Ziua X

[Gabriel_ND]

Incep sa scriu aici in speranta ca voi reusi sa vad lucrurile mult mai clar. Sper macar sa imi linistesc sufletul

pentru cateva momente. Toata lumea ma hartuieste din toate partile. Toti au asteptari insa doar putin ofera si asta

din vina mea si a caracterului meu mult prea tolerant. Am o problema si anume ca nu pot suporta gandul ca cineva

este suparat pe mine sau ca am deranjat pe cineva si din acest motiv accept multe si vad pe fata cum lumea profita

de mine. Am ajuns la capatul puterilor si sincer sunt disperat. Nu mai stiu unde sa ma indrept. In orice moment simt

ca o sa clachez si ca o sa fac un gest disperat. Ma gandesc la sinucidere,la jaf armat sau la disparitie totala. Nu

agreez nici una din variante,insa stresul si framantarile pe care le am nu ma lasa sa respir,ma sugruma ca un cordon

in jurul gatului. Vina pentru situatia in care ma aflu e numai a mea,recunosc,stiu unde am gresit. Am datorii de

peste 8000 lei, impartite in mai multe parti. In fiecare zi ma chinui sa fac rost dintr-o parte sa mut in alta.

Saptamana aceasta am ajuns la sume de peste 1200 lei. Simt ca ma prabusesc. Ori la bal ori la spital.Azi a venit

ziua X. Ziua X e ziua in care nu mai pot. Si imi repet:"Never back down"!!! Oare e un test? Nu stiu. Cuvintele trec

pe langa mine,oamenii la fel...privirile ma tintuiesc,eu vad prin ele. Nu are cine sa ma ajute. Sunt cateva

persoane,dar nu au de unde.Mama nu stie,nici nu va afla. Trag linie si ma uit in trecut. Multe promisiuni,putine

realizari...numai oameni pe care i-am dezamagit. E dureros. O dovedesc firicelele de lacrimi care imi bat la poarta

ochilor.Gestiunea magazinului in care lucrez e pe minus cu peste 2000 lei. In fiecare ora sunt pasibil de

concediere. Stresul pe care il traiesc e chinuitor. Si totusi azi e Ziua X. Ce pot eu sa fac in Ziua X?

Am 23 de ani si m-am nascut intr-un orasel de provincie.Mama e o femeie extraordinara care din pacate s-a imbolnavit

grav acum 7-8 ani din cauza tatalui care era betiv,bataus si parior. S-au despartit.Am plecat impreuna la parintii

mamei mele,alti oameni extraordinari,carora le voi fi etern recunoscator. Conditia materiala saraca nu s-a schimbat

niciodata in familia mea. Eu eram speranta...un baiat care,prin inteligenta lui promitea multe. Am plecatla 19 ani

la facultate ca sa implinesc dorinta celor dragi. Am esuat in anul trei nu datorita viciilor sau a anturajului,ci

exclusiv datorita delasarii. E defectul meu. Il am ca povara. Stiu ce inseamna viata grea,responsabilitati,traiul de

unul singur independent. Cu toate astea am ajuns in impas financiar,la capatul negativ al balantei,adica datorii!

M-am intins mai mult decat am avut plapuma. Am un potential extraordinar de mare si stiu ca pot face multe. Insa

problemele zilnice nu ma lasa sa scot capul la lumina. Si in plus am acel sambure al lenii si delasarii de care nu

reusesc sa ma descotorosesc. Azi e Ziua X. Ce ma fac in Ziua X?