Scrisoarea unui general roman catre Nero,despre Hristos

[ortodox4life]

“Aici in Iudeea se afla acum un barbat plin de mari virtuti, care se numeste pe sinesi Iisus Hristos. Cei ce ii urmeaza Lui il cinstesc ca pe Fiu al lui Dumnezeu cel fara de moarte, iar ceilalti, strainii, il socotesc pe El [un puternic] prooroc. El inviaza morti, tamaduieste toate bolile numai prin al Sau Cuvant si prin punerea mainilor asupra lor. Barbatul acesta este inalt la trup, cu statura dreapta, bratele frumoase, cu mainile lungi si cu fata bine proportionata. Parul il are pogorandu-se neted si fara luciu pana la urechi, si se sfarseste in plete crete pana la umeri si de la umeri in jos; de la frunte prin mijlocul capului parul este despartit in doua cu carare, dupa obiceiul nazarinenilor, iar fata parului este astfel, incat cu greu se poate descrie daca are culoarea vinului sau este in floarea unei alune timpurii. Fruntea Lui este lungareata si neteda; ochii ii sunt caprui si foarte vioi; obrajii fara nici o meteahna sunt plini de rumeneala foarte placuta; nasul si gura sunt facute cu bune masuri si fara cusur. Barba, avand fata ca parul capului, este destul de deasa si despartita in doua, iar lungimea ii este de un deget. Fizionomia Lui este nobila si delicata.
Chipul Lui are blandete si oarecare seriozitate incat, de la prima vedere, atrage deodata si dragostea si respectul. Mustra cu bunacuviinta si indeamna cu blandete…Niciodata nu L-a vazut cineva razand, dar plangand de multe ori. Smerenia si intelegerea Lui sunt cu deosebire rare. El vorbeste putin, dar cu multa statornicie. In sfarsit, dupa infatisarea Sa desavarsita, este un Om care intrece pe oricare dintre fii oamenilor.”

Fragment din cartea "Quo Vadis" de Henrik Sienkiewicz

[Traditie1]

Este fictiune, ca si legenda despre Sf. Petru (Quo Vadis).

[ortodox4life]

În prealabil postat de Traditie1

Este fictiune, ca si legenda despre Sf. Petru (Quo Vadis).

Daca cineva ti-ar descrie de exemplu peisajul unei insule frumoase(chiar daca descrierea ar fi o fantezie)tu daca ti-ar place ce auzi,oare nu te-ai duce cu gandul la imagina expusa si te-ai desfata cu inchipuirea acelui loc?Sau cand te gandesti la Rai nu te bucuri de niste inchipuiri frumoase?

[acidironic]

Deci chiar daca e o minciuna daca iti convine e ok. Interesant! Tocmai citeam despre cat adevar este in biblie! Ce ti-e si cu crestinismul asta cu logica oscilanta.
Daca ma droghez si vad niste peisaje frumoase e tot ok? :D

[Negroponte]

Acest document se pastreaza si este o scrisoare a unui guvernator roman pe nume Publius Lentulus(din cate mi-amintesc)catre imparatul roman di vremea aceea.

[ortodox4life]

În prealabil postat de acidironic

Deci chiar daca e o minciuna daca iti convine e ok. Interesant! Tocmai citeam despre cat adevar este in biblie! Ce ti-e si cu crestinismul asta cu logica oscilanta.
Daca ma droghez si vad niste peisaje frumoase e tot ok? :D

Uite eu inainte sa Il descopar pe Hristos adica sa ma inchin Lui cu adevarat am luat droguri mult timp si iti pot spune din propie experinta ca ceea ce vezi cand esti drogat iti provoaca o stare de euforie,de placere trupeasca pe cand atunci cand te gandesti la chipul Lui Hristos fie si imaginar,aceasta iti provoaca o stare de liniste si pace sufleteasca nicidecum euforie.Tu cand te uiti la o Icoana cu chipul Lui Hristos ce simti?Sau daca cineva iti descrie cum ar arta sa zicem sotia ta ideala,tu ce ai simti?Daca esti curat la suflet ai simti dorul unei asemenea fiinte chiar si din descrierea ei imaginara,parca ai vrea sa fi alturi de acea persoana care ti se pare descrisa atat de minunat.Cand autorul acelei carti a descris prin prisma personajului roman chipul Lui Hristos a facut-o ca sa ne aduca aminte de Dumnezeu,ca Hristos este si Om si Dumnezeu in acelasi timp.Sa sti ca eu am ajuns sa-L cunosc pe Dumnezeu prin multa suferinta ca si multi altii,numai ca unii sufera degeaba si nu ajung niciodata sa-L cunoasca iar alti se introc la Tatal lor Cel ceresc.Pace tie si mantuire,Amin!

[Negroponte]

Plang doua suflete ca-n gheare
taina cine le-o cunoaste?
Unul sufera si moare
altul sufera si naste
Unul moare in lumea aceasta,altul se naste pentru Imparatia lui Dumnezeu.:)

[C.tin]

În prealabil postat de ortodox4life

atunci cand te gandesti la chipul Lui Hristos fie si imaginar,aceasta iti provoaca o stare de liniste si pace sufleteasca

Buna frate!
O stare de liniste am simtit si eu citind randurile de mai sus, in care este descris Hristos!
Dar sa fim atenti sa nu ajungem la ...IDOLATRIE cu astfel de imaginatii!

[Traditie1]

În epoca primara a Bisericii circulau multe scrieri false, nu numai evanghelii si epistole apocrife ci si alte falsuri cum e si scrisoarea lui Publius Lentulus:

http://en.wikipedia.org/wiki/Publius_Lentulus

sau povestea cu moartea lui Petru la Roma (în realitate apostolul nu a fost niciodata în Italia, a murit la Ierusalim unde a fost si îngropat).


Fantezia nu e buna niciodata, noi trebuie sa cunoastem adevarul si fantezia ne abate de la aceasta, indiferent de continutul ei.

[ortodox4life]

În prealabil postat de Traditie1

În epoca primara a Bisericii circulau multe scrieri false, nu numai evanghelii si epistole apocrife ci si alte falsuri cum e si scrisoarea lui Publius Lentulus:

http://en.wikipedia.org/wiki/Publius_Lentulus

sau povestea cu moartea lui Petru la Roma (în realitate apostolul nu a fost niciodata în Italia, a murit la Ierusalim unde a fost si îngropat).


Fantezia nu e buna niciodata, noi trebuie sa cunoastem adevarul si fantezia ne abate de la aceasta, indiferent de continutul ei.

De ce este asa de greu sa pricepem lucrurile simple si frumoase?Aici nu era vorba despre o fantezie pacatoasa sau ispititoare.Se pare ca acest fragment poate fi inteles numai de cei simpli(cand zic simpli ma refer la cei care vad dincolo te text,esenta),nu de teoreticieni(vorbesc in general).Oare de cate ori nu ni sa intamplat sa ne spurcam mintea si sulfetul cu imaginatii uracioase?Aici nu era vorba de o fantezie pacatoasa.Daca un copil ar fi citit ar fi zis:"Ce este omul in comparatie cu Dumnezeu?Nimic nu este iar Hristos este Totul,dupa El si invataruile Lui imi voi modela eu viata de acum incolo si pana la moarte!Eu sper ca acel fragment a ajutat pe cineva iar daca a fost spre sminteala unora Te rog Doamne fereste-i pe ei sa inteleaga gresit!Fiecare om sa sminteste in functie de mandria si pacatosenia lui,dar pe cel cu intentii bune si curate,Domnul il va readuce la drumul cel bun mereu!

In legatura cu moratea Apostolului Petru:




"Aici Eghisipos, istoricul bisericesc cel mai sus pomenit, scrie: "Pe cînd Sfîntul Petru era cautat spre ucidere, l-au rugat credinciosii sa se ascunda si sa iasa din Roma, pentru folosul multora. Dar Petru n-a voit sa faca aceasta, ci dorea sa patimeasca si sa moara pentru Hristos. Poporul credincios, plîngînd, ruga pe apostol sa-si pazeasca viata atît de trebuincioasa Sfintei Biserici, care se înviforeaza în mijlocul primejdiilor de valurile necredinciosilor. Deci, vazînd Sfîntul Petru lacrimile turmei celei cuvîntatoare a lui Hristos, a fagaduit sa iasa din cetate si sa se ascunda; iar noaptea, facînd soborniceasca rugaciune si sarutînd pe toti, a plecat singur. Pe cînd era la portile cetatii, a vazut înaintea sa pe Mîntuitorul Hristos venind catre cetate; iar Petru, închinîndu-se Lui, I-a zis: Doamne, unde mergi? Raspuns-a Domnul: Ma duc în Roma, ca iarasi sa ma rastignesc!

Zicînd Domnul acestea, S-a facut nevazut. Petru, minunîndu-se, a cunoscut ca Hristos, patimind pentru robii Sai, ca întru adevaratele Sale madulare, voieste ca si cu trupul sa patimeasca în Roma. Deci, s-a întors iarasi în biserica si a fost prins de catre ostasi, care l-au dat spre moarte.

Sfîntul Simeon Metafrast povesteste, ca nu a fost prins numai Sfîntul Petru singur, ci si multi credinciosi, între care erau si Clement, Irodion si Olimp. Pe acestia, tiranul Nero i-a osîndit la taiere cu sabia, iar pe Sfîntul Petru, la rastignire. Luîndu-i ostasii pe toti, i-a dus la locul de moarte. Pe Clement, iertîndu-l, l-au lasat în pace, ca pe unul ce era rudenie împarateasca, iar pe Irodion si Olimp, care venisera cu Sfîntul Petru în Roma, i-au ucis cu sabia si împreuna cu ei au taiat si o multime de credinciosi. Sfîntul Petru a rugat pe rastignitorii sai sa-l rastigneasca cu capul în jos si nu drept, cinstind întru aceea pe Domnul sau, Care de voie S-a rastignit pe cruce, ca sa nu semene Aceluia întru rastignire, ci sub picioarele Lui sa-si plece capul.

Astfel s-a sfîrsit marele Apostol al lui Dumnezeu, Sfîntul Petru, prin moarte pe cruce, preamarind pe Dumnezeu, pentru ca din pricina piroanelor din mîini si din picioare, suferea multa durere si fara de prihana si-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, în 29 de zile ale lunii iunie. Sfîntul Clement, ucenicul Sfîntului Petru, cerînd trupul apostolului, l-a luat de pe cruce si, învelindu-l, a chemat pe credinciosii care ramasesera si pe arhierei si l-au îngropat cu cinste. Asemenea si trupurile Sfintilor Irodion si Olimp, care au patimit cu el, si pe ale celorlalti credinciosi, îngropîndu-le cu cinste, au slavit pe Hristos Dumnezeul, împreuna cu Tatal si cu Sfîntul Duh în veci. Amin.

Linkul complet:http://www.pastwatch.net/biserica/all.htm