Imaginatia.

[dobrin7m]

"Imaginaţia este, în accepţiunea Sfinţilor Părinţi, un fenomen care apare în structura omului doar după cădere. Nu este o însuşire cu care a fost înzestrat omul odată cu zidirea sa, ci un fenomen de după căderea în păcat. Prin urmare, mântuirea noastră este legată de ieşirea de sub înrâurirea ei cauzatoare de moarte.

Omul vede, aude, gustă etc, iar apoi îmaginaţia primeşte aceste experienţe, le reface, le amplifică, le dă culoarea potrivită şi le păstrează spre a crea necontenit probleme. Astfel, în chip hazliu, am putea spune că imaginaţia este un televizor color inventat înaintea celui real.

Sfinţii Părinţi deosebesc mai multe feluri de imaginaţie; însă, de obicei, se pomenesc patru. Primul tip este legat de imaginile aşa-numitelor păcate trupeşti. Prin imaginaţie, simţurile proiectează aceste imagini pe ecranul minţii, continuând s-o ţină în sclavie. Al doilea tip de închipuire este aşa-numita visare. Multor oameni le place să viseze cu ochii deschişi, lăsându-se purtaţi cu gândul în locuri ideale sau chiar reale. Mulţi oameni, mai ales femeile, cad în această stare. Al treilea tip este îmaginaţia creatoare, care dezvoltă civilizaţia şi arta. Oamenii încearcă să rezolve unele probleme sau să înainteze în dezvoltarea artei. Nu este ceva de condamnat, căci, aşa cum am spus, este o stare firească după cădere. Dar trebuie subliniat că este foarte primejdioasă pentru rugăciunea curată. Al patrulea tip se înfăţişează în străduinţa noastră de a-L închipui pe Dumnezeu şi puterile îngereşti în chip raţional, făcând speculaţii despre El. Dar acest lucru este foarte primejdios, fiindcă, creştinul ortodox urmează altă metodă, metoda liniştirii minţii, spre a ajunge la părtăşia şi unirea cu Dumnezeu, dobândind astfel cunoaşterea Lui. Iar meşteşugul (metoda) isihiei ţine de curăţirea inimii, izbăvirea de patimi, eliberarea de gânduri şi îmaginaţie bolnavă.

Cu cât imaginaţia cuiva este mai activă, cu atât mai mult dezvăluie faptul că acel om se află într-o stare căzută. Dacă cercetăm cu grijă fiecare păcat al nostru, ne dăm seama că la obârşia lui se află imaginaţia.

Vedem chiar oameni care merg la biserică şi vor să ducă o viaţă creştinească; dar continuă totuşi să îşi cultive îmaginaţia. Şi-L închipuie pe Dumnezeu, şi-i imaginează pe îngeri, simt că atunci când se roagă stau înaintea tronului lui Dumnezeu, ş.a.m.d. Dar acesta este începutul unei anomalii duhovniceşti, poate chiar psihice, care poate duce la tulburări şi înşelări."

[dobrin7m]

Ce ne spuneti despre imaginatie care bantuie in vremea rugaciunii ?

Parintele Cleopa: “Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si ” caracatita sufletului cu opt brate ” sau ” octogon ” . Mai este numita imaginatia si ” pod al dracilor “. In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrunde pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.”

Sfântul Nicodim Aghioritul, despre imaginatie extras din cartea sa Războiul nevăzut:

Cum sa disciplinam imaginatia si memoria

“Dupa ce am vorbit de corectarea simturilor noastre, urmeaza a vorbi aici si cum sa corectam imaginatia si memoria noastra; caci, dupa socoteala aproape a tuturor filozofilor, fantezia si memoria nu-s altceva decat o impresie a tuturor lucrurilor sensibile ce le-am vazut, auzit, mirosit, gustat si pipait.

Si ca sa spun in scurt, imaginatia si memoria sunt o comuna perceptie interna care inchipuie si aminteste tot ceea ce cele cinci simturi ale noastre din afara a ajuns a le percepe. Intrucatva simtirea, adica si cele simtite se aseamana cu pecetea, iar imaginatia cu imprimarea pecetii.

Dar aceasta fantezie si memorie ni s-a dat dupa calcarea poruncii dumnezeesti, ca sa le putem folosi cand simturile din afara sunt linistite si cand nu mai avem inaintea noastra acele lucruri care au trecut din simturi si s-au imprimat in memorie ori in imaginatie. E imposibil sa avem totdeauna prezente toate lucrurile ce le-am vazut, auzit, mirosit, gustat, pipait si de aceea readucem inaintea noastra, cu inchipuirea si memoria care le au imprimate intr-insele si astfel vorbim despre ele si cugetam ca si cum ar fi de fata,

http://carteromaneasca.wordpress.com...re-imaginatie/

[dobrin7m]

A. Sa stii ca, dupa cum Dumnezeu este in afara de toate simturile si lucrurile ce se simt, afara de orice forma, culoare, distanta si loc, ca o fiinta fara forma, neinchipuita, fiind pretutindeni si mai presus de orice, – tot astfel este dincolo de orice inchipuire, in afara de orice imaginatie. Prin urmare, sa stii ca fantezia e o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor astfel de neajunsuri ale ei.

B. Al doilea, afla ca cel ce a fost Lucifer, (luceafarul) intaiul intre Ingeri, la inceput fiind mai inalt decat imaginatia irationala si in afara de orice forma, chip, simtire, cu minte rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi imaginandu-si si socotindu-si mintea egala cu Dumnezeu a cazut, dupa cum gandesc multi teologi, in aceasta mult divizata, grosolana si multiforma imaginatie. Astfel, din Inger fara forma, impasibil si imaterial a devenit diavol, oarecum material, in multe forme si patimas.

C. Al treilea, sa stii ca dupa conceptia marelui teolog, Sf. Maxim, Adam a fost creat fara imaginatie. Mintea lui era curata, uniforma, statornica, in aceeasi activitate. De aceea nu-si inchipuia nimic, nici nu se robea simturilor si formelor lucrurilor ce decad sub simturi. Ci fara a intrebuinta puterea inferioara a fanteziei a-si imagina forme, culori, chipuri si distante, el privea cu puterea superioara a suflelului, care-i intelectual, cuvintele imateriale, limpezi si spirituale.

Oh! Dar diavolul cel ucigator de oameni, a facut ca, dupa cum el a cazut prin inchipuire, tot astfel si Adam sa-si intortocheze mintea socotindu-se ca Dumnezeu si prin aceasta inchipuire sa cada. Astfel din acea viata rationala, ingereasca, uniforma, unitara si statornica a fost aruncat de diavol in imaginatia perceptibila, multilaterala si nestatornica si in starea animalelor irationale. Pentru ca inchipuirea e o insusire a animalelor irationale, iar nu a celor rationali.

Omul odata cazut intr-o astfel de stare, cine poate spune in cate patimi, rautati si greseli, n-a fost aruncat prin imaginatie ? A umplut etica filozofica cu diferite amagiri si fizica a umplut-o cu multe opinii neadevarate iar teologia cu dogme false.

[dobrin7m]

continuare
"Caci multi vechi si noi, dorind sa vorbeasca de Dumnezeu si sa-l priveasca, sa se ocupe indeosebi de adevarurile inalte, adevarate si neimaginate ale lui Dumnezeu, unde slujeste puterea cea mai inalta a sufletului – mintea, chiar inainte de a-si curati mintea de formele patimase si feluritele inchipuiri ale lucrurilor ce se simt, in locul adevarului au gasit minciuna. Raul cel mare este ca au imbratisat aceasta minciuna si o tin de adevar. In loc de teologi apar ca niste fantasmagoristi, bazandu-se pe iscusinta mintii, cum zice Apostolul.

Deci, frate, de doresti a te elibera degraba de aceste rautati si pasiuni; de voiesti a fugi de diferite curse si mestesugiri ale diavolului si de iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobandi dumnezeeasca luminare; lupta, bate razboi din toate puterile tale, a-ti goli mintea de orice forma, culoare si distanta. In scurt, de orice imaginatie si aducere amintea lucrurilor bune ori rele, pentru ca toate sunt niste necuratii si intinaciuni care intuneca curatenia, nobletea si stralucirea mintii.

Nu-i nici o patima trupeasca sau sufleteasca care sa poata veni in minte pe alta cale decat prin inchipuirea celor simtite."

