Pe urmele Sfintilor +

[andrei_im]

mai multe poze...

[andrei_im]

si mai multe... :)

[andrei_im]

cateva icoane cu Sfantul Ioan

[andrei_im]

In final, o poza cu chilia sfantului Ioan si doua fotografii de la Sfintele sale Moaste, de la Biserica din San Francisco.

[andrei_im]

Acatistul Sfantului Ioan Maximovici, alcatuit de parintele Serafim Rose

Troparul, glas 5:

Grija pentru turma ta în pământeasca ei petrecere a preînchipuit rugăciunile pe care totdeauna le înalţi pentru toată lumea. De aceea, ajungând la cunoaşterea iubirii tale, credinţa ne-am întărit, sfinte ierarhe şi făcătorule de minuni Ioane! Cu totul sfinţit de Dumnezeu prin împărtăşirea preacuratelor Taine, şi astfel veşnic întărit prin acestea, te-ai grăbit spre nevoinţă, preafericite tămăduitorule. Grăbeşte şi acum spre ajutorul nostru, al celor ce te cinstim pe tine cu toată inima.

Condacul 1:

Pline sunt de bucurie inimile credincioşilor care te cinstesc, Sfinte Ioane, aflând despre mulţimea minunilor tale. Biruinţă a Bisericii a fost vieţuirea ta sfântă în vremuri de împuţinare a credinţei, pentru care îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Icosul 1:

După adormirea ta de multe ori te-ai arătat celor neputincioşi, sfinte al lui Dumnezeu, pentru a le da ajutor. Şi tu însuţi ne-ai cerut în chip minunat: „Spuneţi lumii că, deşi am murit, sunt viu.” Mărturisind minunile tale, mărturisim şi credinţa noastră că părăsind această viaţă stricăcioasă ai trecut la viaţa cea cerească, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, podoabă a Bisericii;
Bucură-te, păzitorule al curăţiei;
Bucură-te, veselia cea fericită a monahilor;
Bucură-te, dreptarul vredniciilor arhiereşti;
Bucură-te, cel ce veghezi asupra familiilor creştine;
Bucură-te, dascăl al copiilor binecredincioşi;
Bucură-te, dascăl al părinţilor care vor să îşi crească fiii pe căile Domnului;
Bucură-te, fierbinte rugător pentru neamul creştinesc;
Bucură-te, rudenie a Sfântului Mitropolit Ioan din Tobolsk;
Bucură-te, locuitor al Ierusalimului celui de sus;
Bucură-te, cel ne nu ne uiţi pe noi, rudenia ta cea de jos;
Bucură-te, al Bisericii a toată lumea luminător;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 2

Ai coborât parcă din vremurile de demult, Sfinte Ierarh al lui Dumnezeu, aducând în zilele noastre mireasma vechilor Sinaxare şi adeverind că toate cele despre sfinţii din vechime sunt cu putinţă şi astăzi celor întăriţi în credinţă. Pentru aceasta Îi cântăm Dumnezeului care te-a proslăvit: Aliluia!

Icosul 2

Cum oare te vom lăuda, alesule al lui Dumnezeu? Că intrând în ceata sfinţilor ierarhi, împreună cu aceştia Îl slăveşti pe Hristos. Dimpreună cu marii învăţători ai înfrânării ne înveţi să mergem pe calea nevoinţelor. Alături de soborul nebunilor pentru Hristos ne povăţuieşti să defăimăm înţelepciunea acestei lumi. Pentru care mulţimea credincioşilor îţi cântă aşa:

Bucură-te, icoană vie a virtuţii;
Bucură-te, că ne minunăm de nevoinţele tale;
Bucură-te, că deşi nu ai fost înţeles de apropiaţii tăi ai fost înţeles de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce nu te-ai supărat pe cei ce râdeau de tine văzându-te că mergi desculţ;
Bucură-te, că prin acest obicei ai arătat nu prin cuvinte, ci prin fapte că iubeşti sărăcia;
Bucură-te, că prin tine s-a mai păstrat aspra nevoinţă a nebuniei pentru Hristos;
Bucură-te, că te-ai înfrânat de la bunătăţile lumii acesteia pentru a primi bunătăţile cereşti;
Bucură-te, că ai căutat să dobândeşti haina luminoasă pentru Cămara cea cerească;
Bucură-te, apostol al sfinţeniei;
Bucură-te, chip al smereniei;
Bucură-te, cel ce aprinzi lumină în sufletele întunecate;
Bucură-te, că slujind cu râvnă Sfânta Liturghie te-ai învrednicit să iei parte la Liturghia cea cerească;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 3

„În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”, ne-a cerut Mântuitorul, şi tu ai gustat din paharul pătimirilor când ai fost adus în faţa judecătorului de către tâlharii care ziceau că vor să ferească bunurile bisericeşti de mâna ta cea răpitoare. Dar tu te-ai rugat pentru îndreptarea lor, şi chiar dacă ai avut inima plină de amărăciune nu ai încetat să Îi cânţi Domnului: Aliluia.

