Munca si viata crestina

Uneori simt cum munca ma transforma intr-un fel de animal. Nu mai am rabdare, nu ma mai intereseaza mare lucru din jurul meu, decat stres, nervi, presiune si o tona de lucru in asteptare. Gandurile de judecata fata de semeni sau de ura merg in paralel cu lucrul pentru ca nu mai am loc in suflet pentru liniste sau ganduri bune. Uneori nu mai inteleg nimic si nu mai vad rostul, ma transform vazand cu ochii, dar ma tot duc inainte stiind ca sunt vremuri grele si ca orice banut conteaza si pentru familie... in fine, zile bune si zile rele.

...dar in viata voastra? Care e raportul dintre munca si viata? Va absoarbe tot munca sau va mai ramane ceva (timp, energie... bucurie) si pentru alte lucruri?