[alexdu]

Ce sa inteleg? Ca nu e bine sa folosesc imaginatia niciodata?
Nici macar in procesul de invatare sau cand am un proiect de facut la facultate?

[alexdu]

"Sfinţii Părinţi spun că imaginaţia este o putere, o lucrare a minţii omeneşti, de mare folos pentru viaţa practică în această lume, în care suntem singurele făpturi dăruite cu creativitate! Ea este organul creativităţii nostre! E un dar minunat de la Dumnezeu, pe care însă, omul căzut l-a transformat într-o lucrare pătimaşă. În loc să creeze realităţi noi din cele dăruite prin Creaţie de Domnul, s-a apucat să creeze noi şi noi dorinţe şi pofte şi noi şi noi modalităţi de a le satisface! Şi, aşa, a ajuns omul să trăiască ficţiuni care îi provoacă plăceri mai mari, şi oricând la dispoziţie, decât realitatea obiectivă, ca loc de creaţie şi întâlnire cu Creatorul şi iubirea Lui! Imaginaţia a devenit astfel câmpul în care Domnul a semănat sămânţa cea bună şi vrăjmaşul a aruncat neghina lui!

Postul şi privegherea, atenţia şi trezvia sunt armele prin care putem să ne eliberăm din această robie! Şi, lipirea de Domnul, atât prin deasa lui chemare pe Nume, cât şi prin căutarea prezenţei Lui în Sfintele Slujbe şi Taine, în Cuvântul Evangheliei şi în icoane!

Curaj, copil drag!

Te îmbrăţişez în Domnul,

Maica Siluana"

sursa: http://sfintiiarhangheli.ro/node/527

[dobrin7m]

În prealabil postat de alexdu

Ce sa inteleg? Ca nu e bine sa folosesc imaginatia niciodata?
Nici macar in procesul de invatare sau cand am un proiect de facut la facultate?

Alexdu, pacea cu tine!
Vezi tu cele postate de mine nu imi apartin ci au fost spuse de Sfantul Nicodim Aghioratul. Daca aveai curiozitatea sa intri pe linkul dat de mine vedeai asta.

Acum vezi tu, sa imi fie cu iertare, dar Maica Siluana expunea tocmai doar una din cele patru tipuri de imaginatie si anume imaginatia creatoare. In primul meu post parca este citatul Sf. Nicodim Aghioratul care spune despre imaginatia creatoare, al treilea tip de imaginatie , ca nefiind de condamnat insa de folosit cu atentie. Se pare ca tu nu ai citit mai deloc cele postate de mine din Sf. Nicodim Aghioratul. Ai retinut poate doar ultimul meu post si atat. Eu zic sa intri pe linkul dat de mine ca sa citesti integral despre imaginatie si despre cele 4 tipuri ca sa intelegi. Daca citeai nu mai postai acum intrebarea de mai sus.

In legatura cu invatatul. Am sa te invat ceva ce eu insumi am descoperit pe creierul meu, pe capacitatea mea de invatare, dupa ce am devenit credincioasa. Eram in sesiunea I la facultate (eu am facut facultatea mult mai tarziu decat voi tinerii, la 38 ani cand in sfarsit am reusit sa am timpul necesar studiului dupa ce practicasem meseria vreo 15 ani).

In clipa cand te pui pe invatat, goleste-ti greierul de toate informatiile exterioare, primite in interactiunea cu cei sau cele din jur si fa loc in creierul tau celor ce urmeaza sa fie invatate.
Roaga-te cateva minutele ca Domnul sa te ajute sa inveti usor si cu spor, si apoi porneste si citeste ceea ce trebuie invatat. Daca cumva imaginatia te fura si constati ca citesti si nu retii vreo fraza , ia-o de la capat cu fraza, ca inseamna ca mintea ta iar a plecat la plimbare ori creierul nu poate retine ceva daca in acelasi timp gandeste altceva. Nu imaginatia te ajuta sa inveti ci tehnica. La inceput ti se va parea greu insa iti spun ca tocmai o minte goala de imagini si idei ale celor intamplate de peste zi e capabila sa invete din prima ceea ce citeseti.