Icosul 3

Necazuri de tot felul ne asupresc în fiecare zi, şi uneori suntem îngenuncheaţi de povara lor. Dar ne mângâiem cugetând că prin ele Dumnezeu ne curăţeşte sufletele, şi că prin sfinţii Săi ne trimite ajutor pentru a ne ridica din orice cădere. Şi, ştiind aceasta, alergăm la ajutorul tău cântând:

Bucură-te, că aşa cum îndepărtai taifunurile din Samar acum îndepărtezi furtuna din sufletele noastre;
Bucură-te, împreună-călătorule cu cei ce călătoresc pe apă, pe uscat şi prin aer;
Bucură-te, că îi păzeşti pe credincioşi de răutatea celorlalţi;
Bucură-te, ocrotitor al familiilor creştine şi al tinerilor care vor să se căsătorească;
Bucură-te, că cei care nu au unde să locuiască au nădejde în mijlocirea ta;
Bucură-te, că îi ajuţi pe oameni să îşi găsească de lucru;
Bucură-te, că porţi grijă de familiile celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, cel ce în timpul vieţii îi cercetai pe cei din închisori;
Bucură-te, că şi acum te rogi pentru mântuirea lor;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, că ne poţi scăpa din orice necaz;
Bucură-te, că ne fereşti de moarte năprasnică;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 4

Pe mulţi bolnavi care au cerut ajutorul tău, Sfinte Ioane, i-ai tămăduit de bolile lor. Dar şi mai mulţi bolnavi au aflat alinare în durerile lor, şi ridicându-se prin ajutorul tău din groapa deznădejdii s-au înţelepţit şi au dus cu răbdare crucea bolii, şi au primit răsplata dumnezeiască, iar acum se bucură de frumuseţile raiului, cântând: Aliluia!

Icosul 4

Alăturându-te sfinţilor doctori fără de arginţi, i-ai vindecat pe bolnavii care pătimeau de boli pe care iscusinţa doctoricească nu le putea tămădui, şi prin vindecarea trupească ei au dobândit şi vindecare sufletească, căzând cu zdrobire de inimă la Dumnezeu. Şi acum îţi cântă împreună cu noi:

Bucură-te, împreună cu sfinţii doctori fără de arginţi;
Bucură-te, cel ce te rugai vreme îndelungată la căpătâiul bolnavilor;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai scăpat din primejdia morţii;
Bucură-te, că rugându-se în faţa icoanei tale cei suferinzi au simţit uşurarea durerilor;
Bucură-te, văzând bucuria bolnavilor pe care i-ai tămăduit;
Bucură-te, doctor ceresc mai iscusit decât doctorii cereşti;
Bucură-te, că ai depărtat duhul deznădejdii de la cei covârşiţi de durere;
Bucură-te, ridicându-i din patul durerii pe cei ce pătimesc cumplit;
Bucură-te, odihnă a celor cu mintea rătăcită;
Bucură-te, izgonire a duhurilor necurate;
Bucură-te, mângâiere a celor pe care doctorii îi lasă în voia sorţii;
Bucură-te, auzindu-i pe credincioşii care propovăduiesc minunile tale;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

[andrei_im]

Condacul 5

Când încerca să rostească un cuvânt de învăţătură Sfântul ierarh Nectarie din Eghina a fost defăimat oarecând de oamenii nechibzuiţi, iar tu în faţa poporului venit la slujba Sfintei Liturghii ai fost defăimat de către un cleric nevrednic din Shanghai. Dar ai răbdat defăimarea până la capăt, fără să te tulburi, şi fără să încerci să îl împiedici să îşi termine clevetirea. Şi ne-ai învăţat să Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Din pricina clevetirilor Sfântul Nectarie a fost îndepărtat de pe tronul arhieresc din Pentapole, şi tot aşa duşmanii lui Hristos au încercat să te îndepărteze şi pe tine de pe scaunul ierarhicesc, aducându-te să fii judecat de către cei de alte credinţe. Dar Dumnezeu a arătat tuturor că dreptatea era de partea ta, ruşinându-i pe prigonitorii tăi. Şi pentru biruinţă îţi cântăm:

Bucură-te, că răutatea clericilor nevrednici nu te-a doborât la pământ;
Bucură-te, cel ce te-ai rugat pentru cei care te-au adus la scaunul de judecată;
Bucură-te, cel ce nu vrei pierderea păcătoşilor;
Bucură-te, că Dreptul Judecător a vădit dreptatea ta;
Bucură-te, luptător împotriva duhului deznădejdii;
Bucură-te, că biruind cursele diavolului ai luat puterea de a-i ajuta pe cei neputincioşi;
Bucură-te, că vii în apărarea celor nedreptăţiţi de judecătorii iubitori de arginţi;
Bucură-te, că răstorni socotelile celor vicleni;
Bucură-te, cel ce te rogi pentru pocăinţa acestora;
Bucură-te, pavăză pentru creştinii prigoniţi pentru credinţa lor;
Bucură-te, ridicarea grabnică a celor întristaţi;
Bucură-te, adăpost pe care atacurile diavoleşti nu îl pot dărâma;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 6

