Postul Mare elemente practice

[CristianR]

În prealabil postat de Iorest

Eu înțeleg de aici că untdelemnul e o desfătare.

Un post mai aspru poate aduce beneficii mai mari, de acord cu tine. Dar el trebuie să fie pe măsura râvnei și a credinței celui care alege, liber să postească. Nu trebuie să fie o normă pentru toată lumea, pentru că oamenii sunt diferiți. Pravilele (una dintre ele parcă a Sf. Sava) care "normează" postul trebuie luate ca un ghid, nu ca o obligație – părerea mea.

De aceea este bine ca fiecare să se sfătuiască cu duhovnicul și despre aspectul ăsta, pentru că dacă unii tind să se menajeze, alții se simt îndemnați către o rigoare care depășește măsura lor duhovnicească sau trupească.

Iar ascultarea de duhovnic – chiar dacă el te îndeamnă spre un post mai blând – îți poate aduce un beneficiu duhovnicesc mai mare decât un post aspru făcut din râvna ta singulară, fie ea și cu temei în canoanele Bisericii.

Ceea ce pentru unii este leac (spre despătimire), pentru alții poate să fie dăunător (piatră de poticnire când credința este slabă, ori chiar să-i afecteze fizic, nervos ori psihic).

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Un post mai aspru poate aduce beneficii mai mari, de acord cu tine. Dar el trebuie să fie pe măsura râvnei și a credinței celui care alege, liber să postească. Nu trebuie să fie o normă pentru toată lumea, pentru că oamenii sunt diferiți. Pravilele (una dintre ele parcă a Sf. Sava) care "normează" postul trebuie luate ca un ghid, nu ca o obligație – părerea mea.

Just, dar pentru cine vrea mai mult, sau măcar să se lupte cu el mai mult ca să biruie trupul, lumea și puterile întunericului, e cu neputință dacă se menajează.

Părerea mea e că mulți au o părere despre Biserică, și formalism tocmai fiindcă practică menajarea de sine, îndulcirea, zaharisirea emoțională.

Nu mai e duhul acela de luptă, acea bărbăție a inimii care înalță prin zdrobirea de sine și de aceea oamenilor li se pare că slujbele sunt repetitive și perioadele bisericești se succed fără rod.

Or dacă am mai îmbătrânit un an, să fac ceva altfel față de anul trecut, să mai pun o cărămidă, să caut acea Metanoia - înnoirea minții.

În prealabil postat de CristianR

Iar ascultarea de duhovnic – chiar dacă el te îndeamnă spre un post mai blând – îți poate aduce un beneficiu duhovnicesc mai mare decât un post aspru făcut din râvna ta singulară, fie ea și cu temei în canoanele Bisericii

Păi nu e râvna mea singulară, m-am consultat cu un preot despre cum ar fi postul ținut la rigoare.
Nu cred că e imposibil, dar la început până culegi datele despre diferite alimente, și până îți faci o obișnuință cu canonul de rugăciune, e o ieșire din zona de confort personal.

[CristianR]

În prealabil postat de Iorest

Nu mai e duhul acela de luptă, acea bărbăție a inimii care înalță prin zdrobirea de sine și de aceea oamenilor li se pare că slujbele sunt repetitive și perioadele bisericești se succed fără rod.

Acum te-am înțeles mai bine și țin să-ți spun că apreciez cu adevărat energia cu care abordezi practica credinței. Cred că acest talant al tău este menit să învioreze credința celor din jur.

Or dacă am mai îmbătrânit un an, să fac ceva altfel față de anul trecut, să mai pun o cărămidă, să caut acea Metanoia - înnoirea minții.

Este ceea ce îmi propun și eu, cu fiecare spovedanie: să mă distanțez măcar cu un pas de păcatele pe care le-am conștientizat și mărturisit; să mai arunc din gunoiul adunat în suflet.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Acum te-am înțeles mai bine și țin să-ți spun că apreciez cu adevărat energia cu care abordezi practica credinței. Cred că acest talant al tău este menit să învioreze credința celor din jur.

Da sper să fie spre cele bune și să dirijez acest impuls de nou început spre fructificare duhovnicească, evident fiind în a 4-a zi de Post e prematur, dar contează și intenția bună.

