Hristos - Vindecătorul lumii și Doctorul cel veșnic

[NECTARIE]

Și Iisus străbate toate orașele
și satele, învățând în sinagogile
lor, propovăduind Evanghelia
împărăției și vindecând toată
boala și toata neputința în
popor.“ (Sf. Ev. Matei 9, 35)

După ce Dumnezeu l-a creat pe om din țărână, și i-a dat suflare de viață, sufletul și trupul său posedau o sănătate deplină, pentru că erau pătrunse de energiile divine. Sfântul Grigorie Palama consideră că harul dumnezeiesc se revarsă ajutând natura omenească. Iar Sfântul Vasile remarcă: “Erau feriți de boală (…) datorită darurilor primite la creație.“
La inceput boala, suferința și moartea nu existau. Omul era “străin păcatului, necazurilor, grijilor și nevoilor firești.
Dacă Adam și Eva nu ar fi păcatuit, “ar fi ajuns la cea mai desăvârșită slavă și, schimbați fiind, s-ar fi apropiat de Dumnezeu(…), iar bucuria și desfătarea de care ne-am fi umplut atunci, prin comuniunea dintre noi, ar fi fost cu adevărat de negrăit și dincolo de cugetarea omenească.
Pentru că cedase ispitei Doctorul cel veșnic “a predat trupul (omului) nesfârșitelor suferințe și boli, pentru că omul să învețe chiar din firea sa că nu mai trebuie să primească niciodată acest gând, plin de mândrie, de a fi ca Dumnezeu.
Dumnezeu a zis Evei: “în dureri vei naște copii“, iar lui Adam: “blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănesti din el în toate zilele vieții tale(…). în sudoarea feței tale vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pamântul din care ești luat.“