Ne-ai îndemnat, apărătorule râvnitor al predaniilor dumnezeieşti: „Să nu ne credem mai înţelepţi decât ierarhii care au rânduit pravilele Bisericii şi să nu ne socotim mari cărturari!”. Şi împreună tine şi cu toţi cei care păstrează neschimbată învăţătura ortodoxă, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Le-ai spus celor care încercau să schimbe dogmele Sfinţilor Părinţi că se aseamănă tâlharului celui de-a stânga care L-a hulit pe Hristos. Te-ai împotrivit învăţăturilor înfumurate ale celor care credeau că sunt mai sporiţi în dragostea faţă de eretici decât mărturisitorii care nu pregetau să îşi jertfească viaţa pentru a-i câştiga pentru Hristos pe cei căzuţi în rătăcire, şi cei care prin grija ta au rămas fii credincioşi ai Bisericii îţi cântă:

Bucură-te, că iubindu-i pe cei de alte credinţe nu ai iubit şi rătăcirile lor;
Bucură-te, că ne-ai învăţat să păstrăm dreapta socoteală;
Bucură-te, îndreptare a celor rătăciţi;
Bucură-te, că în multe chipuri îi îndrepţi pe necredincioşi spre luminarea botezului;
Bucură-te, păstrător al predaniei Sfintelor Sinoade;
Bucură-te, prieten al ierarhilor care cu sabia cuvântului taie neghina eresurilor;
Bucură-te, stavilă pentru cei care trădează Ortodoxia;
Bucură-te, cel ce îngrădeşti gurile hulitorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, prădarea păgânătăţii;
Bucură-te, sprijin al soboarelor care nimicesc eresurile;
Bucură-te, duşmanul celor care sub masca evlaviei seamănă dezbinare între drept-credincioşi;
Bucură-te, mlădiţă a Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 7

Stând împotriva învăţăturilor deşarte ale celor care orbiţi de diavol nu văd semnele apropierii lui Antihrist, i-ai povăţuit pe creştini să se ferească de cel care va fi înscăunat la Ierusalim ca şi conducător al întregii lumi, şi în vremurile de pe urmă să Îi cânte lui Dumnezeu fără teamă: Aliluia!

Icosul 7

Mare urgie va fi la sfârşitul lumii, sfinte Ioane, şi numai cei întăriţi în credinţă vor rezista ispitei de a se lepăda de Hristos. Dar cu cât mai grele vor fi prigonirile, cu atât mai mare va fi şi ajutorul pe care Dumnezeu îl va trimite credincioşilor prin îngerii şi sfinţii Săi. Şi cugetând la lucrarea ta sfântă îţi cântăm:

Bucură-te, că şi în vremurile de pe urmă vei săvârşi minuni;
Bucură-te, stea aleasă a cerului duhovnicesc;
Bucură-te, că laolaltă cu ceilalţi sfinţi îi vei sprijini tainic pe cei ce vor slăbi în credinţă;
Bucură-te, că îi vei întări pe cei ce vor pătimi mucenicia;
Bucură-te, cel care prin purtarea crucii nevoinţei ai primit darul de a-i mângâia pe cei oropsiţi;
Bucură-te, că în vremuri de mari lipsuri îi vei ajuta pe creştini să dobândească cele de trebuinţă;
Bucură-te, reazăm neclintit al celor care îi vor defăima pe Antihrist şi pe slujitorii săi;
Bucură-te, mustrătorule al apostaţilor;
Bucură-te, cel ce te vei lupta pentru biruinţa Bisericii;
Bucură-te, împlinitorule al voii Părintelui ceresc;
Bucură-te, următor al iubirii de oameni a Fiului Său;
Bucură-te, chivot al Duhului de viaţă dătător;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 8

În loc să se pregătească de slujbă creştinii s-au dus la un praznic păgânesc, iar tu ai mers pentru puţină vreme între ei, mustrându-i prin prezenţa ta tăcută care i-a făcut să se ruşineze. Şi prin asprimea privirii tale i-ai învăţat că nu pot sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, că nu pot să cugete că după ce păcătuiesc Îi vor cânta lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia!