E ca și când pleci la luptă, dar nu știi toată harta, dar măcar îți dai seama de propriile tale puteri, tragi propriile concluzii, e ca un jurnal de parcurs, te cunoști mai bine în diferite încercări.

Eu am mai ținut posturile, doar că nu eram atent la situația cu uleiul, fiindcă nu auzi de la mulți povățuitori.

Eu cred că mulți nu știu, nu că nu și-ar dori să țină fără ulei.

Acum descopăr că în alimentele de Post, nu mai e doar ulei dintr-acela clasic, cu care eram noi obișnuiți, e și de Palmier care e toxic și cancerigen.

Eu nu mă gândeam până ieri când am citit eticheta că în Pufuleți, în eugenie poți să te pretezi să faci economie și să bagi ulei de palmier.

În prealabil postat de CristianR

Este ceea ce îmi propun și eu, cu fiecare spovedanie: să mă distanțez măcar cu un pas de păcatele pe care le-am conștientizat și mărturisit; să mai arunc din gunoiul adunat în suflet.

Da, păi încercăm, mai degrabă formalismul se instalează când ești în zona de confort, deci daca aș fi în zona de confort postind fără ulei ar fi o ispită, pt mine e o muncă să ies din zona de confort ca să învăț să mănânc fără ulei.

Mai ales că la lucru mănânc într-un loc la vedere și toți care se așează cu mine la masă mă întreabă de ce nu mănânc carne, sau de ce mănânc prea neconsistent, observ că unii ar posti dar li se pare că nu le dă putere hrana de post, și de aceea bagă proteină.

Deci nu neapărat că sunt potrivnici postului.

[CristianR]

În prealabil postat de Iorest

Mai ales că la lucru mănânc într-un loc la vedere și toți care se așează cu mine la masă mă întreabă de ce nu mănânc carne, sau de ce mănânc prea neconsistent, observ că unii ar posti dar li se pare că nu le dă putere hrana de post, și de aceea bagă proteină.

Poți găsi proteină sănătoasă și în hrana de post, dacă mergi mult pe leguminoase (fasole boabe, năut, linte, mazăre) și diverse semințe (de cânepă, dovleac, migdale, floarea-soarelui, alune, nuci). Texturatul de soia, iarăși are multe proteine. Și mai sunt și pudre proteice vegane, chiar și fără E-uri.

Decât leșinat tot timpul, fără putere de muncă, eu cred că mai bine recurgi la sursele astea de proteine și chiar de uleiuri vegetale (inclusiv măsline naturale).

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Poți găsi proteină sănătoasă și în hrana de post, dacă mergi mult pe leguminoase (fasole boabe, năut, linte, mazăre) și diverse semințe (de cânepă, dovleac, migdale, floarea-soarelui, alune, nuci). Texturatul de soia, iarăși are multe proteine. Și mai sunt și pudre proteice vegane, chiar și fără E-uri.

Da, dar e greu de înțeles din afară, pt oamenii care nu au practicat niciodată postul, nici măcar Miercurea și Vinerea.

Azi de pildă am mâncat fasole fără ulei cu varză de la butoi, dezavantaj varza dă sete, mi-a fost sete la canon deși e frig afară.

Alt lucru bun, strugurii, am găsit din Republica Moldova, din Africa de Sud nu mănânc și parcă e destul un ciorchine să tragi putere.

Lucruri bune derulând - am reușit să țin săptămâna brânzei și asta m-a ajutat să forțez acele 2 zile fără apă, fără mâncare.

Dacă mai țineam erau 2 zile jumate sau mai mult până se termina Liturghia darurilor mai înainte sfințite, nici nu știu miercuri - prima săptămână din Postul mare, cum și la cât se mânâncă.

Dacă mâncam carne în săptămâna lăsatului sec de carne, nu aș mai fi reușit să nu mânânc nimic Luni-Marți, fiindcă e o cădere prea mare de la sățietatea cărnii la nimic 48 h.

În alți ani de pildă, am mai mâncat carne în săptămâna premergătoare postului, chiar dacă nu zilnic.

Lucruri rele după 48 h am mâncat ciocolată neagră 90% cacao, 2 dreptunghiuri, imediat după ora 24 și aici deja a fost țeapă că untul de ciocolată nu e ce trebuie.

În prealabil postat de CristianR

Decât leșinat tot timpul, fără putere de muncă, eu cred că mai bine recurgi la sursele astea de proteine și chiar de uleiuri vegetale (inclusiv măsline naturale).

Depinde de fiecare, creierul nu e obișnuit, cred că pe la finele celei de-a doua săptămâni deja o să fie altfel, nu e vb de a sta sleit toată ziua, creierul e neantrenat.

Cred că te ia moleșeala dacă stai pe calculator, internet, tv, și îți vine să dormi, deci trebuie mișcare.

[Iorest]

Principiile alimentației în Sfânta Scriptură și la Sfinții Părinți - Pr. Iustin Petre - partea I

[iustin_dumitru]

Cel mai important e cum vorbesti cu omul.

Tot ce zici , din secunda urmatoare devine parte a celuilalt, se duce in sufletul sau, te influenteaza si pe tine si pe el .

Si eu as fi intentionat sa zic ca mancarea nu e chiar atat de importanta , cand celalalt vezi ca pune accent pe ea. Dar tot la fel as zice si celor din viata mea care zic ca ei cred in Dumnezeu si ca Dumnezeu e in primul rand in suflet, dar cad in extrema cealalta , si nu cred ca postul de mancare, rugaciunea citita sunt asa importante.

Oricare din extreme imi vine sa o corectez. Dar nu o fac !
De ce? Pentru ca eu insumi as fi intr-o extrema, aceea de a ma crede invatator al celorlalti.

Asa ca incureajez pe fiecare asa cum e : pe cel care se nevoieste cu lucrurile concrete ,ca si pe cel care cauta catre lucrurile ce tin de interior.

Dar si pe cel care nu face nici una nici alta, pentru ca si acela are stropul lui de speranta la Domnul.

Cu ceilalti stiu cum ar trebui sa fiu , doar cu mine nu stiu .

Dar chiar daca nu stiu ,incerc sa nu imi pierd speranta si sa fiu aproape : intai de fratele meu cel vazut, pe care mai mult il supar cand ii spun ce simt, si apoi de Dumnezeul cel nevazut , caruia nu ii spun ce simt, si de aceea Il supar.

Singurul meu adversar sunt chiar eu insumi. Restul sunt doar prieteni care ma ajuta sa ma biruiesc.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Cel mai important e cum vorbesti cu omul.

Tot ce zici , din secunda urmatoare devine parte a celuilalt, se duce in sufletul sau, te influenteaza si pe tine si pe el .

Si eu as fi intentionat sa zic ca mancarea nu e chiar atat de importanta , cand celalalt vezi ca pune accent pe ea. Dar tot la fel as zice si celor din viata mea care zic ca ei cred in Dumnezeu si ca Dumnezeu e in primul rand in suflet, dar cad in extrema cealalta , si nu cred ca postul de mancare, rugaciunea citita sunt asa importante.

Oricare din extreme imi vine sa o corectez. Dar nu o fac !

Eu văd realism în încercarea de a ține postul cât mai precis raportat la rânduielile marilor Dascăli și Părinți Bisericești precum Vasile Cel Mare.

Problema e că dacă nu ești seminarist la teologie nu afli de pe la 18 ani când ești în putere cum se ține un post strașnic.

Având în vedere câtă lucrătură necurată, vrăjitorie, fermecătorie, și că postul asigură o agerime a minții, ferește de depresii, reechilibrează microbiomul intestinal mi se pare o nebunie să nu ții post.

Dacă Mântuitorul spune că acest soi de demoni nu iese decât numai cu post și rugăciune, e clar că apostolii când posteau nu-și dezlegau cu ulei, nu mâncau burgări de post, lipie cu ulei de rapiță și ulei de palmier.

Postul era ca la Psalmistul David istovitu-s-a trupul meu de lipsa untelemnului.

Eu oricum nu încerc să conving pe nimeni să postească, pe mine mă deranjează că nu găsesc un jurnal de Post pe zile, precum găsești jurnalul unui alpinist care abordează cele mai înalte piscuri.

Concret cum atacăm pe zile, săptămâni Postul pas cu pas, primele 6 săptămâni și apoi Săptămâna Patimilor.