Stiri AFR (ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA)

[Parascheva16]

Declin spiritual

In timp, datele aratau ca atitudinile asupra moralitatii s-au dovedit a fi buni predictori ai angajementului religios. In mod particular, cu cat cineva era mai liberal in privinta homosexualitatii cu atat era mai putin probabil ca acel individ sa se afilieze unui religii. Tinerii americani nu deveneau atei. In schimb ei se identificau ca fiind spirituali, dar nu religiosi. Impreuna cu ateii si agnosticii, acesti “Nones” [Nota AFR: termen folosit pentru oameni care nu se identifica cu nicio denominatie religioasa] compun segmentul cu cea mai rapida crestere a credintei la nivelul demografic al natiunii.

Dupa un studiu elaborat in 2012 de Pew Research Center, Nones constituie “religia” unui american din trei sub varsta de 30 de ani. Acesta nu este comportamentul tinerilor care tind sa faca ce fac alti tineri: sa tina biserica la “indemana” pana se aseaza la locul lor. Pew Research Center a concluzionat ca aceasta generatie este cea mai putin afiliata religios decat oricare alta despre care avem date. Putnam – eruditul de la Harvard University cunoscut pentru studiul sau despre cultura civica, un best-seller,“Bowling Alone” - a spus ca nu avem motive sa credem ca se vor intoarce in biserica pe masura ce vor inainta in varsta.

Putnam si Campbell au aratat in cartea lor, American Grace, ca corelarea nu este cauzualitate, dar au scos in evidenta ca pe masura ce activismul gay incepea sa ocupe un loc central in scena politica, rolul public activ pe care multi lideri crestini si-l asumau impotriva drepturilor gay a dus la instrainarea tinerilor fata de religia organizata.

Putnam crede ca bisericile crestine vor trebui sa liberalizeze invatatura despre sexualitate daca vor sa mentina loialitatea tinerelor generatii. La prima vedere pare o concluzie rezonabila, dar experienta Americii cu denominatiunile liberale contrazice aceasta sugestie. Bisericile Protestante care au fost mai ingaduitoare cu homosexualitatea si libertatea sexuala in general, au scazut la numar. Se pare ca atunci cand oamenii decid ca normele istorice ale crestinismului sunt gresite cu privire la sex, ei nu gasesc o biserica care sa le suporte aceste asteptari liberale. Ei pur si simplu nu mai merg la biserica. Acest fapt ridica o intrebare serioasa: este sexul punctul de gravitate a ordinii culturale crestine? Este intr-adevar cazul in care, daca renuntam la invatatura crestina despre sex si sexualitate, ar disparea factorul care da – sau a dat – Crestinismului puterea sa fie o forta sociala?

Desi nu a spus-o chiar asa, eminentul sociolog Philip Rieff, ar fi spus probabil „da”, avand ca reper cartea lui Rieff din 1996 The Triumph of the Therapeutic („Triumful Terapiei Analitice”), in care vorbeste de “deconvertirea” Occidentului de la crestinism. Aproape toata lumea recunoaste ca acest proces a fost in curs de desfasurare de la Iluminism incoace, dar Rieff a aratat ca a ajuns la un stadiu mai avansat decat majoritatea oamenilor – ori al tuturor crestinilor – recunosc.

Rieff, care a murit in 2006, a fost un necredincios, dar a inteles ca religia este cheia intelegerii oricarei culturi. Pentru Rieff esenta oricarei culturi poate fi identificata prin ceea ce interzice. Fiecare cultura impune o serie de cerinte morale pentru membrii sai, de dragul servirii intereselor comune si ii ajuta pe acestia sa faca fata cerintelor. O cultura necesita un cult – un sentiment de ordin sacru, o cosmologie care inradacineaza aceste cerinte intr-un cadru metafizic.

Rieff, scriind in 1960, a identificat revolutia sexuala - desi el nu a folosit acest termen - ca un predictor al mortii crestinismului ca forta culturala determinanta. El a inteles ca renuntarea la autonomia sexuala si la senzualitate in cultura pagana a stat la baza culturii crestine – o cultura care in mod esential, nu numai ca a renuntat, dar a si redirectionat instinctul erotic.