Icosul 8

Ne biruie patimile şi poftele şi vraja acestei lumi ne leagă cu lanţuri grele. Diavolul nu conteneşte să ne ispitească în fel şi chip, pentru a ne îndepărta de calea mântuirii. Dar având nădejde că ne vei acoperi cu purtarea ta de grijă, îţi zicem:

Bucură-te, că ne povăţuieşti să nu luăm parte la praznicele păgâneşti;
Bucură-te, prooroc care ai mustrat năravurile cele rele ale păstoriţilor tăi;
Bucură-te, că şi acum creştinii îşi aduc aminte de fapta ta;
Bucură-te, pildă pentru slujitorii altarului;
Bucură-te, luminătorule al păstorilor de suflete;
Bucură-te, a celor pătimaşi trâmbiţă deşteptătoare;
Bucură-te, cel ce însetezi de a noastră mântuire;
Bucură-te, văzându-i pe creştinii care duc o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, că duhurile întunericului se tem de tine;
Bucură-te, cel ce dai tărie celor şovăitori în lupta duhovnicească;
Bucură-te, pedepsitor al călcătorilor de lege;
Bucură-te, tunet ce risipeşti sfaturile minciunii;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

[andrei_im]

Condacul 9

Ai fost aruncat în temniţă de prigonitorii credinţei creştine pentru că te-ai împotrivit celor care vroiau să necinstească Biserica, topind clopotul care îi chema pe oameni la dumnezeieştile slujbe. Şi pentru că în locul trădării lui Dumnezeu ai ales crucea pătimirii, îţi lăudăm curajul cântând: Aliluia!

Icosul 9

Mulţime mare de mucenici a rodit Biserica lui Hristos în ultima prigoană, şi pentru jertfa lor Dumnezeu a trimis vremuri de linişte, chemându-i la pocăinţă pe cei care au căzut în apostazie de frica pedepselor puterii lumeşti. Dar Dumnezeu a rânduit pentru tine mucenicia nesângeroasă a nevoinţei prin care ai urcat pe culmile sfinţeniei. Şi cei care au fost învăţaţi de tine să îi cinstească pe mucenici îţi cântă:

Bucură-te, că nu ai îngăduit ca prin topirea clopotului să fie umilită Biserica;
Bucură-te, cel ce nu te-ai temut de prigonitori;
Bucură-te, că nu te-ai făcut părtaş fărădelegilor lor;
Bucură-te, că ai devenit un clopot viu, chemând oamenii la Hristos;
Bucură-te, că eşti pildă pentru cei slabi în credinţă;
Bucură-te, cel care ai avut tăria mucenicilor;
Bucură-te, că pentru curajul tău ai primit plată de la Domnul;
Bucură-te, că până la sfârşitul vieţii ai păstrat râvna ta jertfelnică;
Bucură-te, că în timp ce alţii îl defăimau pe ţarul mucenic Nicolae al II-lea tu îl cinsteai;
Bucură-te, că acum te bucuri cu el în Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că împreună cu soborul noilor mucenici vă rugaţi pentru pacea a toată lumea;
Bucură-te, icoană a mărturisitorilor din vechime;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 10

Prilej de mare desfătare duhovnicească a fost pentru creştini aflarea sfintelor tale moaşte, care prin puterea dumnezeiască au rămas neputrezite, şi pentru aceasta I-au cântat Celui care te-a covârşit cu binecuvântările Sale: Aliluia!

Icosul 10

De multe ori le-ai cerut creştinilor să se roage pentru cei răposaţi, şi tu însuţi te-ai rugat cu frângere de inimă pentru mântuirea celor care au părăsit viaţa cea degrab trecătoare. Iar pentru rugăciunile tale nu puţine suflete au aflat milă de la Dreptul Judecător, iar acum îţi cântă împreună cu noi:

Bucură-te, rugător fierbinte pentru odihna celor răposaţi;
Bucură-te, că ai proorocit vremea trecerii tale la Domnul;
Bucură-te, că ai avut o moarte liniştită când însoţeai în pelerinaj icoana din Kursk a Maicii Domnului;
Bucură-te, că ai fost însoţit de Preasfânta Fecioară la tronul Dreptului Judecător;
Bucură-te, că îndată după adormirea ta Vlădica Sava te-a numit făcător de minuni;
Bucură-te, că el a mărturisit poporului că se roagă ţie ca unui sfânt;
Bucură-te, că înainte de înmormântarea ta creştinii au fost chemaţi să se închine la sfintele tale moaşte;
Bucură-te, că trupul tău nu s-a supus stricăciunii;
Bucură-te, că prin neputrezirea trupului tău i-ai ruşinat pe potrivnicii dreptei credinţe;
Bucură-te, arhiereu acoperit de harul Arhiereului Ceresc;
Bucură-te, că nenumărate tămăduiri au loc în faţa raclei sfintelor tale moaşte;
Bucură-te, că săvârşeşti minuni nu numai în San Francisco, ci şi în toate părţile lumii;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 11

