul Marcu Ascetul, „prin înțelegerea cea adevărată se cinstește, prin lucrarea poruncilor se înțelege și se plinește prin îndurările lui Hristos”. Atunci când creștinul începe să trăiască în potrivire cu voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și deplină (Romani 12, 2), altfel spus cu poruncile Noului Testament, dintr-odată i se descoperă căderea și neputința firii omenești. Neputința nu-i îngăduie să împlinească poruncile lui Dumnezeu în chip curat și sfânt, precum o cere El, iar căderea se împotrivește – adeseori cu cea mai mare înverșunare – împlinirii poruncilor lui Dumnezeu.
Sfântul Ignatie Briancianinov
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|