Eu mereu spun ca am o memorie de elefant insa nu am avut-o mereu asa. Tin minte ca prin clasa a 9 -a m-am chinuit sa invat la fizica o zi intreaga o lectie si nimic nu ramanea in cap. Ziua aceea se sfarsise in hohote de plans in timp ce imi dadeam singura in cap cu cartea ca nu retin. Nu stiam sa invat. Si multi tineri nu stiu sa invete.

Creierul trebuie antrenat spre ceea ce trebuie sa faca, nu sa haladuiasca pe campiii si dealuri in timp ce invatam. Adica e nevoie de vointa ca atunci cand citim ceva si e important de retinut mintea sa stea doar la ceea ce citim fara sa construim in imaginatie cine stie ce suporturi legat de ceea ce invatam. Ca asta e o cale ocolitoare de invatare. Adica creierul este nevoit sa faca doua lucruri deodata. Sa citeasca , si pentru retinut sa construiasca imaginativ imagini, obiecte, scene legat de ceea ce trebuie invatat. De aceea uneori cei care invata asa, repeta de mai multe ori o fraza pana o retine. (Creierul uman are nevoie sa repede de 5 ori , prin imagini sau mecanic ca sa poata retine definitiv un cuvant intr-o alta limba - de pilda. asta ca sa vezi cat de buna este metoda de invatare prin imaginatie). Invatatul este ca rugaciunea. Adica mintea trebuie sa stea exact la cele citite si atat. Iar daca pleaca la plimbare mintea trebuie trasa inapoi la cele ce trebuiesc invatate. Durata invatarii cu aceasta metoda creste progresiv, treptat, de la cateva minute cu pauza , pana la ore cand creierul este destul de antrenat. Pentru ca timpul de concentrare este la inceput mai mic.

Adevarat ca a durat cam 3 luni de practica, pana cand am simtit ca ajung la un prag, un nivel al antrenarii creierului. Am simtit atunci o oboseala a mintii. Atunci am facut stop o saptamana fara sa invat nimic si dupa asta orice citeam retineam aproximativ din prima. La examenul de finante banci am invatat un curs de 70 pagini, citindu-l o singura data in 3 ore si am luat un 7. Ca sa vezi nivelul de retinere la prima citire. Ma dau exemplu pe mine ca sa ma intelegi si nu ca sa ma laud cu aiureli din astea. Ca daca Bunul Dumnezeu nu m-ar fi sprijinit sa invat aceasta tehnica nu reuseam niciodata. Si acum ce citesc retin usor, din Sfintii Parinti de pilda cine a spus si ce a spus. Tot ce citesc si ma intereseaza retin, ce nu ma intereseaza si cred ca nu imi este folositor uit urgent ca si cum nu am citit. Acum nu stiu dar eu cred ca atunci cand te pui pe invatat daca faci o rugaciune are grija Dumnezeu sa iti lumineze mintea in acele momente. Cu conditia sa ai incredere deplina in Dumnezeu si sa crezi cu toata inima.
Am vazut ca multi spun m-am rugat si tot asa greu invat. Insa credinta lor nu este deplina, ori rugaciunea lor nu a fost din inima asta este parerea mea.

Cu iertare daca te-am plictisit.

[dobrin7m]

Si o ultima remarca legat de cum trebuie sa invatam. este foarte important sa te opresti la timp cand creierul oboseste. extrem de important. Sa nu fortati mai mult iar pauza este atata timp cat are nevoie creierul de odihna, o saptamana, doua, o luna. depinde de la om la om, adica pana simtiti ca oboseala mintii a disparut iar mintea este din nou clara si agera.

[Ekaterina]

Interesanta marturie dobrin7m.

alexdu Ce sa inteleg? Ca nu e bine sa folosesc imaginatia niciodata?
Nici macar in procesul de invatare sau cand am un proiect de facut la facultate?

Am citit pe acest site mai multe articole despre imaginatie. Foarte bun mi s-a parut acest articol, poate vei gasi aici un raspuns la nedumerirea ta.
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...iei-72637.html

[ioanna]

În prealabil postat de alexdu

Voi ce parere aveti despre imaginatie? Sa o folosim sau nu?

Omul e facut sa fie creator. Foloseste-ti imaginatia, fara a o perverti.