Pedeapsa cu moartea

[Marius22]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De asemenea, între sentinţă şi execuţie a fost mereu lăsat un timp, astfel încât omul să îşi poată face examenul de conştiinţă şi, eventual, să se căiască. Dacă nici certitidinea că va fi dat morţii peste o săptămână, în ziua cutare la ora cutare, nu îl face pe păcătos să se convertească, e greu de spus ce altceva l-ar face.

Sa intelegem ca de fapt Inchizitia indemna prin practicile ei la pocainta? Eu nu cred ca poate fi numita aceasta adevarata pocainta, cand esti amenintat prin tortura si condamnare la moarte. In Biserica Ortodoxa, gandul la moarte si trezvia sunt cu totul altceva.

Este nesustenabilă ideea că războiul de apărare, ca şi pedeapsa capitală just pronunţată, este încălcare a poruncii a cincea. Practic, ceea ce susţineţi este echivalent cu a spune că toţi eroii noştri, cărora le cântăm "fericiţilor eroi" sunt damnaţi şi ar trebui să le cântăm "damnaţilor eroi". Şi cei care, în Războiul de Independenţă, şi-au ucis duşmanii la Plevna. Şi mai târziu, la Oituz. Şi pe urmă, la Cotul Donului. Cu toţii au încălcat porunca a cincea în mod grav.

Daca au omorat, au incalcat-o cu siguranta. Nu cunostem noi ce este in sufletul unui "erou" care a luptat pentru tara si credinta sa, care a fost nevoit sa-si omoare semenii ca pe niste animale. Indiferent de scop, ramai cu constiinta incarcata, ramai marcat, pentru ca este nefiresc sa iei viata aproapelui. Cel care a ucis in razboi are nevoie de spovedanie si de implinirea unui canon de pocainta, pentru a putea primi Sfanta Impartasanie (cand nu este pe moarte). Perioada de epitimie poate fi mai mica decat la uciderea din culpa, dar asta duhovnicul hotaraste.

Un om sau un grup de oameni hotarasc, in baza unor temeiuri suficiente pentru constiinta lor, sa omoare un alt om. Iar altcineva executa pedeapsa (sa zicem ca o face cu un glont sau introducind o substanta letala in sangele persoanei condamnate).
Acum va propun un scurt experiment: imaginati-va ca traiti ultima ora din viata condamnatului sau, daca doriti, ca traiti actul uciderii fiind, pentru cateva clipe in imaginatie, calaul.
Dar va rog sa faceti asta dupa 15 minute de rugaciune, cat mai curata puteti, dupa puteri.
Dupa rugaciune, va rog! Faceti actul de imaginatie apoi reluati subiectul si redisputati problema. Dupa rugaciune! Dupa Spovedanie! dupa Maslu! dupa Sfanta Liturghie! dupa Sfanta Impartasanie! Dupa noaptea Invierii!
In fine, daca nu e suficient, imaginati-va ca sunteti calaul care executa o persoana iubita, in numele principiilor morale sustinute. De pilda ca sunteti gadele propriului copil. Sau, de ce nu, daca aveti mai multi copii si situatia o cere, imaginati-va ca sunteti gadele propriilor copii (cati copii si-a ucis oare acel ofiter german cand aliatii au patruns in Berlin? Imi amintesc ca i-a ucis pe toti, cu injectie letala, nu-i asa? In numele, desigur, al unor idei forta, calauzitoare, de nezdruncinat). Apoi va rog sa scrieti cum vedeti problema.
Va puteti imagina, daca tot mai sunt dubii, ca omoriti pe condamnat (pe propriul copil, imi mentin propunerea) apoi mergeti la rugaciune. La Marturisire. La Maslu. La Sfanta Liturghie. La (oh, Doamne!) Sfanta Impartasanie! La Inviere!...
Oh, Doamne, Dumnezeul nostru!...
Ce s-a intamplat oare cu noi?!...
Cum de revenim mereu la uciderea semenilor (pe baza unor idei de un fel sau altul)?
Si cine da acceptul final in inima noastra, cine inclina balanta?...
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi!

În prealabil postat de ioan cezar

Un om sau un grup de oameni hotarasc, in baza unor temeiuri suficiente pentru constiinta lor, sa omoare un alt om. Iar altcineva executa pedeapsa (sa zicem ca o face cu un glont sau introducind o substanta letala in sangele persoanei condamnate).
Acum va propun un scurt experiment: imaginati-va ca traiti ultima ora din viata condamnatului sau, daca doriti, ca traiti actul uciderii fiind, pentru cateva clipe in imaginatie, calaul.
Dar va rog sa faceti asta dupa 15 minute de rugaciune, cat mai curata puteti, dupa puteri.
Dupa rugaciune, va rog! Faceti actul de imaginatie apoi reluati subiectul si redisputati problema. Dupa rugaciune! Dupa Spovedanie! dupa Maslu! dupa Sfanta Liturghie! dupa Sfanta Impartasanie! Dupa noaptea Invierii!
In fine, daca nu e suficient, imaginati-va ca sunteti calaul care executa o persoana iubita, in numele principiilor morale sustinute. De pilda ca sunteti gadele propriului copil. Sau, de ce nu, daca aveti mai multi copii si situatia o cere, imaginati-va ca sunteti gadele propriilor copii (cati copii si-a ucis oare acel ofiter german cand aliatii au patruns in Berlin? Imi amintesc ca i-a ucis pe toti, cu injectie letala, nu-i asa? In numele, desigur, al unor idei forta, calauzitoare, de nezdruncinat). Apoi va rog sa scrieti cum vedeti problema.
Va puteti imagina, daca tot mai sunt dubii, ca omoriti pe condamnat (pe propriul copil, imi mentin propunerea) apoi mergeti la rugaciune. La Marturisire. La Maslu. La Sfanta Liturghie. La (oh, Doamne!) Sfanta Impartasanie! La Inviere!...
Oh, Doamne, Dumnezeul nostru!...
Ce s-a intamplat oare cu noi?!...
Cum de revenim mereu la uciderea semenilor (pe baza unor idei de un fel sau altul)?
Si cine da acceptul final in inima noastra, cine inclina balanta?...
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi!

Acum fa si tu un efort de imaginatie si traieste o scena in care iti pierzi cea mai iubita fiinta din lume, din cauza unui criminal psihopat .Si pe urma iti mai pierzi una,ca un teribilist,i-a curmat viata cand se intorcea de la scoala.Si mai fa un efort de imaginatie si priveste-te cand esti atacat pe strada,impreuna cu sotia.Ea n-a mai scapat cu viata.

Cum ti se par toate astea? Sincer, nu-ti vine sa tai criminalii inceeet, cu forfecuta de pielite,pana nu mai ramane nimic din ei???

In acesti criminali nu mai exista Dumnezeu...ei si-au vandut sufletele diavolului...

[AlinB]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Nu toti pot face asta, dar mi se pare o treaba cu dublue efect: sa fi destul de tare incat sa ai grija de propriul dusman, dar in acelasi timp oferindu-i si o pedeapsa.

Cate profunzime.
Te pomensti ca-l ingrijea din dragoste.

[AlinB]

În prealabil postat de Melissa

Cum ti se par toate astea? Sincer, nu-ti vine sa tai criminalii inceeet, cu forfecuta de pielite,pana nu mai ramane nimic din ei???

Probabil ca si pe Dumnezeu il vezi la fel..
Sau ar putea fi totusi mai bun ca tine?

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dacă nici certitidinea că va fi dat morţii peste o săptămână, în ziua cutare la ora cutare, nu îl face pe păcătos să se convertească, e greu de spus ce altceva l-ar face.

Cu logica asta ai putea sa omori milioane de oameni si sa spui ca le faci un serviciu spiritual.
Ca la o adica daca ideea mortii nu-i faca sa se increstineze, atunci nu mai are sens sa le predici Evanghelia.

Suntem datori, mai ales noi, laicii, să facem astfel încât legea Cetăţii să fie legea lui Dumnezeu.

Din pacate de prea multe ori ambitiile sociale si politice au fost ajunse sa fie puse in seama lui DUmnezeu si nu invers, voia lui Dumnezeu sa devina lege morala.

Este nesustenabilă ideea că războiul de apărare, ca şi pedeapsa capitală just pronunţată, este încălcare a poruncii a cincea.

Comparatia este total neinspirata.
Mai potrivit ar fi sa comparati pedeapsa cu moartea cu uciderea prizonierilor de razboi.
Ce ziceti? Mai pare atat de justificata?

Dar a susţine că pedeapsa cu moartea este intrinsec imorală echivalează cu ideea că, atâtea secole, Biserica a fost în eroare şi a trebuit să aşteptăm ideile iluministe pentru ca, în sfârşit, Biserica să descopere care e înţelesul poruncii a cincea.

Daca stam stramb si judecam totusi drept cu sclavia pana la urma cam asa a fost.

Dar nu ma intelegeti gresit, eu cred ca a trebuit sa treaca o lunga perioada de timp ca adevaratul dar care l-a adus crestinismul lumii sa dea roade.

In plus, trebuie sa intelegeti ca tinta crestinismului a fost individul si nu societea ca ansamblu. Ca au fost si interferente Biserica - Politica, e o alta chestiune si de cele mai multe ori nu prea fericita.

Nu stiu daca are legatura cu confesiunea dvs. dar aveti tendinta sa priviti Biserica mai degraba ca un factor care are pretentia mai degraba de a reglementa societatea decat a ajuta individul.

În prealabil postat de AlinB

Probabil ca si pe Dumnezeu il vezi la fel..
Sau ar putea fi totusi mai bun ca tine?

Nu fii ipocrit si nu mai prinde fluturi..Sa te fereasca Dumnezeu de tragediile pe care le-am descris eu si niciodata sa nu simti sa faci ce-am spus!

[AlinB]

În prealabil postat de Melissa

Nu fii ipocrit si nu mai prinde fluturi..Sa te fereasca Dumnezeu de tragediile pe care le-am descris eu si niciodata sa nu simti sa faci ce-am spus!

De ce, crezi ca asta este cursul normal, logic, moral, etc.?

În prealabil postat de AlinB

De ce, crezi ca asta este cursul normal, logic, moral, etc.?

Nu inteleg despre ce ma intrebi..
Incerc totusi un raspuns.

E usor sa dam sentinte de pe margine..Dar atunci cand suntem implicati,situatia se schimba..Daca tu imi spui ca daca intr-o zi iti gasesti membrii familiei transati in pungi de 1 leu ( a ramas expresia,nu si pungile) ingropati in spatele casei (lucruri care se intampla din pacate) sau ascunsi prin pivnita si congelator si tie nu-ti vine sa-l anihilezi pe acel criminal,atunci iarasi zic ca esti ipocrit! Sau nu esti deloc empatic!

Sunt situatii si situatii..De exemplu, o femeie in legitima aparare,fiind victima unui viol, din disperare,isi poate omori agresorul.In opinia mea, acea femeie nu ar trebui condamnata la moarte.Dar cineva care face crime cu premeditare sau psihopatii ucigasi in serie,ar trebui condamnati la moarte,fiind un pericol social.Irecuperabili zic eu.

Si mai este un aspect.Introducerea pedepsei cu moartea poate totusi ar pune un pic de ordine in societate ,instaurand frica.Si s-ar evita poate,de frica,macar omorurile din gelozie sau cele pentru pamant.

Edit: pe de alta parte,n-avem noi dreptul sa luam viata nimanui,chiar fiind doar o pedeapsa asta..Pentru ca Dumnezeu zice "A mea este razbunarea!"..

Deci nu pot spune decat ca multumesc Domnului ca nu sunt un factor decizional in privinta acestei probleme..:-)))

În prealabil postat de Melissa

E usor sa dam sentinte de pe margine..Dar atunci cand suntem implicati,situatia se schimba..Daca tu imi spui ca daca intr-o zi iti gasesti membrii familiei transati in pungi de 1 leu ( a ramas expresia,nu si pungile) ingropati in spatele casei (lucruri care sunt reale din pacate) sau ascunsi prin pivnita si congelator si tie nu-ti vine sa-l anihilezi pe acel criminal,atunci iarasi zic ca esti ipocrit! Sau nu esti deloc empatic!

Sunt situatii si situatii..De exemplu, o femeie in legitima aparare,fiind victima unui viol, din disperare,isi poate omori agresorul.In opinia mea, acea femeie nu ar trebui condamnata la moarte.Dar cineva care face crime cu premeditare sau psihopatii ucigasi in serie,ar trebui condamnati la moarte,fiind un pericol social.Irecuperabili zic eu.

Si mai este un aspect.Introducerea pedepsei cu moartea poate totusi ar pune un pic de ordine in societate ,instaurand frica.Si s-ar evita poate,de frica,macar omorurile din gelozie sau cele pentru pamant.

Edit: pe de alta parte,n-avem noi dreptul sa luam viata nimanui,chiar fiind doar o pedeapsa asta..Pentru ca Dumnezeu zice "A mea este razbunarea!"..

Deci nu pot spune decat ca multumesc Domnului ca nu sunt un factor decizional in privinta acestei probleme..:-)))

De acord Melissa, de acord cu tine cand iti exprimi indignarea fata de faptele cumplite care se pot petrece. Uneori traim chiar mai mult decat indignare. Nu vreau sa fiu ipocrit si recunosc, iata, marturisesc catre tine ca si eu traiesc uneori: teama, furia, dezgustul, incapacitatea de acceptare - dar le traiesc doar o vreme, pana cand, prin mila Domnului imi amintesc invatatura Sa si accept ceea ce Domnul ne cere: lepadarea de sine - de toate sentimentele mele potrivnice.
De aceea am insistat sa judecam problema in legatura concreta, PRACTIC, cu: rugaciunea, Sfanta Liturghie, Sfanta Impartasanie. Doar din ACEST loc al vietii noastre (din spatiul duhovnicesc in care nazuim la unirea cu Dumnezeu, fiecare dupa puterile noastre si prin harul Duhului Sfant) abordam altfel pedeapsa capitala. Cu totul altfel decat din afara, cand judecam doar dupa mintea noastra si fara mangaierea Celui care "va va calauzi la tot adevarul" (In, 16.13).
Daca nu cadem, in fata ororii, la Hristos, avem oare alta cale mai buna?
Domnul spune: "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul." "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema."
Care e alternativa? Sa inmultim, impotriva cuvantului Sau, moartea cu inca o moarte (tocmai noi, cei care am fost chemati la viata? tocmai noi, cei care "am vazut Lumina"?)?
Pentru ca suntem crestini si avem pecetea iubirii in inima prin Sfantul Botez, eu cred ca se cuvine sa ne adancim sufletul la modelul Domnului Insusi.
Tocmai cand ne este mai greu, altfel cand?
Noi suntem parte din Trupul Bisericii, iar Capul nu e altul decat Mantuitorul. Nu se cuvine ca Trupul sa asculte de Cap?
Mt 17,5: "Acesta este fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L".
Citim Evangheliile si aflam ce a facut Iisus Hristos, atunci cand niste bieti oameni (in comparatie cu El care este Dumnezeu) l-au batjocorit, chinuit, omorat cu maxima cruzime pe Omul Iisus. Ar fi putut (fiind deopotriva Dumnezeu) sa opreasca supliciul, sa ii pedepseasca teribil. Dar El ce a facut, ce a spus (pentru noi, oamenii, pentru noi spre sfintirea noastra, intru mantuire)? Sa revedem capitolul 27 din Evangelia dupa Matei si ne reamintim.
Apoi, spune in Gradina Ghetsimani (Mt. 26,42): "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti."
Spune lui Petru (Mt. 26,52): "Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri."
Spune pe Cruce (Lc. 23,34: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac."
Asadar, e cumplit ce facem noi oamenii pe pamant. Dar noi, crestinii, vrem, dorim si putem (prin Duhul Sfant) sa dam curs rugaciunii: "Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri."
Da, Melissa, durerea ta e si a mea, uimirea ta in fata raului e si a mea. Dar suntem oameni intre alti oameni si suntem oameni crestini. Chemati sa fim sarea si lumina lumii!
NOI SUNTEM cei chemati de Domnul sa fim sarea si lumina lumii!
Vrem asta si, calauziti de Duhul Sfant, putem.
Nadejde tare, Melissa, nadejde tare in Domnul Iisus Hristos. El este credincios. Dumnezeu e mereu credincios. El nu isi incalca Legamantul!
"Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin."