Intarirea Credintei

[dobrin7m]

"ca si cum" este curata inchipuire. imi inchipui ca sunt credincios, milos, intelegator, iubitor.


"6. Drept aceea, de voieşte cineva cu adevărat să cunoască pe Domnul, să se cunoască pe sine şi să se unească cu El prin iubire, acela trebuie mai întîi să cunoască toată făptura cea văzută şi presupusă pentru a avea chibzuinţa [pătrunderea] tuturor lucrurilor şi făpturilor: de la cine şi pentru ce sînt toate – aşa încît nici un lucru să nu rămînă ascuns pentru el şi să nu-i pricinuiască nedumerire; apoi să se cunoască pe sine şi toată taina sa; apoi să cunoască pe Dumnezeu şi toate binefacerile Lui cele negrăite. Întru acest chip ajunge omul la desăvîrşita cunoaştere a toate. Căci se cuvine mai întîi a pricepe toate cele de jos, după aceea cele înalte: nu de sus pogorîndu-ne către cele de jos, ci de la cele de jos înălţîndu-ne către cele de sus. De aceea şi Dumnezeu a pus înaintea ochilor noştri toată făptura şi toată alcătuirea lumii ca pe o şcoală oarecare sau oglindă, ca învăţînd [din ele] să ne ridicăm de la cele de jos la cele de sus. Căci dacă noi nu le cunoaştem pe cele de jos, cum oare le vom pricepe pe cele de sus?

7. De la cugetare şi cunoaştere se naşte credinţa, de la credinţă – păzirea poruncilor lui Dumnezeu, de la păzirea poruncilor – nădejdea în Dumnezeu, iar de la nădejdea în Dumnezeu – dumnezeiasca iubire care, înmulţindu-se treptat, duce la unirea treptată cu Dumnezeu şi la plinirea legii şi a prorocilor.

8. Pe cît înfloreşte judecata [raţiunea], pe atît creşte credinţa; pe cît creşte credinţa, pe atît se înmulţesc virtuţile şi sporeşte nădejdea în Dumnezeu; şi pe cît nădăjduieşte cineva, pe atîta iubeşte pe Dumnezeu; şi pe cît iubeşte cineva pe Dumnezeu, pe atîta se şi uneşte cu El, îndulcindu-se de slava Lui cea dumnezeiască." Alfavita duhovniceasca - SF. Dimitrie al Rostovului

[dobrin7m]

"9. De la neînţelepciune se naşte necredinţa, de la necredinţă – neascultarea, de la neascultare – tot păcatul şi fărădelegea. Cum poate cineva să creadă, nimic înţelegînd? Iar cel ce nu crede şi nu înţelege nimic, cum poate să păzească poruncile Domnului? Şi cel ce nu păzeşte poruncile Domnului cum poate să aibă nădejde în Dumnezeu şi dragoste către Dînsul? Nicicum.

10. Aşadar, mai întîi de toate se cuvine a deprinde nu numai osteneala cea dinafară, ci şi lucrarea minţii: adică contemplarea şi cunoaşterea. Cel ce a deprins contemplarea şi cunoaşterea tuturor lucrurilor lesne le crede pe toate [cele ce sînt de la Dumnezeu] – păzeşte poruncile Domnului, nădăjduieşte în Dumnezeu, Îl iubeşte cu toată inima sa şi se uneşte cu Dînsul întru una: cu totul petrece în Dumnezeu şi Dumnezeu întru dînsul. Unul ca acesta înainte de înviere primeşte învierea sufletului şi înainte de sfîrşitul vieţii moşteneşte viaţa cea veşnică, de vreme ce la unul ca acesta viaţa raţiunii şi a cunoaşterii a înghiţit moartea necuvîntării [iraţionalităţii]. Căci s-a zis: iată, aceasta este viaţa cea veşnică – a cunoaşte pe Domnul, iar a nu-L cunoaşte – este moarte." Alfavita duhovniceasca - Sf. Dimitrie al Rostovului

[florin.oltean75]

În prealabil postat de dobrin7m

"ca si cum" este curata inchipuire. imi inchipui ca sunt credincios, milos, intelegator, iubitor.

De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit.... .Marcu 11.24

Este sau nu inchipuire?... intru credinta.

Este rau sa ceri sa fii intelegator si iubitor?... sa crezi ca le-ai si primit?

[dobrin7m]

În prealabil postat de florin.oltean75

De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit.... .Marcu 11.24

Este sau nu inchipuire?... intru credinta.

Este rau sa ceri sa fii intelegator si iubitor?... sa crezi ca le-ai si primit?

nu este rau sa ceri.

aici , la acest pasaj, oamenii cad uneori intr-o capcana de intelegere. este oarecum si o subtirime a mintii aici.

Nu este inchipuire ci este ceea la ce trebuie sa ajungem. asa de mare sa fie credinta incat sa ajungem sa credem, fara inchipuire, ca ce vom cere am si primit. adica sa fim incredintati in inima noastra ca ce am cerut, Domnul nu numai ca da ci si ca a si fost dat.

Adevarat ca multi se afla la stadiul de inchipuire, insa depasirea acestui prag vine odata cu cunoasterea lui Dumnezeu.

E un subiect frumos, de mare actualitate. Cred ca ar trebui sa scurtez distanta de la minte la inima prin ravna. Stiu adesea ce e bine sa fac, dau sfaturi impecabile, dar ma poticnesc la practica... Mai primesc cate o lectie, ma mai trezeste mila lui Dumnezeu si uite-asa.

Vietile Sfintilor, dar si exemplele de mucenicie din zilele noastre trebuie sa constituie un imbold pentru intarirea credintei:
http://edition.cnn.com/2014/07/01/wo...apostasy-case/

Exista multa nefericire, din pacate, nu prea departe de noi, in Ucraina:
https://twitter.com/marina_saniram/s...886400/photo/1

https://twitter.com/zexep/status/484...778368/photo/1

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MaryuS

oricat m-as chinuii sa cred in El in imediata secunda imi vin in cap idei preconcepute precum daca Acesta nu exista, nu L-a vazut nimeni, te inchini degeaba...

Ratiunea singura, daca nu este pervertita de prejudecati, e suficienta ca sa crezi ca Dumnezeu exista. Pentru asta, nu este neaparata nevoie de Biblie si nici de vreo alta sursa a Revelatiei. Multi filosofi, fara nicio Biblie, ci numai in baza rationala au ajuns la aceeasi concluzie. Platon e unul dintre exemple si e un filosof foarte usor de citit. Va invit sa o faceti inainte de a citi Biblia. Daca e prea mult, atunci cititi macar dialogurile"Menes" si "Parmenide" (in aceasta ordine). Primul este din perioada de tinerete a filosofului, celalalt este (aproape) cantecul sau de lebada.

Desigur, anumite lucruri mai dificile, de exemplu ca Dumnezeu este Unul si totusi Trei, ori ca Isus este in acelasi timp Dumnezeu si om, ori ca Prefacerea este reala si substantiala nu pot fi intrevazute numai cu ajutorul ratiunii. De acelea le numim "mistere ale credintei" si a fost nevoie ca Dumnezeu sa le predea oamenilor. Dar ca El exista ori nu exista, pentru asta ne-a dat destula minte ca sa pricepem.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de dobrin7m

nu este rau sa ceri.

aici, la acest pasaj, oamenii cad uneori intr-o capcana de intelegere. este oarecum si o subtirime a mintii aici.

Nu este inchipuire ci este ceea la ce trebuie sa ajungem. asa de mare sa fie credinta incat sa ajungem sa credem, fara inchipuire, ca ce vom cere am si primit. adica sa fim incredintati in inima noastra ca ce am cerut, Domnul nu numai ca da ci si ca a si fost dat.

Adevarat ca multi se afla la stadiul de inchipuire, insa depasirea acestui prag vine odata cu cunoasterea lui Dumnezeu.

In crestinism sunt uzitate o serie de clisee de limbaj, fara insa o aprofundare atenta, rationala a acestora.

****************************

Ce este "in-chipuirea"?

Un CHIP inlauntrul mintii.

Acest "chip" poate avea multe nivele de subtilitate.


Orice reprezentare mentala este un chip inlauntrul mintii, compilat din informatii asimilate anterior.


Acest "chip" poate fi o forma concreta cu atributii detaliate sau pur si simplu o idee foarte subtire.

Indiferent de obiectul reprezentat in minte, procesul este unul de in-chipuire, indiferent daca acest "chip" este "prezenta unei persoane" sau "o idee de rai" (fara atribute).

==================
Ce nu este "inchipuire"?

De exemplu, nu sunt inchipuiri perceptiile senzoriale.

Nu sunt inchipuiri nici "vederile mentale directe': diferite forme de clarvedere in care nu sunt implicate simturile.

=================

Orice incepator, apeleaza in mod necesar la "in-chipuire".

Acesta se aseamana cu cineva aflat intr-o camera intunecata, care isi inchipuie lumina de afara - pe care nu o vede DIRECT.

====

Fie ca-si imagineaza existenta unei zeitati, existenta Lui Dumnezeu sau non-existenta ambelor, procesul mental este acelasi.

Credinta presupune in mod automat "in-chipuire" pentru ca nu percepe direct obiectul credintei. Intradevar, "in -chipuirea" poate sa aiba multe nivele de subtirime

Nu poti sa afirmi ca ai credinta in ceva ce se infatiseaza limpede in fata ochilor.

Conceptul de "credinta" se justifica cand nu exista vedere directa.

[dobrin7m]

În prealabil postat de florin.oltean75

In crestinism sunt uzitate o serie de clisee de limbaj, fara insa o aprofundare atenta, rationala a acestora.

****************************

Ce este "in-chipuirea"?

Un CHIP inlauntrul mintii.

Acest "chip" poate avea multe nivele de subtilitate.


Orice reprezentare mentala este un chip inlauntrul mintii, compilat din informatii asimilate anterior.


Acest "chip" poate fi o forma concreta cu atributii detaliate sau pur si simplu o idee foarte subtire.

Indiferent de obiectul reprezentat in minte, procesul este unul de in-chipuire, indiferent daca acest "chip" este "prezenta unei persoane" sau "o idee de rai" (fara atribute).

==================
Ce nu este "inchipuire"?

De exemplu, nu sunt inchipuiri perceptiile senzoriale.

Nu sunt inchipuiri nici "vederile mentale directe': diferite forme de clarvedere in care nu sunt implicate simturile.

=================

Orice incepator, apeleaza in mod necesar la "in-chipuire".

Acesta se aseamana cu cineva aflat intr-o camera intunecata, care isi inchipuie lumina de afara - pe care nu o vede DIRECT.

====

Fie ca-si imagineaza existenta unei zeitati, existenta Lui Dumnezeu sau non-existenta ambelor, procesul mental este acelasi.

Credinta presupune in mod automat "in-chipuire" pentru ca nu percepe direct obiectul credintei. Intradevar, "in -chipuirea" poate sa aiba multe nivele de subtirime

Nu poti sa afirmi ca ai credinta in ceva ce se infatiseaza limpede in fata ochilor.

Conceptul de "credinta" se justifica cand nu exista vedere directa.

Desigur, inchipuirea este un chip inlauntrul mintii, insa un chip construit in mintea noastra.
Starea de indumnezeire este aceea fara inchipuire, in care toate sunt clare, minte luminata, duh curat. In care sufletul primeste direct de la Dumnezeu raspunsuri la ceea ce nu stie si trebuie sa stie, fara sa mai ajunga sa recurga la inchipuiri. In care sufletul , atunci cand nu primeste un raspuns de la Domnul, nu isi inchipuie raspunsul ci accepta ca nu a sosit inca momentul sa stie. (aici poate interveni diavolul ispitind, aducand imagini si raspunsuri omului nerabdator si necugetat) Sunt multe inchipuiri in mintea omului, pe diferite nivele, si pe masura ce inainteaza arunca cate un nivel de inchipuire.

Cea mai curata si inalta rugaciune este aceea in care mintea nu isi inchipuie nimic, nici sfinti, nici ingeri, nici pe Dumnezeu , nici pe Maica Domnului, ci se roaga curat plini de iubire fara margini pentru Dumnezeu. Atunci Hristos se roaga cu tine, esti cu El si El cu tine. Cata vreme inca mai avem inchipuiri nu suntem ceea ce trebuie sa fim.


Iata un mic extras din Mitropolit Hieroteos Vlachos - Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa

"Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Inchipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire.

De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Intr-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea.

Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă... "

Cunoaste cineva o rugaciune pentru intarirea credintei in momente de rastriste, mucenicie, de groaza cand vezi haos in jurul tau etc?Atunci cand stii ca se apropie ceasul sa mergi la Dumnezeu, ce rugaciune intaritoare se poate spune?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de alex190

Cunoaste cineva o rugaciune pentru intarirea credintei in momente de rastriste, mucenicie, de groaza cand vezi haos in jurul tau etc?

"Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!" (Marcu 9:24)

Atunci cand stii ca se apropie ceasul sa mergi la Dumnezeu, ce rugaciune intaritoare se poate spune?

Psalmul 30 "Spre Tine, Doamne, am nadajduit"
Psalmul 31 "Fericiti carora s-au iertat faradelegile"
Psalmul 37 "Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine"
Psalmul 50 "Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta"
Psalmul 101 "Doamne, auzi rugaciunea mea si strigarea mea la Tine sa ajunga"
Psalmul 142 "Asculta-mi, Doamne, ruga"

Sursum corda!