Transmiterea mesajului Evangheliei unor necunoscuti

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de alexdu

Ce parere aveti despre transmiterea mesajului Evangheliei unor necunoscuti, in drum spre munca, in autobuz, in metrou, in statie, la servici, la facultate, in parc etc.?

Doamne, ajută!

Porunca evanghelizarii este pentru toti cei care au primit Evanghelia. In primul rand pentru preoti si in al doilea rand pentru credinciosi.
Dar Evaghelia nu trebuie neaparat predicata "de pe acoperisuri". Iar prin raspandirea Evangheliei nu trebui neaparat inteles a tine speech-uri ad-hoc, ci in primul rand a oferi exemplul personal. Spunea Sf Francisc: "Predicati peste tot. Cand este necesar, folositi si cuvintele!".
Domnul nostru, in timpul cat a stat printre noi cu trupul, a evanghelizat de multe ori. Dar nu cand se duceau oamenii la lucru. Ci in urmatoarele doua feluri:
-cand veneau oamenii la El. Cu acele ocazii a tinut discursuri despre credinta cu caracter mai general. Exemple: Marea Predica de pe Munte. Sau cuvantarea in care El era in corabie si oamenii pe mal (Matei 13)
-cu prilejuri diferite, cand venea cumva vorba despre credinta. In aceste situatii, Domnul lamurea unul sau altul din aspectele credintei. De exemplu, pe cand statea la masa cu fariseii. Sau in Pretoriu.
Sfantul Ioan Botezatorul, despre care s-a vorbit, aici a predicat mult. Dar a facut-o
1) in desert, catre oameni care veneau la el
2) oferind exemplul personal. Mai intai de post si castitate si, pana la urma, de jertfa martirica.

Vedem, deci, unele deosebiri fata de predicatorii improvizati ce misuna prin metrouri.

Pe de alta parte, daca unele secte cad in extrema evanghelizarii si cand nu trebuie, Bisericile apostolice se afla la extrema cealalta, a refuzului evanghelizarii cand se iveste ocazia. Ele nu evanghelizeaza cand trebuie. Iar in zilele noastre, cand gradul de ruptura intre Imparatia lui Dumnezeu si Imparatia Cezarului este parca fara precedent, trebuie multa evanghelizare.

In exemplul dat de Yasmina, cel cu bunicul ei (in care am retinut ca evanghelizarea nu s-a facut in autobuz, ci in spital, ceea ce e cu totul altceva) ma intreb: sa fi fost mai bine ca unchiul ei sa continue sa duca o viata desucheata ? Desigur ca nu. Iar referitor la observatia Mirelei, potrivit careia evanghelizarile din mijloacele de transport nu marcheaza succese: nu stim. Intre momentul cand e semanat bobul de grau si momentul cand rasare graul trece un timp. Doar nu ne asteptam ca oamenii sa lase pe loc haina slinoasa a pacatelor spre a se imbraca in haina lui Cristos.

In concluzie: nu trebuie sa facem neaparat ca sectantii, ci trebuie sa luam cele bune ale lor: o buna cunoastere a Cuvantului lui Dumnezeu, o anumita inflacarare in a-l raspandi, o speranta nestramutata ca, cel putin in unii, va rodi.