Nu ştim să mergem pe scara virtuţilor, nu avem nici puterea şi nici priceperea de a ne lupta cu vrăjmaşii cei nevăzuţi care caută să ne nimicească, dar cădem la ajutorul tău, Sfinte Ioane, slăvitule ierarh, şi te rugăm să ne înveţi să Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Următor Sfântului Ioan Botezătorul te-ai arătat, învăţându-i pe creştini pocăinţa, învăţându-i să se lupte cu patimile care îi aruncă în focul iadului. Să ne ajuţi şi pe noi, sfinte, să ducem această luptă mântuitoare, ca să îţi cântăm cântare de mulţumire:

Bucură-te, că prin tine zorile nădejdii iau locul deznădejdii;
Bucură-te, că îi deşteptezi pe păcătoşi spre pocăinţă;
Bucură-te, că ori de câte ori suntem răniţi de săgeţile păcatului tu ne îngrijeşti;
Bucură-te, alăută care ne chemi la scaunul de spovedanie;
Bucură-te, cel ce te rogi ca duhovnicii să le dea creştinilor leacurile potrivite;
Bucură-te, că nu te scârbeşti de creştinii biruiţi de păcat;
Bucură-te, blând doctor care cu grijă tămăduieşti bolile sufletelor noastre;
Bucură-te, înger care ne chemi pe calea virtuţii;
Bucură-te, că ne ajuţi să ne ridicăm din orice cădere;
Bucură-te, că rupi lanţurile păcatului;
Bucură-te, cel ce te rogi pentru îndreptarea celor căzuţi;
Bucură-te, ucenic al Celui care a venit în lume nu pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 12

Cine oare va mai spune că Biserica e lipsită de sfinţi? Cum oare nu vor înceta cărturarii necredincioşi să îi defăimeze pe slujitorii sfântului altar, când vor afla despre vieţuirea ta? Să se frângă condeiele cele mincinoase, să tacă gurile cele netrebnice şi să nu îi mai ponegrească pe cei care Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Te bucuri acum în împărăţia cea cerească, unde ai primit plata ostenelilor tale, iubitorule de nevoinţe. Iar noi, luând aminte la faptele tale bineplăcute lui Dumnezeu, ne sârguim a-ţi aduce laude ca acestea:

Bucură-te, văzând roadele tale cele bogate;
Bucură-te, că ne povăţuieşti să trăim în rânduială;
Bucură-te, potrivnic al neorânduielii;
Bucură-te, că te-ai rugat ca ucenicii tăi să rămână statornici în credinţă;
Bucură-te, al celor care fac canonul primit de la duhovnic;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi să dobândim cărţile de folos pentru suflet;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să sporim în rugăciune;
Bucură-te, văzându-i pe creştini la slujbele Bisericii;
Bucură-te, ocrotitor al pelerinilor evlavioşi;
Bucură-te, cel ce ne-ai îndemnat să îi cinstim pe sfinţii ortodocşi din Apus;
Bucură-te, că ai semănat şi în sufletele noastre o picătură din evlavia ta;
Bucură-te, împreună cu soborul tuturor sfinţilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni!

Condacul 13

O, Sfinte Arhiepiscop Ioan, nou apostol al Americii şi dascăl al sfinţeniei în vremurile din urmă, primind puţina noastră rugăciune învredniceşte-ne pe noi veşnicei împărăţii, ca să Îi cântăm lui Dumnezeu dimpreună cu tine şi cu toţi îngerii şi sfinţii cântarea: Aliluia!

Rugăciune

Doamne, Dumnezeul nostru, nu întoarce dumnezeiasca Ta faţă de la noi cei păcătoşi, ca să nu vină asupra noastră mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre pe care în toată vremea cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem pătimaşi, păcătoşi şi plini de răutate, iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii; nu ne lăsa, Doamne; nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici nu ne răsplăti după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga prin sârguinţa noastră milostivirea Ta, dăruieşte-ne-o nouă Tu, Doamne, pentru rugăciunile Sfântului Arhiepiscop Ioan, făcătorul de minuni din San Francisco.
Trimite-l în ajutorul nostru aşa cum l-ai trimis în ajutorul pe care i-a ajutat în chip minunat. La vreme de boală, să ne uşureze durerile prin rugăciunile sale. La vreme de necaz, să ne îmbărbăteze. La vreme de ispită, să ne păzească prin rugăciunile sale.
Pentru rugăciunile lui dăruieşte-ne sănătate trupească şi sufletească şi viaţă ferită de toată răutatea, ca din adâncul inimilor noastre, cu bucurie să îi aducem laude, şi să slăvim preasfânt numele Tău, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune la vreme de necaz

O, întru tot Sfinte Ierarhe Ioan de Shanghai şi San Francisco, cel ce din tinereţile tale te-ai dăruit pe tine Domnului, rănindu-te de focul dragostei Lui, şi părăsind ca pe nişte gunoaie toate deşertăciunile lumii ai ales calea cea monahicească, urmându-L cu toată dragostea, şi slujindu-I ca un înger în trup ai primit harul Său.
Cu îndrăzneală mare faţă de Dumnezeu şi nădăjduind în iubirea ta faţă de neamul omenesc, cutezăm a ne ruga ţie, arhiereule al lui Hristos. Depărtează de la noi, arhiereule sfinte, prin mijlocirea Ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu. Apără oraşele, satele şi ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi.
Ştim minunile tale, noule făcător de minuni, prin care ai ajutat mulţime de bolnavi şi de necăjiţi, şi credem că aşa cum ai fost milostiv cu aceia, aşa poţi fi şi nouă, păcătoşilor.
Vezi durerile noastre, vezi încercarea care ne apasă şi dă-ne uşurare. Vezi ispitele care s-au abătut asupra noastră din lucrarea celui rău şi ajută-ne să le biruim.
Ca urmând virtuţilor tale, Sfinte Ioane, neîncetat să sporim în credinţă, în toată fapta cea bună, în dragostea către Dumnezeu şi către aproapele, ca să ajungem la limanul cel mult dorit al mântuirii. Şi, lăudând până la sfârşitul veacului pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: slavă Ţie, Dumnezeule, Cel mare şi minunat între sfinţi, în vecii vecilor. Amin.

[andrei_im]

Sfantul Nicolae Velimirovici, noul Hrisostom

Pe acest sfant nici un cuvant nu il poate lauda cum a facut-o acest film. Dupa ce il vezi, te simti ca si cum ai fi fost langa el, ca si cum ai fi patruns cu duhul intr-o pagina din "Vietile Sfintilor".

Filmul il aveti aici:

http://www.arhiva-ortodoxa.info/auto...limirovici.avi

Si subtitrarea:

http://www.arhiva-ortodoxa.info/auto...limirovici.sub

Filmul se incheie cu acest citat extraordinar:
"Il intreb pe omul trupesc: Cine esti tu? si el imi raspunde: Eu sunt eu - gandindu'se la trupul sau. Il intreb pe omul rational: Cine esti tu? si el imi raspunde: Vad doi straini in mine si incerc sa-mi croiesc drum printre ei, petrec cu ei si le sunt oaspete, cand la unul, cand la altul - gandindu'se la sufletul constient si la insinct. Il intreb pe omul duhovnicesc: Cine esti tu? si el imi raspunde: Este cineva in adancul sufletului meu; imi intind mainile ca sa-l prind, dar vad ca as avea nevoie de maini mai lungi decat cerurile. Pe Acela sa-L intrebi cine sunt eu?"

[andrei_im]

Sfanta Xenia cea smerita si nebuna pentru Hristos

Nascuta in anul 1731, Xenia Grigorievna s-a casatorit la varsta de douzeci si doi de ani cu colonelul Andrei Teodorovici Petrov, un cantaret de la curtea Imparatesei Elisabeta Petrovna. Dupa marturiile adunate, Sfanta Xenia a trait ca sotie a lui Andrei Teodorovici trei ani si jumatate. Ei nu au avut copii, insa sfanta isi iubea sotul cu o dragoste cu adevarat crestineasca. In timpul evlavioasei imparatese, casatoria era sfanta si o respectau "ca pe o taina a credintei nostre ortodoxe".

In anul 1755, in Petersburg a izbucnit o epidemie de tifos exantematic. Atunci sotul ei s-a imbolnavit de "aprindere" - ardea ca focul. Cu un ceas inainte mortii, bolnavul si-a racapatat cunostinta, a cerut un preot, s-a spovedit, s-a impartasit cu Sfintele Taine si chemand-o pe sotia sa, a binecuvantat-o, spunandu-i:
- Slujeste-i Domnului Dumnezeului nostru, da slava numelui Sau Atotputernic!
Plangand in hohote, Xenia Grigorievna cazu la picoiarele sotului sau. Trupul iubitului ei raposat intepeni, noaptea trecu, dar ea nu se putea dezlipi de langa el si parea ca si-a pierdut mintile.
A doua zi era greu s-o mai recunosti - intr-o singura noapte imbatranise si incaruntise. Toti cei care venisera sa-si ia ramas bun de la Andrei Teodorovici, ramasera uimiti de faptul ca vaduva Xenia isi petrecea sotul la groapa imbracata in uniforma acestuia.
"Andrei Teodorovici nu a murit - le spunea ea celor din jurul ei. A murit Xenia Grigorievna, dar Andrei Teodorovici este aici, in fata voastra, el traieste si va trai mult timp de acum inainte, va trai vesnic!". La cimitir, Xenia le ceru celor prezenti sa se roage pentru linistea sufletului "roabei lui Dumnezeu, Xenia".
Chiar a doua zi, Xenia ii darui unei cunostinta casa ei si imparti toata averea saracilor. In calitate de vaduva a unui cantaret al curtii, i s-a propus o pensie, dar a refuzat orice pensie. Imbracandu-se cu mantaua sotului sau, cu care isi putea inveli si capul, Xenia Grigorievna isi parasi casa. Ea inceput sa traiasca in lume ca cel mai desavarsit ascet, devenind o traitoare profunda a iubirii crestine, devenind Nebuna pentru Hristos.
Sfanta le spunea tuturor celor care ii trimiteau condoleante ca nu a murit Andrei Teodorovici, ci sotia lui, Xenia:
- Lasati-o, nu ii tulburati linistea. De ce o tulburati?
La 29 ianuarie 1757 a fost dat ordinul prin care se interzicea vagabondajul saracilor pe strazile Petersburgului. Politia a inceput atunci sa o urmareasca pe fericita Xenia. S-a decoperit faptul ca sfanta pleca noaptea pe camp, cadea in genunchi si se inchina pana la pamant spre cele patru puncte cardinale si nu se ridica de la rugaciune pana la rasaritul soarelui. Au vazut cum, dupa rugaciunea indelungata in camp, fericita mergea sa pliveasca gradina de legume vecina a unui mosier sarac; dormea chiar acolo, printre straturile de zarzavaturi.

Oamenii rai si in special copiii strazii, glumeau si radeau nu numai de imbracamintea ciudata a fericitei Xenia, dar si de cuvintele ei de neinteles pentru multi, de blandetea ei, de bunatatea ei. Atunci cand mergea pe strazi, in permanenta o multime de oameni o insotea, multi dintre acestia crezand ca sfanta le va ghici sau le va prezice viitorul. Numai oamenii induhovniciti intelegeau ca fericita Xenia este un om deosebit, care ascunde sub infatisarea unei iesite din minti, mari daruri duhovnicesti. Sfanta avea darul inainte-vederii, prezicand atat necazurile si bucuriile unor oameni. Ea a prezit chiar si moartea Imparatesei Elisabeta Petrovna - In ajunul Nasterii Domnului, la 24 decembrie 1761, Xenia alerga toata ziua pe strazile Petersburgului strigand cat o tinea gura: "Coaceti colaci, coaceti colaci! In curand, toata Rusia va coace colaci!". A doua zi se imprastie prin tot orasul grozava stire despre moartea Imparatesei.

Negustorii, burghezii, functionarii, care locuiau in Storona Petersburgului, se straduiau sa o convinga pe fericita Xenia sa intre in casa lor, pentru ca se observase ca daca fericita intra intr-o casa, sau intr-o familie, acolo se instala o bucurie si o pace de nedescris. Mamele observasera ca daca sfanta le mangaie sau leagana copilul bolnav, acesta se insanatoseste imediat. Doar ce aparea fericita Xenia in piata, ca o si inconjurau negustorii rugand-o: "Primeste, Andrei Teodorovici, pentru pomenirea sufletului Xeniei". Milostenia unora ea o primea cu plecaciuni, iar ei plecau simtindu-se in culmea fericirii; altora insa, le spunea aspru - "Nu, frate, tu ii incarci pe cumparatori la cantar", sau "Nu, tu ii asupresti pe cei sarmani!". Daca fericita Xenia iti refuza milostenie, atunci mai bine ai fi inchis bacania.

Odata cu scurgerea anilor, costumul lui Andrei Teodorovici se facu praf, iar Xenia il inlocui cu o bluza si cu o fusta din panza de in, pe care le-a purtat pana la sfarsitul vietii sale. Nu o data i s-a daruit imbracaminte groasa, dar in ziua in care le primea fericita le si daruia primului sarman intalnit in cale. Sfanta le spunea tuturor, in cuvintele cele mai simple, cum trebuie sa inteleaga fericirea pamanteasca, cum sa urmeze invatatura lui Hristos: "Iubeste-ti aproapele! Cand vad un om bun, ma bucur mai mult decat orice alceva, si nu exista pentru mine o alta bucurie. Niciodata in viata, sa nu faceti rau nimanui. Dusmanii si rautatea omeneasca ma chinuie, ma fac sa sufar."
In anii batranetii, fericita Xenia era inca in puteri, ba chiar era atat de sanatoasa incat in secret ii ajuta pe muncitori la construirea bisericii din Cimitirul Smolensk, carand noaptea in poala sa cate cinci-sase caramizi de la fabrica. In timpul unei nopti ea cara cate o gramada mare de caramizi.
"Cand dormi, Andrei Teodorovici?" - o intrebau oamenii.
"O sa dormim sub pamant" raspundea ea.

Vestea despre sfarsitul Fericitei Xenia a adus o mare durere in Sankt Petersburg. Mii de oameni de diferite varste, tineri si batrani au mers la inmormantare. A fost instituit post in acea zi. Imediat au inceput sa vina la mormantul sfintei oameni din popor. Veneau cu nadejdea si cu credinta ca Fericita Xenia, nici dupa adormirea sa nu le va nesocoti rugaciunile si ca ii va ajuta in necazurile si nevoile lor, asa cum i-a ajutat si in timpul vietii ei. Fiecare vizitator al cimitirului dorea cu orice chip sa ia cateva fire de pamand de la mormantul ei, crezand ca acest pamant este cel mai bun mijloc de vindecare a bolilor si supararilor. In urma rugaciunilor catre sfanta Xenia, sute de oameni s-au vindecat, au primit ajutor in intemeierea unei familii (se stie ca sfanta i-a ferit mereu pe rugatori de casatoriile nepotrivite) si multe alte minuni s-au intamplat (minuni care pot fi gasite la noi in cartile tiparite cu Sfanta Xenia). Avem aici o pilda folositoare pentru cei care cred in sfintenia "in acte", caci sute de minuni s-au petrecut cu mult timp inainte de canonizare.
Deasupra mormantului, ridicat pe soclu, oamenii au pus o placa pe care au scris:

"In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. In acest loc a fost pus corpul neinsufletit al roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, sotia cantaretului imperial, cu grad de colonel, Andrei Teodorovici.
A ramas vaduva la varsta de 26 de ani, a pribegit 45 de ani si a trait 71 de ani; isi zicea Andrei Teodorovici.
Cine m-a cunoscut sa-mi pomeneasca sufletul pentru mantuirea sufletului sau. Amin!"

Avem aici o filmare superba de la canonizarea Sfintei Xenia:
http://www.youtube.com/watch?v=7DEmBnAbKgI

Pentru rugaciunile Sfintei Xenia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! AMIN!

[andrei_im]

Sfantul Eufrosin Bucatarul

Acest cuvios s-a născut din părinţi ţărani şi fiind crescut fără de învăţătură, a venit la mănăstire. şi îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat şi luat în râs de către toţi monahii. Dar fericitul suferea toate defăimările cu bărbăţia inimii şi a cugetului şi cu liniştea gândului, fără a se tulbura cât de puţin. Căci, cu toate că era simplu după cuvânt, însă nu era simplu şi cu înţelegerea. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era şi un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguinţă pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătăţile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El.

Într-o noapte, dormind preotul, i se arătă în somnul lui că se află într-o grădină şi privea cu mirare şi cu spaimă la bunătăţile cele veselitoare ce se aflau acolo. şi văzu acolo şi pe Eufrosin bucătarul mănăstirii, care sta în mijlocul livezii şi se desfăta de bunătăţile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: “A cui este grădina aceea? şi cum s-a aflat el acolo?” Iar Eufrosin a răspuns: “Grădina aceasta este locuinţa aleşilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă afla aici”. Iar preotul i-a zis lui: “şi oare ce faci în această grădină?” Eufrosin a răspuns: “Eu stăpânesc toate câte vezi aici şi mă bucur şi mă veselesc de privirea şi câştigarea acestora”.

Atunci preotul i-a zis: “Poţi să-mi dai ceva din bunătăţile acestea?” Eufrosin a răspuns aşa: “Ia cele ce voieşti din acestea, prin darul Dumnezeului meu”. Atunci preotul i-a arătat merele, şi cerea să-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: “Iată ai dobândit merele, pe care le-ai cerut”. şi fiindcă atunci a lovit în toacă pentru ca să se scoale părinţii la Utrenie, s-a trezit preotul.

şi în vremea când socotea că vedenia ce a văzut era vis, a întins mâna la rasa sa, şi, o, minune! a aflat în fapt merele. şi minunându-se de acea preamărită bună mireasmă, a rămas nemişcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, şi văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit şi l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: “Iartă-mă, părinte, nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie”. şi preotul a zis: “Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toţi măririle lui Dumnezeu, şi tu nu voieşti să arăţi adevărul?” Atunci a răspuns smerit-cugetătorul Eufrosin: “Acolo, părinte, am fost, unde sunt bunătăţile pe care vor a le moşteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care şi tu de mulţi ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut şi pe mine desfătându-mă cu bunătăţile livezii aceleia. Pentru că voind Domnul să te încredinţeze pe sfinţia ta despre bunătăţile celor dorite drepţilor, a lucrat prin mine smeritul această minune”. Atunci a zis preotul: “Părinte Eufrosine, şi ce mi-ai dat din bunătăţile livezii?” Iar Eufrosin a răspuns: “Merele cele frumoase şi mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă că eu sunt vierme şi nu om”.

Atunci preotul a povestit la toţi fraţii vedenia ce a văzut. şi printr-aceasta a îndemnat pe toţi a se minuna şi a se spăimânta, şi spre dorinţa binelui şi a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mănăstire. şi s-a depărtat fugind şi rămânând necunoscut până în sfârşit. Iar din merele acelea mâncând mulţi bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru mărirea lui Dumnezeu.