Artele martiale

[Parascheva16]

Ati vorbit in special de acele arte martiale care pentru practicare necesita o arma. Cum ramane cu artele martiale care implica lupta corp la corp?

Bineinteles ca sunt recomandate. Atunci cand am vorbit de artele martiale romane de pilda pe care le-a practicat si Sfantul Dimitrie si alti Sfinti, acestea includeau lupta corp la corp. Sigur, tranta romana nu era nici pe departe ceea ce vedem astazi in concursurile greco-romane, era mai dura, pentru ca pe atunci era voie sa se puna piedici, era voie sa se dea lovituri. Semana foarte mult cu ju-jitsu-l japonez de secol XIX. Tranta de pe atunci care era practicata in armatele romane si nu numai in armatele romane, pentru ca erau tabere de instructie si pentru civili, cum le-am spune noi astazi. Pe vremea aia nu existau civili, existau rezervisti si cetateni sub arme. Orice cetatean era socotit rezervist, era socotit un potential ostas. Daca patria era atacata, fiecare om liber trebuia sa poata sa o apere cu arma in mana. Ca urmare, pe langa toate orasele mari si de multe ori si pe langa grupurile de sate, existau tabere de pregatire unde ostasii se pragateau, dar alaturi de ostasi se pregateau si ceea ce am numi astazi civilii. Iar lupta fara arme era obligatorie. Exista si un anumit fel de box care se practica atunci, dar acela nu se practica chiar fara arme, ci erau niste manusi din piele cu ghinturi de plumb sau chiar de fier, erau mai multe feluri de lupta.


Lie, un razboinic vandal care ucisese o multime de crestini si isi batea jos de crestini numindu-i si socotindu-i lasi pentru ca nu luptau a fost ucis de Nestor, cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, intr-o lupta in care Nestor nu a folosit arme, a luptat cu mainile goale impotriva lui Lie si l-a infrant si la aruncat in sulite. A facut acest act de violenta, sa se cutremure pietistii ca a facut Nestor un act de violenta, si l-a ucis pe Lie, a facut “o crima”. A facut-o cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, si atat Sfantul Dimitrie cat si Sfantul Nestor sunt in calendar. Si Dumnezeu le-a binecuvantat lupta lor. Cititi-le si cantati-le troparul ca sa vedeti cum i-a binecuvantat Dumnezeu pentru aceasta lupta! Si de ce a fost ucis Sfantul Dimitrie? Pentru ca a binecuvantat pe Nestor sa-l ucida pe Lie. De ce a fost ucis Nestor? Pentru ca l-a invins pe Lie in lupta. Insasi lupta a fost marturisirea lui Hristos, sa se cutremure cei care spune ca nu are voie crestinul sa foloseasca lupta. Insasi lupta lui Nestor impotriva lui Lie a fost mijlocul prin care a marturisit pe Hristos. El alta marturisirea nu a facut. Atat a facut si a fost de ajuns sa fie socotit un mare mucenic. Sfantul Dimitrie pentru asta a fost martirizat, pentru ca a ajutat sa aiba loc marturisirea lui Nestor. Deci iata ca exista si lupta corp la corp, iata ca lupta corp la corp este binecuvantata de Dumnezeu atunci cand este facuta dupa randuielile Dumnezeiesti. Aici este insa ceva care trebuie mereu subliniat, pe care trebuie mereu sa staruim, faptul ca nu este voie sa folosim forta dupa poftele noastre, ca nu este ingaduit unui crestin sa foloseasca armele dupa poftele lui. Ci numai atunci cand trebuie cu adevarat. Sa apere Credinta, Neamul sau Tara. Sau sa apere, desigur, alti oameni, alte familii, alte tari, alte neamuri lovite de cei rai. Nu scot sabia si tai capul celui care m-a enervat. Sau incep sa-i dau pumni, sau altceva de felul asta. Daca cineva m-a enervat ii cer iertare. Daca cineva m-a enervat, ma rog pentru el. Daca cineva ma uraste, ma supara, ma rog pentru el. Nu e voie sa folosim forta in asemenea imprejurari. Nu este voie si aceasta oprire merge pana la martiriu, pana la a rabda moartea dupa chipul Mantuitorului, chiar daca ne-am putea apara. Dar exista imprejurari, care sunt aratate si de Sf. Ioan Gura de Aur, si de Sf. Constantin cel Mare si de multi sfinti in istoria Bisericii, in care se arata foarte clar ca trebuie folosite armele. Armata trebuie sa lupte, cetatenii au datoria sa se ridice si sa lupte. Toate aceste lucruri sunt aratate in istoria Bisericii, iar a le nega inseamna a nega pur si simplu Ortodoxia.Poate imi va da vreodata Dumnezeu putere si vreme sa scriu despre acestea, ca sa se vada macar unele din temeiurile teologice si istorice, sa se inteleaga adevarul

[Parascheva16]

Dumneavoastra parinte, de ce va indemnati fii duhovnicesti sa practice arte martiale?

Ca sa nu fie puturosi, ca sa nu fie lasi, ca sa nu fie dezordonati, haotici, ca sa nu fie lesne lasatori, sau delasatori, ci dimpotriva, sa fie harnici, sa aiba rigurozitate, disciplina, vointa, responsabilitate si seriozitate in ceea ce fac. Sa invete sa fie buni ostasi ai lui Hristos, incepand de la cele trupesti si urcand la cele duhovnicesti si, desigur, sa fie buni Romani. Sa nu fie violenti, pentru ca atunci cand te duci si te antrenezi in arte martiale, repet, nu vorbesc de arte martiale cu incarcatura religioasa pagana, asa ceva este interzis oricarui crestin. Eu imi indemn fii duhovnicesti la arte martiale unde insisi instructorii se spovedesc, fac rugaciune si asa mai departe. Nu sunt niste pagani sau niste propovaduitori ai paganismului. Dar revenind! In clipa in care se duce cineva intr-o sala de pregatire de lupta, sau intr-o tabara de pragatire, si vrand nevrand isi ia pumni, sau un picior, sau alte lovituri, il doare si il doare rau de tot, iar uneori il doare 3-4 zile dupa ce a primit lovitura, sau o saptamana, sau mai mult. Si invata ceea ce este durerea! Invata doua lucruri foarte importante, o data, sa o duca si a doua oara, sa nu o provoace. Cineva care stie cat de tare doare o lovitura, nu se va mai repezi cum se reped tot felul de nemernici sa-si bata nevestele una-doua pentru orice tampenie care i-a deranjat pe ei. Cineva care stie ce inseamna durerea nu se va repezi ca animalul sa-si bata copilul pana lesina pentru orice fleac amarat. Dimpotriva, stiinta aceasta a durerii, insotita bineinteles de o crestere duhovniceasca, de o indrumare a duhovnicului, il face pe om mult mai pregatit si sa o rabde, si sa nu o aduca asupra altcuiva. Avem nevoie de rigurozitate si disciplina, pentru ca din nenorocire, crestinii nostri nu cresc cum trebuie intru Hristos. Ba de multe ori deloc, tot timpul cad, cum se zice, din lac in put, si sovaie, si merg in cercuri si se intorc la pacate si la patimi si asa mai departe. De ce? Pentru ca nu au spirit de luptator. Pentru ca nu au seriozitate in ceea ce fac, pentru nu sunt seriosi in ceea ce fac.Ori fara o munca asidua intr-o disciplina si spiritualitate ostaseasca, nici nu vor dobandi un asemenea spirit. De unde sa-l dobandeasca? Monahii il castiga chiar prin randuielile ostasesti ale manastirilor, si acolo unde acestea nu se tin monahii slabesc mult duhovniceste sau chiar cad rau de tot. Dar mirenii de unde sa il aiba? Ei bine, din ostasie. Care a fost cu viclenie lasata pe seama statului in secolul XIX pentru ca acum sa fie suprimata de tot. Credeti ca din dragoste pentru noi a fost suprimata? Sau face parte din lucrarea de distrugere a omului, de inrobire a lui? Fara o educatie ostaseasca omul nu are disciplina, nu are curaj, nu poate duce lupte, nu face fata durerii, nu are darzenie, tarie, responsabilitate. Pregatirea aceasta te invata sa lupti, sa rabzi, sa ai responsabilitati, sa ii sprijini pe cei raniti – nu sa scuipi pe ei, cum fac multi jendari ortodoxisti de azi -, sa ai ascultare de superiori si sa stii unde se opreste aceasta ascultare… Foarte, foarte mare este folosul ostasiei si pentru mireni, dar si pentru monahi. Chiar daca forma este putin diferita.

Dincolo de spiritualitatea pagana japoneza, care este inacceptabila pentru Ortodoxie, eu admir conceptul, conceptul am spus, idealul, de samurai. Samuraiul este cel care traieste pentru a sluji, in teorie cel putin, practic stim ca pentru cei mai multi a fost cu totul altceva. Dar, ca teorie, samuraiul trebuia sa traiasca pentru a sluji, pentru diaconie, cum se spune in Ortodoxie. Pe cine sa slujeasca? Pe seniorul lui. Însă de ce trebuia samuraiul sa traiasca pentru a sluji seniorului? Pentru ca stia ca seniorul lui este tot samurai, adica traieste pentru a sluji pe seniorul lui. Si cine era seniorul lui? Pana la urma se ajungea la imparatul Japoniei, iar imparatul Japoniei era cel care slujea… Japonia. Poporul si tara. Deci practic un samurai, slujindu-si cu toata viata lui seniorul, stia ca slujeste Japoniei, si poporului. Noi ar trebui sa fim samuraii lui Hristos. Noi trebuie sa fim ostenii lui Hristos.

[Parascheva16]

Oare pot avea Romanii o asemenea gandire, o asemenea viata?

Nu degeaba a aparut in epoca interbelica o miscare ca Oastea Domnului, sau nu degeaba a aparut Miscarea Legionara, ele au aparut pentru ca aceasta dimensiune a ostasiei mireanului este esentiala pentru un crestin si cu atat mai mult pentru Romani. Caci noi, Romanii, suntem urmasii legiunilor daco-romane. Noi nu suntem nici urmasii dacilor pagani, nici ai romanilor pagani, nici ai putorilor dace sau romane care se lafaiau in lux, curvasareau, se imbatau si mancau pana vomitau. Nu, noi suntem urmasii ostasilor crestini, legiunilor daco-romane crestine ale lui Constantin cel Mare si trebuie sa ne ducem mai departe mostenirea! Românul nu poate trai fara aceasta constiinta, pentru ca se va autodistruge, si asta se si intampla, se autodistruge. Dimpotriva, el trebuie sa stie sa lupte atat duhovniceste cat si fizic. Lucrurile acestea trebuie sa ne insoteasca din copilarie si pana la moarte. Cine izbuteste sa treaca dincolo de materialitatea trupului, sa ajunga la o lupta duhovniceasca foarte inalta, devine calugar, preot, episcop, este drumul pe care trebuie sa mearga. Insa nu trebuie uitat ca nici macar calugarul, preotul sau episcopul nu pot fi ceea ce sunt fara ostenelile fizice. Ca daca nu tine post, daca nu face metanii, daca nu se roaga, nu sta in picioare la slujba, si toate ostenelile fizice pe care trebuie sa le faca, nici mireanul nu mai e mirean, nici calugarul nu mai e calugar, nici preotul nu mai e preot, nici episcopul nu mai e episcop. Cad, se prabusesc, fiindca suntem si trup nu numai duh, si trupul trebuie sa aiba parte de o disciplina, de o instruire ostaseasca indiferent ca esti mirean, monah sau cleric. Spun asta nu spre incurajarea barfelor, ci ca sa ne cercetam pe noi insine daca facem ce trebuie. Trupul trebuie supus unei discipline, unei rigurozitati ostasesti. Fara aceasta nu putem sa mergem pe calea cea buna, pe urmele sfintilor ca sa castigam imparatia cerurilor. Nu putem sa mergem pe calea care duce la viata. Trebuie sa ne insoteasca lucrurile acestea. Sigur, aplicarea acestor discipline de lupta nu este un scop in sine, este un mijloc, dar un mijloc de care este nevoie. De aceea imi indemn fiii duhovnicesti si chiar fiicele duhovnicesti sa se duca si sa practice arte martiale. Repet, nu orientale din acestea cu budism, shintoism si alte aberatii de acestea, nu. Din cele potrivite crestinilor. Ducandu-se si invatand acolo disciplina ostaseasca ei si ele invata sa fie oameni seriosi, rigurosi, luptatori, si castiga alta dimensiune religioasa. Vreau sa spun ca eu am fii duhovnicesti care practica sporturi, arte martiale, si am fii duhovnicesti care nu vor sa practice asa ceva. Eu ii indemn, nu silesc pe nimeni. Dar! Nu am succes in a-i creste duhovniceste pe cei care, sa zic asa, “stau pe bara”, pe cei care stau in casa si spun, eventual, ca nu se uita la televizor si la calculator. Poate nu se uita la ele aprinse prea multa vreme. Se uita la ele stinse si le tot poftesc pana cand ajung sa le aprinda. Nu reusesc sa-i ridic pentru ca ei chiar si o ora pe zi daca se uita la calculator si la televizor deja prin ora aia sunt extrem de desprinsi de realitate. Intr-atat incat numai cat se duc la scoala sau numai cat merg la servici nu-i ajuta sa devina constienti de ei insisi, nu-i ajuta sa castige seriozitatea si disciplina de care au nevoie ca sa creasca duhovniceste. Nu au cum. Sunt putine cazuri in care am izbutit impreuna cu unii fii duhovnicesti sa realizam un program din acesta foarte riguros de munca, cu metanii, ceva de genul 300-400-500 de metanii pe zi, cu munca pentru cei care sunt in nevoi si asa mai departe. Dar sunt cateva cazuri. Acestia sigur, prin aceasta devenire duhovniceasca nu au neaparata nevoie sa practice arte martiale, dar pe de alta parte daca Dumnezeu le va cere sa-si indeplineasca datoria de purtatori de arme fata de tara lor, nu o sa poata. Ceea ce inseamna ca mai devreme sau mai tarziu trebuie sa se calugareasca, sa se preoteasca, sau sa invete si ei a folosi armele. Nu trebuie uitat ca aceasta datorie de a-ti apara Neamul si Credinta cu arma in maini este o datorie lasata de la Dumnezeu. Ideea ca un crestin trebuie sa fie, vorba parintelui Nicolae Steinhardt, o oaie proasta, care sa accepte orice, este o ratacire. Iar cei care au incercat sa mearga pe asemenea linie intotdeauna s-au despartit de Biserica, au cazut in erezie. La noi aceasta idee vine de la neoprotestanti, vine de la ideologia masonica pentru mase, ca masonii, in ei insisi nu au aceasta idee, dar o propovaduiesc pentru mase, si nu are nicio legatura cu Ortodoxia. Repet acest lucru, Miscarea Legionara, Oastea Domnului si Manastirile, care pana la urma au o organizare ostaseasca, dupa cum arata si Sf. Vasile cel Mare, ca pana si imbracamintea calugarului este o imbracaminte de ostas al lui Hristos, aceste grupari crestine au dat cei mai mari si cei mai multi sfinti in timpul prigoanelor comuniste. Si lucrul acesta ar trebui sa ne trezeasca, sa ne faca sa ne dam seama ca a socoti orice forma de ostasie a mirenilor ca fiind deplasata este o ratacire. Tocmai aceasta gresita socoteala a ajuns sa rupa legatura intre multi dintre cei din Oastea Domnului si Miscarea Legionara de preotii si episcopii lor. Unii clerici s-au speriat de ostasie ca principiu pe care il vedeau necrestin, unii mireni ce se voiau ostasi s-au speriat de „superiori” si au iesit din randuiala… Multe greseli s-au facut, iar ascunderea sub obroc nu a dat si nu va da decat roade otravite, ajungandu-se la tot felul de greseli si caderi ce puteau fi evitate daca exista o gandire sanatoasa.

[Parascheva16]

Parinte, in încheiere, ne puteti spune daca este Romania o tara aflata sub ocupatie?

Din punctul meu de vedere, astept sa-mi dovedeasca cineva ca nu este asa, dar din punctul meu de vedere da, Romania este o tara aflata sub ocupatie. Dincolo de orice alte discutii am un argument care mi se pare hotarator. Este esential sa ne uitam in istorie si sa ne dam seama de un lucru: orice regim care a a fost al cetatenilor ori s-a prefacut a fi a-l cetatenilor a inarmat pe oameni, sau macar i-a indemnat sa se inarmeze. Regimurile politice care indeamna oamenii sa nu foloseasca armele, sa nu aibe arme si sa nu stie sa le foloseasca sunt regimuri care vor fatis sa-i oprime pe oameni sau care nu sunt interesate deloc de cetateni. Atunci cand un regim politic interzice cetatenilor sa aiba arme sau le pune oprelisti cat mai puternice in a purta arme, acel regim este un regim dictatorial, exploatator, tiranic, de ocupatie, care vrea sa nimiceasca acel popor. Sistemul de stat este un sistem care trebuie sa-i reprezinte pe cetateni, sa-i ajute si sa-i apere. Un regim statal care impiedica pe cetateni sa se inarmeze este un regim de ocupatie, care se impotriveste cetatenilor. In istoria lumii, orice regim liber s-a realizat prin inarmarea tuturor cetatenilor. Stefan cel Mare, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Iustinian si oricati alti mari imparati sau domnitori de-ai nostri vrem sa dam, toti au inarmat populatia. Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poată purta liberi arme.Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.

Interviu realizat de Cezar Machidon

Sursa: http://www.foaienationala.ro

[konijiro]

am zis AUTOAPARARE, evident ca nu caut problemele

Daca te intereseaza strict autoaparare, iti recomand cursuri de autoaparare, nu neaparat o anume arta martiala.

Artele martiale "traditionale" ofera un intreg "pachet", si nu tot ce inveti acolo e util pe partea de autoaparare - din contra, unele chestii sunt total inutile si mai rau, te mai si incurca, pentru ca incepi confruntarea cu niste asteptari total nerealiste despre ce poti sa faci, si despre ce o sa faca adversarul.

Cateva observatii despre "scolile" mentionate pana acum:

Jiu - jitsu - super eficient, dar necesita forta fizica sau tehnica foarte buna, in cazul tau. Cam nasol daca trebuie sa faci fata la mai mult decat un adversar.

Aikido - arata bine pe sticla, dar ma indoiesc de eficienta sa intr-o lupta reala. Da, daca faci numai asta 10 ani, vei deveni eficient si un adversar redutabil, dar avand in vedere ca vrei autoaparare, poate nu vrei sa dedici atata timp ramurii asteia de dezvoltare personala.

Kyokushin - destul de intens fizic, la antrenamentele alea chiar se transpira:) Sparring-ul nu mai e demult ce zice lumea, se face usor, se folosesc protectii, etc. Dar da, ramane full contact.
Problema e ca nu vei invata sa lovesti cu pumnul la cap, sau sa te aperi de asemenea lovituri. De asemenea, nu se preda nimic apropo de lupta la sol.

Cred ca iti faci probleme fara motiv apropo de latura "spirituala" a artelor martiale, aia tine mai mult de marketing.

Eu te-as indruma spre cursuri care se ocupa strict de autoaparare, sau krav maga. O abordare mai practica decat asta nu vei gasi. Bineinteles, orice alegi, trebuie sa ai o conditie fizica foarte buna (da, lupta e foarte obositoare:) si tehnica impecabila (necesara la cele 45 kg ale tale:))

Boxul e iar o varianta foarte buna. Eficienta mare, si poti invata bazele destul de repede. In caz ca trebuie sa te bati, doua monturi plasate bine pe barbia aluilalt rezolva foarte multe probleme:)

Orice ai face, tine minte. Cea mai buna aparare e fuga. Doar daca asta nu merge, lupti.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de florin.oltean75

ai-ki-do


a invata "arte" martiale - implica inevitabil contactul cu tehnici orientale de "spiritualitate".

A invata doar tehnici ofensive/defensive fara suportul fortei si supletii interne nu este arta.

O arta martiala este "arta" doar atunci cand practicantul cultiva o forma rafinata de energie - "ki"/"chi" - cu care isi asuplizeaza si fortifica structura interna, o armonizeaza -"ai"- ... si uite ai obtinut o "cale" ("do")- un mod de a aborda suferinta in aspectul violentei.

ai-ki-do.

In esenta, si calugarii crestini fac ai-ki-do.

Lantul biochimic este acelasi.

Un foarte frumos si excelent de bun post . O lamurire exact ca la armata : scurta, clara, si concisa !
Superba postare !
Daca la aceasta le adaug si pe cele ale fratilor MihaiG, Heaven si gherontie vom obtine sfaturi clare si mult folositoare .
Eu cred ca nu este deloc bine unui ortodox sa se indulceasca cu nimic din cele mentale si fizice ale doctrinelor contrare principiului iubirii supreme, adica ale vrasmasilor .
Daca pe vrasmasi ii iubesti (nu uitati fratilor cuvintul datator de viata a lui Hristos de la Matei V-VI : "...iubiti pe vrasmasii vostrii, binecuvintati pe cei ce va blesteama, rugati-va pt. cei ce va priogonesc...") nu iti mai este frica de ei, deoarece traiesti cu adevarat ca Hristos, ca si vrasmasul din fata ta, te va apara de orice !
Dar daca nu il iubesti cu adevarat pe acest vrasmas, din aceiasi clipa te vei teme de el, iar teama este de origine satanica. Iar satan te va invata apoi tot ce este mai elegant, mai arta, mai martial ca sa te poti apara si sa si ramii "corect din punct de vedere politic"(adica sa nu fi acuzat de nimeni ca de, tu doar te-ai aparat !).
Sti, asa ciobaneste, cu ghioaga, cu parul, nu este frumos, nu este elegant , nu este rafinat, nu este ... arta, ca sa te aperi de vrasmasi . Ciobaneste stie oricine , dar aia rafinatii, aia studenti, aia instruiti, initiati, elitistii, stiu sa se apere asa... maiestias, daaaaa, frumos de moare lumea ! Dar de cine sa se apere ? De Hristos, desigur, ca nefacindu-i sfaturile/poruncile, il va lua teama .
Nu exsita sa te lepezi citusi de putin de Duumnezeul tau imbratisindu-i pe demonii asiatici si sa ajungi bine .
Nu exista practica sau metoda terapeutica asiatica care sa nu tina de o doctrina anume, de o filosofie anume care in ultima ei idee nu duce la un dumnezeu, la un Ziditor, ci la un om, la o ziditura ! Chiar si Tao, esenta suprena a gindirii asiatice nu are caracterele unei fiinte , asa cum este Dumnezeu . Este orice sublim , dar fiinta nu ! Ba chiar i se spune ca este "vidul originar, initial, primordial" Pai Dumnezeu vi se pare ca ar fi un vid ?
Si atunci cu cine incercam noi sa ne punem bine ? Cu cine incercam sa luam legatura si sa-i invatam legile iar in baza lor sa ii aplicam faptele , fie ele si fizice, sportive ?
Pai, nu este clar ca nu este Dumnezeu ?

Eu practic acupunctura si am citit si discutat in intilniri destule cu practicanti maestrii romani, care se lupta sa il tot asemene sau sa il identifice pe Tao cu Dumnezeu, dar nu le iese deloc tocmai din cauza faptului ca Tao nu este fiinta. Nici pe Qi/Ci/Ki (energia, polarizata in cele 2 fete complementare Yin si Yang) nu o pot identifica cu unica energie "curatitoare si de viata facatoare" din univers si numita Duhul Sfint .
Dar se practica acupunctura . Exista o singura realitate : existenta meridianelor dovedite stiintific si a caror actionare da unele rezultate benefice . Dar nu trebuie uitat ca ea este produsul unei anumite gindiri si care te invata sa o folosesti intr-un anume fel .
Toate artele martiale au in centru notiunea de Qi=energie si care te invata fie sa o cultivi (pe a ta) fie sa o anihilezi sau sa o redirectionezi(pe a adversarului) fie sa o transmiti atacatorului in anumite puncte de pe corp care de regula corespund unui traseu energetic numit meridian si care incarcindu-l sau golindu-l de energia lui fiziologica prin lovitura ii provoaca leziuni instantanee sau la distanta in timp(probabil ca stiti grozava poveste despre lovitura numita "palma vibratorie") cauzatoare de boli vitale.

Dar nu are rost sa insistam prea mult pe artele martiale deoarece ortodoxul nu are dusmani sau daca are atunci este intr-un caz fericit deoarece stie ce are de facut : poruncile hristice pt. iubirea aproapelui .
In toate doctrinele asiatice care au derivate arte martiale este clar ca nu exista iubirea vrasmasilor, sau a aproapelui . Ori neavind, iti livreaza altceva cu care sa ii tratezi pe acestia, dar nefiind o cale hristica ... apartine evident altcuiva . Si daca nu lui Hristos , atunci ghici cui ?
Asadar, iacata cu cine vrem sa ne imprietenim, nu ? Cu primul si vechiul vrasmas de care trebuie sa ne ferim dintotdeauna si nu sa ii invatam legile !

[Patrie si Credinta]

mi-a placut interviul cu parintele Aldea. chiar stia despre ce vorbeste.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de konijiro

Cea mai buna aparare e fuga. Doar daca asta nu merge, lupti.

Aşa zice şi bătrânul Sistem Nervos Vegetativ Simpatic, pus de Bunul Dumnezeu în om.
Doar că e invers: "luptă sau fugi"!...:) Mesajul bate-n tâmpla conştiinţei libere pe cale biochimică: adrenalina şi noradrenalina.

Vezi liberul arbitru trezit de înşişi neuronii noştri?

[Parascheva16]

Artele martiale nu se rezuma la practicile orientale.

[Parascheva16]

Părinte, interviul pe care vi l-am luat a stârnit multă frământare, ca să nu spun chiar certuri pe internet.

Dacă nu este în viaţa de toate zilele, dacă ceea ce vorbim noi sau scriem noi nu aduce roade în viaţa de toate zilele, nu am făcut nimic.

Poate se va ajunge şi la roade practice.

Să dea Dumnezeu!

Deci, în urma acestui interviu s-au spus şi s-au prezentat, mai mult sau mai puţin politicos, tot felul de păreri contra. Şi pro, dar şi contra. Unele vi le-am arătat chiar noi, altele poate le-aţi citit, dar nu ştiu să fi răspuns la vreuna dintre ele. De ce?

Din trei pricini. Întâi, că nu mi-au fost adresate, acele cuvinte, mie. Al doilea, că mi s-au părut dezamăgitor de neserioase, de superficiale, şi am dorit să dau vreme autorilor să îşi revină, să aprofundeze tema. Mă bucur să fiu contrazis, dar argumentat. Cine a fost la cateheză la noi la biserică ştie bine că mă bucur mult când cineva mă contrazice argumentat. Şi dacă are şi dreptate, şi dovedeşte că am greşit cu ceva, îmi vine să-l iau în braţe de bucurie! Când cineva îmi arată unde am greşit îmi face un bine mai mare decât dacă mă învăţa ceva nou. Căci ceea ce nu ştii nu se pedepseşte de Dumnezeu, ori se pedepseşte puţin. Dar când strâmbi lucrurile, bătaia este mare şi grea. Deci, mă bucur să fiu contrazis, desigur dacă sunt şi argumente. Dar dacă cineva stă împotriva unei păreri teologice fără argumente, ba chiar cu argumente false, mă întristez. Mă întristez foarte tare. Căci îşi face mult, foarte mult rău sie-şi, dar şi celor care-l aud sau îl citesc şi îl cred.

Şi a treia pricină?

Am în lucru o carte despre arte marţiale şi Ortodoxie, cu aplecare mai ales asupra Neamului Românesc, bineînţeles, pentru că sunt român. Acolo nădăjduiesc să găsească răspunsurile toţi cei care caută adevărul. Mi s-a părut fără rost să spun de mai multe ori aceleaşi lucruri.