De ce suntem singuri?

[mela me]

Eu chiar in perioada aceasta pun punct relatiei cu cel care credeam ca e jumatatea mea,care vroia sa fiu sotia lui,sa avem familie etc Chiar si verighetele erau luate...:)
Nu este simplu deloc,mai ales cand iubesti omul,insa decat sa tragem de un ideal,sa continuam sa ne mintim si eventual sa ajungem la o casnicie finalizata cu divort sau mai rau,copii ramasi fara ambii parinti,cred ca mai bine ne luam valul de pe ochi cand inca nu e prea tarziu!
Iar referitor la singuratate,o simt destul de intens,pentru ca din cauza felului sau de a fi cam toti prietenii mei s-au indepartat,insa probabil asa trebuie sa fie,sunt experiente de viata care ne invata mai multe despre noi,chiar daca aduc si suferinta,deziluzii...important este sa nu ne pierdem speranta si sa credem ca,cu ajutorul lui Dumnezeu,ne vom gasi cu totii locul in aceasta lume asa cum trebuie sa fie pentru fiecare![/quote]

In Sfanta Scriptura ni se zice ca nici un fir din capul nostru nu se misca fara voia Lui, asa ca daca Dumnezeu a ingaduit sa nu faceti pasul impreuna, el stie mai bine de ce. Poti de exemplu sa incepi sa reiei legatura cu fostii prieteni, daca sunt prieteni adevarati, vor intelege ( stii tu vorba: " Toti prietenii se cearta, dar cei adevarati se impaca").
Mult curaj si rabdare, nimeni nu e singur!:)

[heaven]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Poate Cezar tocmai si-a cumparat un cal alb si porneste cu el in lume. Vrea sa stea fetele locului ca sa nu oboseasca armasarul.

Hihi,da,cine stie,desi dansul stiu ca este un domn respectabil,cu familie...:)

[glykys]

Heaven, imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat, dar apreciez felul in care gandesti, nu te lasi depasita de situatie si vezi lucrurile lucid si crestineste, pana la urma. Sunt sigura ca Dumnezeu iti va scoate in cale un baiat care sa te merite.

[heaven]

În prealabil postat de mela me

In Sfanta Scriptura ni se zice ca nici un fir din capul nostru nu se misca fara voia Lui, asa ca daca Dumnezeu a ingaduit sa nu faceti pasul impreuna, el stie mai bine de ce. Poti de exemplu sa incepi sa reiei legatura cu fostii prieteni, daca sunt prieteni adevarati, vor intelege ( stii tu vorba: " Toti prietenii se cearta, dar cei adevarati se impaca").
Mult curaj si rabdare, nimeni nu e singur!:)

Multumesc din suflet,Mela,pentru cuvintele de incurajare! :)
Sunt sigura ca Dumnezeu nu ma va lasa si ma va calauzi si de aici incolo.In privinta prietenilor,o mare parte din ei sunt la distanta si legaturile s-au pierdut si mai mult,iar altii ma considera "persoana puternica" la care se poate veni intotdeauna si li se pare aproape de neconceput ca si eu am momente in care sa am nevoie de sustinere. :)
Oricum,stiu ca toate lucrurile sunt in schimbare in lumea asta,ca nimic nu ramane la fel si probabil asa trebuie sa fie ca sa putem evolua...

[anamaria simleu]

În prealabil postat de luciamanta

Unii oameni se implinesc si aici, pe pamant, avand o familie crestina reusita. Sotul si sotia devin un singur trup. Dar unii oameni, nu reusesc sa isi intemeieze o familie, sunt singuri. Binenteles ca sunt si oameni, care desi sunt inconjurati de prieteni rude, sotie, se simt singuri. Dar sunt si persoane care, desi se afla singure pe un varf de munte, de fapt nu se simt singure. Dar de fapt, omul, ca fiinta, este singur, insa sa nu uitam ca omul este dragoste dumnezeiasca. Omul este energia divina in forma materiala. Dar cum este omul astazi: este straian, este singur, si-a gasit sensul vietii, il cunoaste pe Bunul Dumnezeu? La ce porti bate omul zilelor noastre?

