Cearta contimporanilor

vestea buna...



DAN PURIC SE RETRAGE
DIN PROIECTUL “MEMORIALUL AIUD”


Dan Puric este decis să se retragă din proiectul construirii memorialului de la Aiud (mănăstire şi centru de cercetare martirologică). Nu-l împinge la asta scîrba de atacurile imunde la care a fost supus ca un rău-făcător de către oameni “din Biserică”. Este însă dezămăgit de suspiciunea pe care au început s-o nutrească asupra sa (ca urmare a acestor atacuri) persoane care cunosc foarte bine ce a făcut el pînă azi pentru Biserică şi pentru memoria neamului. Şi e mîhnit de lipsa de reacţie a părintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru-Vodă (căruia i-a fost ucenic, faţă de care are mare evlavie şi căruia i-a dedicat o carte) faţă de minciunile vehiculate pe seama sa de către ucenici ai avvei din Munţii Neamţului (şi nu numai). Deşi n-am crezut că se va întîmpla aşa, iată că duşmanii Ortodoxiei au reuşit să-i îndepărteze unul de altul.
“Eu n-am avut niciodată drept de decizie în acest proiect. Doar am încercat să ajut. Am strîns nişte bani şi am mijlocit rezolvarea unor probleme. Dar hotărîrile acolo le ia, aşa cum e normal, Înaltul Andrei, episcopul locului. Nu înţeleg să fiu murdărit cu tot felul de acuzaţii pentru că vreau să fac un bine. Aşa că nu mă mai amestec deloc în acest proiect.
În altă ordine de idei, arhitecţii sînt aproape gata cu noi variante de proiect, pentru a spulbera orice îndoială că la Aiud se va face o lucrare ortodoxă” – mi-a spus Dan Puric.
Sînt convins însă că adversarii proiectului vor găsi alte motive şi vor ţese alte intrigi pentru a opri – sau măcar pentru a întârzia – clădirea acestui Memorial. Am certitudinea că mai mult decît mănăstirea îi deranjează viitorul centru de martirologie. Deja acolo este un schit, se slujeşte în biserica din interiorul monumentului, iar sfinţii fac minuni. Deci, faptul că se va ridica o mănăstire mai mare nu surprinde şi se înscrie în evoluţia firească a lucrurilor. Însă noi nu avem pînă azi nici un muzeu al holocaustului comunist (la Sighet este ceva, dar prea marcat confesional şi partinic). Asta îi arde pe antihrişti şi anti-români, că la Aiud va fi memoria vie, că acolo vor putea afla generaţiile noi despre grozăviile comuniste, despre jertfa imensă a poporului român şi despre cum a lucrat Dumnezeu în oameni.
Aşa că eu unul mă aştept să continue uneltirile împoriva Memorialului Aiud, la fel cum au continuat, indiferent de cedările administraţiei bisericeşti, şi cele în privinţa construirii Catedralei Mîntuirii Neamului. Măcar atunci duşmanii au fost din afara Bisericii, pe cînd de data asta sînt şi din sînul ei.
E un truism că nimeni nu ne poate face atîta rău pe cît ne putem face noi înşine. Şi mai e ceva: degeaba construim ziduri “în stil ortodox”, dacă o facem străini de duhul Ortodoxiei.
Dar nădăjduim, pentru rugăciunile sfinţilor...