Necredinta

[diador]

in ceea ce priveste rugaciunea ai dreptate.nu ma mai rog la fel.nu inteleg cum repetarea la nesfarsit a acelorasi cuvinte ma poate face sa pricep.prefer un fel de dialog direct cu Dumnezeu.ca am nevoie de "doctor' asta am banuit si eu,iar parerile voastre mi-au confirmat acest lucru.doar ca "doctorii"pe care-i mai gasesc nu-mi raspund la intrebari.cei care m-au "tratat" inainte din pacate i-a luat Dumnezeu.stiti cum e degeaba tratezi efectele,cauza ramane.asta stiti cum e,ca atunci cand iti repeti la nesfarsit"nu te enerva".la inceput are efectul scontat,dar dupa o vreme obtii efectul opus.cel putin in cazul meu asa s-a intamplat.tocmai repetarea la nesfarsit a acatistelor m-a facut sa ma gandesc la faptul ca "pana la Dumnezeu te mananca Sfintii".viata mea e pe un fagas ... nici nu stiu cum sa-l numesc.conform normelor bisericesti lumesti nu sunt pe o cale gresita,dar spiritual e mai mult decat evident ca nu e bine.si asta simt ca incepe sa se reflecte si in ceea ce voi face.sunt sigur ca voi gresi indiferent de hotararea pe care o voi lua.din pacate zac in aceeasi situatie de ani de zile asteptand la nesfarsit un mic semn,o usa deschisa.e evident ca voi fi nevoit sa sparg zidurile ce ma inconjoara si n-am cum sa evit greselile.deja se pune pb supravietuirii in "civilizatia" ce ne inconjoara.nu astept nimic.daca ofer ajutor,o fac pt ca vreau si pot nu pt ca astept raspuns,daca fac rau o fac pt ca sunt nevoit si nu inteleg de ce ar tb sa fiu pedepsit atata timp cat nu am alta cale de supravietuire.