Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

Prin anii 1939-1940 Dumitru Cotoran era profesor de filozofie la liceul din Vaslui. Şi, după cum singur mărturiseşte, era un ateu convins. Soţia era insă credincioasă. Şi nu aveau copii. Iată , insă, că soţia i se imbolnăveşte grav şi este internată pentru operaţie la un spital din Bucureşti. După operaţie, ajunsese aproape in stare de inconştienţă.
- Domnule doctor, mai este vreo speranţă cu soţia mea ? , intrebă profesorul Cotoran. - Numai Dumnezeu, dacă mai face vreo minune ! Altfel . . . Cum a auzit cuvintele acestea, a ieşit foarte zdrobit la inimă din spital, şi făra să ştie unde merge, căută o biserică deschisă in cale . De unde nu intrase in biserică din copilărie , iată acum intâlneşte prima biserică a Sfinţilor Ioachim si Ana, pe strada Traian. Intră repede inăuntru şi, căzând in genunchi la icoana Maicii Domnului, rosti cu lacrimi această rugăciune disperată : - Maica Domnului, dacă exişti, salvează-mi soţia ! Apoi se intoarse la spital, unde soţia lui se zbătea intre viaţă şi moarte. Parcă dormea. Se aşeză lângă patul ei. Se ruga in gând pentru ea Maicii Domnului. Deodată , femeia deschise ochii şi intrebă : - Dumitru tu eşti ? - Da, eu sunt, vrei ceva ? - Ajută-mă să mă ridic puţin . . .Acum o jumătate de ceas a venit la mine o femeie in haine albe, foarte frumoasă , şi mi-a spus : " Iată , aici , in prăpastia asta era să cazi. Dar pentru rugăciunea soţului tău, te scot deasupra . . ." Apoi m-a apucat de mână şi m-a urcat pe un loc ridicat şi luminat. Din clipa aceea a dispărut acea fecioară, iar muribunda a inceput a se intări. - Vrei să te plimbi cu mine pe coridor ? o intrebă soţul. -Vreau că nu mă mai doare nimic. Când l-au văzut doctorii că se plimbă cu soţia , după operaţie aşa de grea, s-au mâniat pe profesor şi i-au zis : - Ce faci domnule , ai inebunit ? - Nu, domnule doctor, abia acum m-am trezit ! In câteva zile, soţia s-a făcut complet sănătoasă şi s-au reântors la Vaslui. Aici, profesorul Dumitru Cotoran şi-a schimbat cu totul viaţa, devenind un bun creştin. Era nelipsit de la biserică şi , in fiecare sărbătoare, citea câte un capitol din Noul Testament, şi se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi.