De ce trebuie sa iertam

[cristiboss56]

În prealabil postat de AlinB

1

Ca exemplificare pot enunta si scenariul urmator: individul A, mai cerebral, constanta ca a gresit, regreta, toata viata se straduieste sa nu mai greseasca si culmea, chiar ii reuseste.

Individul B, mai emotiv, constanta ca a gresit, isi smulge parul din cap, plange, bate 1000 matanii pe zi, dupa ce se racoreste, peste 3 luni - un an, face aceeasi greseala din nou.

Care crezi ca se afla pe o pozitie morala mai buna in fata lui Dumnezeu?

Sfintii Parinti , Sfintii in general au varsat rauri de lacrimi adevarate au facut si mii de matanii ,si n- au fost niste dezechilibrati cum dai de inteles , apoi pozitia morala cea mai buna in fata lui Dumnezeu , nu noi suntem in masura a decide , cu mintea noastra plina de ganduri si parazitata de mandria asta nenorocita . Scenaritele nu-si au rostul si utilitatea in aceasta situatie !

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Sfintii intr-adevar varsau lacrimi multe, stiau ca iertarea se obtine numai prin pocainta pentru greselile proprii si prin iertarea celorlalti, exact ca la evrei, si la aceasta subscriu.

Spovedania publica exista si la evrei, in acea zi dedicata pocaintei, Yom Kippur. Trebuie sa vedeti insa ce inseamna o Spovedanie publica la ei si trebuie sa vedeti ca primul care isi spovedeste pacatele este preotul.
Si cei care se botezau de catre Ioan Botezatorul, tot spovedanie publica faceau inainte de Botez, insa spovedania publica nu inseamna ceea ce credeti dvs. gandind dupa cultura si intelegerea vremii noastre, ci era ceea ce la evrei este o Spovedanie publica.

Cu siguranta stiu care este diferenta intre Botezul lui Ioan si cel al Domnului, o spune chiar Ioan, primul este cu apa si al doilea cu Duh Sfant. Eu am atras atentia ca acela cu apa era cel pocaintei, al lacrimilor, al celor indemnati sa isi schimbe comportamentul si apoi doar, intr-un vas astfel curatit urma sa dea Domnul Botezul cu Duh Sfant. Nici vorba sa fie iertate pacatele printr-o formula/putere magica.

De unde stiu ca nu era la primii crestini ca astazi la noi? Pai exact din Traditie, pentru ca Traditia nu inseamna crederea orbeasca in ceea ce este astazi, ci inseamna toata istoria bisericii de 2000 de ani incoace. V-am dat exemplul Sf. Ioan Gura de Aur si a timpului sau pentru a va arata ca in acele vremuri nu exista ideea iertarii pacatelor de catre preot ci doar prin Botez si pocainta. Botezul stergea toate pacatele facute pana atunci, era nasterea a doua oara predicata de Domnul. Pacatele facute dupa botez erau iertate doar prin pocainta, si cum exista ideea ca cei care se boteaza il vad pe Hristos, ceilalti deja botezati ii rugau pe acestia ce urmau sa se boteze si urmau sa isi (sa li se) stearga pacatele, ii rugau deci sa ceara iertare si pentru ei de la Hristos. Iar cum iertarea data de Dumnezeu pentru pacatele de dupa Botez ramanea mereu o incertitudine, de aceea sfantul invata sa avem pururi in fata ochilor pacatele noastre pentru ca asa le uita Dumnezeu (pe principiul bine-stiut ca inima infranta si smerita Dumnezeu nu o urgiseste). Iar daca omul le uita, si le aminteste Dumnezeu la judecata.
De ce este aceasta practica straina de ceea ce am fost invatata? Foarte simplu: Ortodoxia are multe povestioare moraliste in care anumiti sfinti au vazut pacatele unor oameni ca scrise pe o hartie, iar dupa spovedirea lor, acele pacate se stergeau, lista ramanea alba insemnand faptul ca Dumnezeu nu si le mai aminteste la Judecata Lui. Iar daca si un singur pacat ramanea nemarturisit in mod voit, nici celelalte pacate nu se stergeau si persoana respectiva murea cu ele in carca. Aceasta invatatura nu coincide cu cea a Sfantului unde Dumnezeu nu uita pacatele noastre decat daca le avem noi mereu in fata ochilor si nici acest lucru nu era o certitudine in timp ce iertarea preotului prin Spovedanie este o mare certitudine conform povestioarelor. Luther se pare ca a mers si mai departe din cate spuneti. Eu insa consider adevarata practica sfantului care cere pocainta pe viata ca la evrei fara sa garanteze nimic. Prin introducerea iertarii date de preot s-a dat posibilitatea repetarii botezului care altfel este irepetabil, spunandu-se ca prin Spovedanie si iertarea preotului se reprimeste haina alba a Botezului, si astfel, oamenii profita sa-si spele fara efort pacatele continuand sa le faca mizand pe faptul ca o Spovedanie inainte de moarte va rezolva problema, exact cum faceau in trecut cu Botezul. Acesti oameni care vroiau sa fenteze, sa scape de urgia lui Dumnezeu fara pic de pocainta si fara schimbarea comportamentului, au fost numiti de Sf. Ioan Botezatorul "pui de vipere". Dumnezeu insa nu se poate fenta, El stie cine are cainta si iertare si pe aceia ii iarta. Nici un crestin nu a inteles in primele secole ca un preot ar putea ierta pacatele, nu exista astfel de invatatura. Dupa secole bune a fost introdusa aceasta idee si acum se crede ca ea exista de la inceput din cauza interpretarii in acest sens a unor versete biblice. Trebuie insa vazut cum interpretau primii crestini aceleasi versete din moment ce nu primeau iertare de la preot.

Cat despre faptul ca nu va puneti deacord, chiar credeti ca am nevoie de acordul vostru pentru a decide ce sa cred si ce nu? ;-) Eu dau raspundere pentru ceea ce decid, deci deciziile imi vor apartine intotdeauna ;-)

Bine-nteles ca "iertarea" nu poate fi impreuna cu "trebuie". Nu imi dau seama unde am afirmat asa ceva, dar daca intr-adevar am afirmat, ori a fost o neatentie, ori sensul este un altul. Omul are libertatea sa ierte sau nu, iar Dumnezeu ii respecta libertatea si ii masoara cu masura pe care si-o alege omul: a ales sa ierte mult, iarta si Dumnezeu mult; a ales sa ierte putin, iarta si Dumnezeu putin. Astfel ii este respectata libertatea. Ca atare daca omul vrea sa fie iertat, este necesar (trebuie) sa ierte la randul sau. Deci "trebuie" nu ca si obligatie ci ca necesitate doar daca omul alege sa ceara iertarea lui Dumnezeu. Acum poate este mai clar :)

[heaven]

În prealabil postat de Adrianna

Bine-nteles ca "iertarea" nu poate fi impreuna cu "trebuie". Nu imi dau seama unde am afirmat asa ceva, dar daca intr-adevar am afirmat, ori a fost o neatentie, ori sensul este un altul. Omul are libertatea sa ierte sau nu, iar Dumnezeu ii respecta libertatea si ii masoara cu masura pe care si-o alege omul: a ales sa ierte mult, iarta si Dumnezeu mult; a ales sa ierte putin, iarta si Dumnezeu putin. Astfel ii este respectata libertatea. Ca atare daca omul vrea sa fie iertat, este necesar (trebuie) sa ierte la randul sau. Deci "trebuie" nu ca si obligatie ci ca necesitate doar daca omul alege sa ceara iertarea lui Dumnezeu. Acum poate este mai clar :)

Pai, Adriana, citeste titlul topicului tau...:) Cuvintele nu ni le alegem intamplator, nici macar atunci cand credem ca " vorbeste gura fara noi " :) , iar " trebuie ", la nivel de subconstient este perceput ca fiind o impunere si ca atare respins.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ekaterina

Iertarea, primita uneori cu greu si daruita cu efort si lupta interioara, este o conditie pentru inaintarea in viata duhovniceasca si pentru dobandirea mantuirii. Citind cuvintele Parintelui Efrem Filotheitul, am inteles importanta pe care o are iertare si de ce trebuie sa o implinim. Dumnezeu sa ne ajute sa punem in practica aceste cuvinte si sa ne despovaram de greutatea neiertarii.

"Pe pamant nimeni nu este fara pacat, toti suntem pacatosi, vinovati si purtam cu noi pacatele cu care ne-au impovarat neatentia, patimile si slabiciunile noastre. Toti avem nevoie sa luam iertare de la Dumnezeu. Ca sa reusim iertarea si impacarea cu Dumnezeu trebuie sa tinem seama de cuvantul evanghelic care spune: daca le iertam oamenilor greselile lor, Parintele Ceresc ne va ierta si noua greselile noastre.

Implinind acest cuvant vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povara a pacatelor pe care le purtam in spate. Ducem toti un catastif cu pacate diferite, grele sau usoare, multe sau putine, si nimeni nu face exceptie, in afara de Dumnezeu. Asadar, daca iertam, vom fi iertati, daca lasam, ne va lasa si noua Parintele Ceresc greselile noastre. Nu e cu putinta, in nici un caz, sa luam iertare de la Dumnezeu, daca noi nu-l iertam din inima pe aproapele nostru."

Cel mai greu lucru de indeplinit , dar nu imposibil , este : IERTAREA ! De ce ? Pentru ca in fiecare din noi zace intr o masura mai mica sau mai mare , MANDRIA !
Mincinosi suntem ,cand nu iertam , atunci cand rostim TATAL NOSTRU , si tot atat de nedrepti si nevrednici cand ducem daruri la SFINTELE ALTARE , inclusiv acele pomelnice pentru vii si adormiti . Ce-i de facut ? Fiecare din noi sa lase cate putin din suparare si mahnire , adica fiecare parte implicata in "conflict ", si sa facem in asa fel ca sioarele sa nu apuna peste mania noastra , adica sa nu treaca ziua in suparare si vrajba . Greu , dar nu imposibil , si aici un rol important il are RUGACIUNEA !
Doamne ajuta !