Din nou despre suflet

[osutafaraunu]

În prealabil postat de bluester

Cu toate ca, cei osanditi nu vor mai invia vreodata , ei vor continua sa existe => in focul cel vesnic. Si se numeste moartea a2a , pentru ca nefiind in Imparatia Cerurilor - cei osanditi nu sunt in comuniune cu Dumnezeu.

Acesta e deja alt [mare] subiect ce decurge din dogma nemuririi sufletului. Dar să nu divagăm iarăşi...

În prealabil postat de bluester

Pe de alta parte, se uita faptul ca suntem creati "dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu" (aici se refera la suflet).

Vreţi să sugeraţi că şi Dumnezeu e trup+suflare de viaţă (rezultând un suflet)? Acest lucru ar contrazice flagrant întreg Cuvântul lui Dumnezeu!

În prealabil postat de bluester

Iar cum Dumnezeu este nelimitat in timp , este si logic ca Dumnezeu a daruit sufletelor oamenilor calitatea de a fi vesnice.

Calitate pierdută odată cu intrarea păcatului în lume.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

chiar si cu duhurile sfintilor care si-au incheiat viata pamanteasca?

Hristos nu zice "voi fi cu duhurile voastre până la sfârşit".

Vă rog un lucru: nu mai aruncaţi cu versete, înainte de a citi şi contextul în care sunt puse!

19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Mat. 28 - versiunea ortodoxă)

Nu duhurile sfinţilor urmau să înveţe şi să boteze pe noii convertiţi, ci apostolii vii.

[bluester]

În prealabil postat de osutafaraunu

Acesta e deja alt [mare] subiect ce decurge din dogma nemuririi sufletului. Dar să nu divagăm iarăşi....

Mie nu mi se pare a fi un "alt subiect" , ci este doar un argument pentru nemurirea sufletului.
In comentariul anterior , eu am incercat sa explic cat mai logic existenta nemuririi sufletului.
Dar din cauza ca dumneavoastra nu ati stiut ce sa spuneti , ati dat-o cotita , spunand ca este un alt subiect.
Pana la urma, ramane pe seama adventistilor sa creada ce vor... eu prefer sa am mai multa incredere in Sfintii Parinti (care aveau cu adevarat harul lui Dumnezeu) decat in niste indivizi , care s-au trezit sa faca reinnoire in Crestinism.
In opinia mea , mi se pare inutil sa continui aceasta discutie , cat timp dvs nu vreti sa intelegeti anumite aspecte !

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Chiar şi după aceea!

Ok, reformulez intrebarea.
Nu mai intreb daca cuvintele lui Hristos: „Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor” se aplica chiar si duhurilor sfintilor apostoli ce si-au incheiat viata pamanteasca.
Va intreb, ce inseamna pt. dvs. „CHIAR SI DUPA ACEEA”?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

Ok, reformulez intrebarea.
Nu mai intreb daca cuvintele lui Hristos: „Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor” se aplica chiar si duhurilor sfintilor apostoli ce si-au incheiat viata pamanteasca.
Va intreb, ce inseamna pt. dvs. „CHIAR SI DUPA ACEEA”?

Mulţumesc frumos, aţi sărit dintr-o divagaţie în alta... nu mă mai învăţ deloc să evit capcanele acestea.... Hristos va fi cu cei mântuiţi chiar şi după aceea, adică după sfârşitul veacurilor (sfârşitul lumii) AKA în veşnicie.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de bluester

Mie nu mi se pare a fi un "alt subiect" , ci este doar un argument pentru nemurirea sufletului.
In comentariul anterior , eu am incercat sa explic cat mai logic existenta nemuririi sufletului.
Dar din cauza ca dumneavoastra nu ati stiut ce sa spuneti , ati dat-o cotita , spunand ca este un alt subiect.
Pana la urma, ramane pe seama adventistilor sa creada ce vor... eu prefer sa am mai multa incredere in Sfintii Parinti (care aveau cu adevarat harul lui Dumnezeu) decat in niste indivizi , care s-au trezit sa faca reinnoire in Crestinism.
In opinia mea , mi se pare inutil sa continui aceasta discutie , cat timp dvs nu vreti sa intelegeti anumite aspecte !

Sunteţi absolut liberă să întrerupeţi comunicarea cu cineva care nu înţelege "anumite aspecte". Mă şi mir că aţi început-o ştiind cu cine aveţi de-a face...
O noapte liniştită!

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Sunteţi absolut liberă să întrerupeţi comunicarea cu cineva care nu înţelege "anumite aspecte". Mă şi mir că aţi început-o ştiind cu cine aveţi de-a face...
O noapte liniştită!

amice, eu inca astept raspunsul

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Mulţumesc frumos, aţi sărit dintr-o divagaţie în alta... nu mă mai învăţ deloc să evit capcanele acestea.... Hristos va fi cu cei mântuiţi chiar şi după aceea, adică după sfârşitul veacurilor (sfârşitul lumii) AKA în veşnicie.

Dar in intervalul dintre moartea omului si Parusie?

Duhurile celor despre care stim sigur ca sunt mantuiti (apostolii, sfintii) in ce stare se afla ? Nu trupurile lor. Latura lor spirituala.

O intrebare in prealabil: Este omul o faptura care face parte atat din lumea duhurilor, a nevazutelor (datorita suflarii de la Dumnezeu), cat si din lumea materiala a vazutelor (datorita trupului creat din țărână), lume supusa legilor timpului si materiei?

Este duhul omului capabil sa se relationeze inca din viata pamanteasca cu Duhul lui Dumnezeu, Cel aflat in afara timpului?

Stiind ca acest interval dintre moartea unui sfant si Parusie, cand trupul lui va fi inviat, e o perioada de asteptare doar pentru cele supuse legilor timpului si materiei, nu si pentru duhul omului, care nemaifiind circumscris trupului material, nu mai face parte din aceasta lume supusa legilor timpului, ci din existenta metafizica a nevazutelor nesupuse timpului, deci stiind aceasta, puteti spune in ce stare se afla duhul unui sfant intors la Cel care l-a dat si care e in afara timpului?

Daca dvs. sustineti ca latura spirituala a unui sfant care in timpul vietii L-a simtit pe Dumnezeu, imediat dupa despartirea de trup, nu-L mai simte pe Dumnezeu, puteti sa spuneti, de ce ar avea nevoie Dumnezeu sa astepte pana la Parusie pt. ca sa-si continue relatia de iubire cu duhurile sfintilor, relatie inceputa inca de aici?

In conditiile in care Dumnezeu e eminamente IN AFARA TIMPULUI, si din perspectiva Lui, Apocalipsa si Parusia s-au petrecut deja inca dinainte de facerea lumii supuse timpului?

Care e sensul, motivul, logica, pentru care Hristos intra in non-relatie cu duhurile sfintilor celor ce au inceput o comuniune de iubire cu El inca din viata supusa legilor timpului?

Dumnezeu este iubire, iar iubirea inseamna comuniune vie si neintrerupta si mai ales reciproca cu cei iubiti, nu non-relatie cu ei.

Ideea dvs. adventista cum ca duhurile sfintilor nu-L mai simt pe Dumnezeu dupa ce s-au despartit de trup, ca adica Dumnezeu are o comuniune de iubire cu omul doar pe pamant, dupa care o intrerupe pana la Parusie, dupa care o reia iarasi, duce la concluzia ca iubirea Lui nu e absoluta, ci fragmentara, pe bucati, cu intermitente si sincope, cu pauze si trimiteri ale celor iubiti in non-fiinta.

Ce iubire cu năbădăi telenovelistice o mai fi asta?

[r.mircea]

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al Lui.

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ca şi cum Duhul Sfânt nu ştia această realitate ontologică... Nu vă faceţi probleme, sunt texte şi în NT, dar n-am mai apucat să le postez. Între timp topicul a fost închis.

Poate doar in „Noul Testament Adventist” exista asemenea texte din care sa reiasa ca Hristos n-a inviat firea umana si ca starea ontologica a umanului a ramas tot despartita de Dumnezeu.

Nici daca cititi Biblia up-side-down, nici daca decupati si faceti colaje si acrostihuri din litere luate la intamplare, nu poate reiesi din NT ca starea ontologica a firii umane a ramas in continuare despartita de Dumnezeu prin moartea-thanatos.

Dvs. negati in fond, faptul ca Hristos a inviat firea umana , ca a repus-o din nou in legatura cu Dumnezeu. Dvs. vreti pesemne sa gasiti in NT texte care neaga invierea firii umane ori din care sa reiasa ca Hristos a inviat-o ca s-o tina doar pentru El, nu sa ne-o dea noua.

Puteti sa cautati mult si bine, unto the ages of ages!

Daca totusi va veti hotari odata si-odata sa cititi Scriptura cu ochii mintii deschisi, nu veti putea trece nicicum peste urmatoarea idee absolut fabuloasa, afirmata inca din prima pagina despre om: Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau spre a ajunge la asemanarea Sa.

Citind fara ochelarii imprumutati de la Helen White, nu veti putea trece nici peste urmatoarea afirmatie din NT care o lumineaza pe prima: „cel ce mananca Trupul Meu, ramane intru Mine si Eu intru el” , si inca, „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, VIU va fi”, si inca, omul e menit sa ajunga „partas dumnezeiestii firi”, adica sa-L salasluiasca prin har in faptura sa pe Insusi Cel ce este Lumina lumii, care in veci nu poate fi stinsa. Incepand inca de aici si acum.

Dumnezeu l-a creat pe om ca o fiinta extrem de complexa si sofisticata, o simbioza tainica dintre materie si duh, creata asa tocmai pentru ca El Insusi sa vietuiasca in om, nu in exteriorul lui, asa cum a zis de atatea ori: „cel ce mananca Trupul Meu ramane intru Mine si Eu intru el.”

Nu e vorba de trupul de carne, (in greaca „sarx”), ci de trupul indumnezeit, inviat, pnevmatizat (in greaca „soma pnevmatikon”), trupul mistic aflat doar in painea euharistica.

In felul asta, hranind-se omul cu Viata harica, atat euharistic cat si respectand tot ce a mai zis, devine el insusi Viu in sens haric si incet-incet „partas dumnezeiestii firi”, asa cum ar fi ajuns treptat si Adam daca
s-ar fi hranit doar cu ce i-a zis Dumnezeu.

Cand Hristos a inviat firea umana, l-a repus pe Adam si pe noi, toti urmasii lui, in punctul de dinainte de ruptura ontologica de Dumnezeu.
Moartea-thanatos, ruptura, prapastia ontologica intre Dumnezeu si intreaga umanitate NU mai exista. Hristos a inviat firea umana o data pentru totdeauna!

Odata ce Hristos a inviat firea umana, orice ipostas (persoana) poate trai anticipat Imparatia, caci ea este deja in noi dar nedesavarisit, isi poate incepe propria calatorie de la chip la asemanare, asemenea lui Adam, si poate avea din nou Viata harica, hranindu-se inca de pe acum din rodul Pomului-Vietii-Vesnice-Fara-Intermitente, care nu e altul decat Crucea cu unicul ei Fruct dat spre mancare lumii.