nunta mixta

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Pentru primul punct: in cazul unei astfel de casatorii cu disparitate de cult, se aplica privilegiul paulin?

Nu cunosc dacă în cazul unei căsătorii cu disparitate de cult se aplică privilegiul paulin. Bunul-simţ catolic (sensus catholicus), atâta cât am, îmi spune că mai degrabă nu se aplică.

Pentru punctul 2: cum poate victima sa rejecteze botezul primit? Se poate rejecta un botez? Victima poate doar sa continue sa fie necredincioasa asa cum o fac multi botezati bebelusi.

Simpla necredinţă este diferită de apostazie. Apostazia conţine în ea un element activ anticreştin, este un păcat de natură comisivă şi nu omisivă, trăsătură pe care simpla necredinţă nu o are.

Si interesant ceea ce spuneti, Biserica refuza sa boteze. In comparatia facuta cu vaccinul rezulta ca in cazul acesta medicul refuza sa dea vaccinul copilului atunci cand parintii il cer.

Da, fiindcă există indicii că vor folosi rău ceea ce cer. Când riscul reacţiilor adverse îl excede pe cel al efectului salutar, un tratament trebuie refuzat de medic, chiar dacă este cerut de pacient, direct sau prin reprezentanţii săi.

Poate ca pana la urma va ajunge sa-l dea numai adultilor motivati, cine stie...

Botezul by default al copiilor a apărut abia în societăţile creştine. Anterior Edictului de la Milan, Biserica nu practica botezul de rutină al copiilor, dar îi boteza numai în situaţii când în întreaga familie putea fi văzută o fervoare a trăirii religioase. După apariţia societăţilor creştine, când micuţul provenea din familii cu viaţă creştină, când catehizarea era universală, şcoala însăşi, ca instituţie de toate gradele, fiind creată şi condusă de Biserică, se putea considera că există suficiente garanţii pentru ca Botezul să fie opţiune by default. Aşa cum, în prezent, vaccinarea este opţiune by default (deşi nu a fost întotdeauna aşa). Dar, pe măsură ce statele recad într-o "multiculturalitate" care seamănă suspect cu păgânismul, este posibil, ba chiar de aşteptat, ca Biserica să nu mai considere de la sine înţeles că orice copil provenind dintr-o familie formal creştină şi care cere botezul oarecum în virtutea inerţiei, poate fi botezat.

In cazul tatuajului, aveti dreptate, insa nu-i potrivita comparatia pentru ca, atata timp cat victima nu are nici un tatuaj, nu puteti sti daca a auzit vreodata de Iisus. Poate ca nu. Este ca si cum dvs. ati refuza sa transfuzati un om inconstient ca poate este un martor de a lui Iehova...

Este greu de crezut, în ziua de azi, când Biserica Catolică şi-a îndeplinit misiunea de a "merge şi învăţa popoarele" că mai există cineva care nu a auzit vreodată de Isus. Dar, situaţia s-ar putea schimba, după cum am arătat mai sus.

Si apoi, cum puteti fi sigur ca un copil botezat va fi credincios?

Nu este necesară siguranţa. Sunt necesare: cererea de a fi botezat, lepădarea şi promisiunile, indicii că va fi crescut în Cristos.

Vedeti cum oamenii sunt de vina pentru situatia unora de a fi apostati fara voia lor? De aceea revin la intrebarea: cum se poate ca o promisiune facuta de unii sa le fie imputata altora? Este lucrul cel mai absurd din crestinism... Dumnezeu insa nu este absurd, nu va judeca un om pentru promisiunile facute Lui de altii, ci fiecare va da socoteala pentru ale sale...

Nimeni nu poate fi apostat fără voia lui. Părinţii apostatului au vrut să crească în Cristos şi l-au învăţat credinţa. Cristos i-a oferit darul de nepreţuit al Botezului, de care atâţia infideli nu au beneficiat. Dar apostatul a rejectat voinţa părinţilor spre binele lui şi a rejectat darul lui Dumnezeu. De aceea, dacă va muri în această stare, va fi în moarte, timp de o eternitate, aşa cum a fost în viaţă: va trăi despărţit de Dumnezeu, suferind damnarea perpetuă.

In legatura cu confirmarea, cum va explicati ca romano catolicii o dau abia la 14 ani? Cum se mai potriveste teoria cu vaccinul aici? La ce le foloseste Botezul in absenta Impartasaniei?

Vaccinul este Botezul. Confirmarea este rapelul.
Catolicii de tradiţie apuseană pun accentul pe caracterul de îmbisericire al Confirmării, pe latura eclezială a ei. De aceea, episcopul locului este cel care administrează Mirul. Materia diferită, apa în cazul Botezului, uleiul în cazul Mirului, ne sugerează că într-un caz este vorba de renaştere, în celălalt de întărire a tânărului gladiator în vederea luptelor care se anunţă. Toate la vremea lor.

Botezul are caracter salvific independent de Împărtăşanie. Noi credem că toţi copiii botezaţi, dacă mor înainte de vârsta înţelegerii, ajung la fericirea supranaturală a viziunii beatifice, deoarece nu au păcate personale grave, iar păcatul ancestral le-a fost şters de Botez.

De fapt, numai Botezul şi Pocăinţa, dar nu Împărtăşania, au caracter salvific direct. Împărtăşania ajută mult la mântuire prin aceea că ea conferă graţie sacramentală, ajutându-l pe împărtăşit să nu recadă în păcat. Dar, în clipa în care se prezintă la împărtăşanie, acela se află deja, prin Botez sau prin Pocăinţă, în stare de graţie sfinţitoare şi, dacă moartea îl va surprinde astfel, va fi salvat.