Daca traieste in Dumnezeu, OMUL nu este singur....acel care poarta in inima HARUL DIVIN, nu este singur......acel care se bucura de prima raza a soarelui, multumind pt acesta, nu este singur....Dumnezeu este peste tot, iar in inima omului in care salasuieste este pace si lumina divina....si atunci cand avem sentimenul parasirii, cand suntem vai de noi, EL mangaie, EL vindeca, EL FACE MINUNI PRIN LINISTEA SUFLETULUI....nimeni nu este singur...cei care se simt asa, sa-L CHEME cu inima, si-L vor descoperii acolo, smerit, neinsemnat, dar atat de maret....este suficient sa zici DOAMNE....si prezenta LUI te invaluie....daca nu ar fi EL, indiferent cate si indiferent ce am dobandii in viata acesta, totul ar fi nul, egal cu zero, deoarece ar lipsii sfintenia si binecuvantarea....ATUNCI AM FI SINGURI.........

[MariS_]

În prealabil postat de heaven

Multumesc din suflet,Mela,pentru cuvintele de incurajare! :)
Sunt sigura ca Dumnezeu nu ma va lasa si ma va calauzi si de aici incolo.In privinta prietenilor,o mare parte din ei sunt la distanta si legaturile s-au pierdut si mai mult,iar altii ma considera "persoana puternica" la care se poate veni intotdeauna si li se pare aproape de neconceput ca si eu am momente in care sa am nevoie de sustinere. :)
Oricum,stiu ca toate lucrurile sunt in schimbare in lumea asta,ca nimic nu ramane la fel si probabil asa trebuie sa fie ca sa putem evolua...

heaven, sa stii ca si eu te consider o persoana puternica, adica una care poate sa treaca cu bine peste momente delicate. Iar in privinta prietenilor, pai, noi ce suntem aici? useri? Eu cred ca prieteni. Vezi ca tocmai a trecut val-vartej pe langa mine unul calare pe-un cal alb. Nu stiu unde se grabea...
Har, smerenie si jertfa de sine,

În prealabil postat de heaven

Da,doar ca de fiecare data cand ne indragostim credem,firesc,ca este "the one"...:)
Eu chiar in perioada aceasta pun punct relatiei cu cel care credeam ca e jumatatea mea,care vroia sa fiu sotia lui,sa avem familie etc Chiar si verighetele erau luate...:)
Nu este simplu deloc,mai ales cand iubesti omul,insa decat sa tragem de un ideal,sa continuam sa ne mintim si eventual sa ajungem la o casnicie finalizata cu divort sau mai rau,copii ramasi fara ambii parinti,cred ca mai bine ne luam valul de pe ochi cand inca nu e prea tarziu!
Iar referitor la singuratate,o simt destul de intens,pentru ca din cauza felului sau de a fi cam toti prietenii mei s-au indepartat,insa probabil asa trebuie sa fie,sunt experiente de viata care ne invata mai multe despre noi,chiar daca aduc si suferinta,deziluzii...important este sa nu ne pierdem speranta si sa credem ca,cu ajutorul lui Dumnezeu,ne vom gasi cu totii locul in aceasta lume asa cum trebuie sa fie pentru fiecare!

Viteaza fata noastra! Nu pot decat sa te admir cu toata inima pentru curajul pe care il ai de a NU FACE COMPROMISURI, de frica singuratatii!

Esti o tipa grozava (asa sunt toate cele care folosesc argila ) si eu sunt pregatita sa te sustin in momentele in care iti doresti asta. Asa cum spune si MariS,suntem aici mai mult decat un simplu nickname.:-)

Ceea ce faci tu acum, iti va fi rasplatit insutit.Ai sa vezi.

Se spune ca Dumnezeu permite sa avem experiente neplacute, pentru ca atunci cand ne intalnim jumatatea, sa stim s-o apreciem la adevarata valoare.
Iar pentru faptul ca in decizia luata, nu te temi nici de gura lumii, o sa primesti cu siguranta si un Bonus de Sus!:-)

Te imbratisez cu mult drag,

În prealabil postat de heaven

Multumesc din suflet,Mela,pentru cuvintele de incurajare! :)
Sunt sigura ca Dumnezeu nu ma va lasa si ma va calauzi si de aici incolo.In privinta prietenilor,o mare parte din ei sunt la distanta si legaturile s-au pierdut si mai mult,iar altii ma considera "persoana puternica" la care se poate veni intotdeauna si li se pare aproape de neconceput ca si eu am momente in care sa am nevoie de sustinere. :)
Oricum,stiu ca toate lucrurile sunt in schimbare in lumea asta,ca nimic nu ramane la fel si probabil asa trebuie sa fie ca sa putem evolua...

Ma intreb adeseori daca ceea ce mi s-a parut ca am pierdut nu e doar o faza in care incep sa castig. Pierd undeva, castig in alta parte, Dumnezeu vegheaza.
Cineva multumea asa: "Doamne, iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat / pentru tot ce mi-ai luat / si pentru tot ce mi-ai lasat." Sper ca rugaciunea asta sa-ti foloseasca.
Mai folosesc uneori si o rugaciune, care nu stiu cat e de ortodoxa dar e sigur ca vine din partea unui calugar: "Doamne, da-mi seninatatea sa accept ceea ce nu pot schimba / curaj sa schimb ceea ce pot / si intelepciunea sa le deosebesc."
Cat priveste prietenii, eu am primit in dar un nou cerc de prieteni, intre care ma simt mult mai aproape de Dumnezeu decat inainte.
Toate cele bune!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de MariS_

heaven, sa stii ca si eu te consider o persoana puternica, adica una care poate sa treaca cu bine peste momente delicate. Iar in privinta prietenilor, pai, noi ce suntem aici? useri? Eu cred ca prieteni. Vezi ca tocmai a trecut val-vartej pe langa mine unul calare pe-un cal alb. Nu stiu unde se grabea...
Har, smerenie si jertfa de sine,

Si eu vad in heaven o fata puternica, cu daruri multe in suflet!

Si parca vazui si eu o herghelie , da' nu sta in casa , caii stii tu cum privesc. Tre' sa iesi in calea lor !

[caty_deea]

În prealabil postat de mela me

Eu chiar in perioada aceasta pun punct relatiei cu cel care credeam ca e jumatatea mea,care vroia sa fiu sotia lui,sa avem familie etc Chiar si verighetele erau luate...:)
Nu este simplu deloc,mai ales cand iubesti omul,insa decat sa tragem de un ideal,sa continuam sa ne mintim si eventual sa ajungem la o casnicie finalizata cu divort sau mai rau,copii ramasi fara ambii parinti,cred ca mai bine ne luam valul de pe ochi cand inca nu e prea tarziu!
Iar referitor la singuratate,o simt destul de intens,pentru ca din cauza felului sau de a fi cam toti prietenii mei s-au indepartat,insa probabil asa trebuie sa fie,sunt experiente de viata care ne invata mai multe despre noi,chiar daca aduc si suferinta,deziluzii...important este sa nu ne pierdem speranta si sa credem ca,cu ajutorul lui Dumnezeu,ne vom gasi cu totii locul in aceasta lume asa cum trebuie sa fie pentru fiecare!

In Sfanta Scriptura ni se zice ca nici un fir din capul nostru nu se misca fara voia Lui, asa ca daca Dumnezeu a ingaduit sa nu faceti pasul impreuna, el stie mai bine de ce. Poti de exemplu sa incepi sa reiei legatura cu fostii prieteni, daca sunt prieteni adevarati, vor intelege ( stii tu vorba: " Toti prietenii se cearta, dar cei adevarati se impaca").
Mult curaj si rabdare, nimeni nu e singur!:)[/quote]

Logodnicul tau este crestin?Eu am auzit cateva cupluri crestine care au trait in curatenie si cu o luna inainte de nunta s.au despartit.Dai cu lacrimi cu regrete,dar s.au impacat.Isi bagase cine nu trebuie coditza