Cum ne influenteaza casnicia esecul profesional?

[fallen]

De ce eşecul profesional tb să ne influenţeze relaţia de cuplu şi cu familia?

De ce când reuşim să ne împăcăm cu el, ceilalţi tb să ne răsucească cuţitul în rană?

Dacă ştiam că familia arputea ajunge să ne ceară socoteală pt performanţele noastre profesionale, ajung la concluzia că poate e mai bine să nu ai familie...

Înţeleg că bunăstarea şi fericirea familiei depinde de performanţele noastre profesionale, însă sunt două situaţii diferite care duc la eşec:
1. Lipsa de preocupare, lenea, nepăsarea, indolenţa, delăsarea;
2. Angajarea în nişte activităţi care se dovedesc a fi peste puterile noastre, din dorinţă de câştig şi de mărire, pt care nu suntem pregătiţi şi nu le putem duce la bun sfarşit, şi ne pierdem şi credibilitatea şi bunul renume...

Însă au şi ei dreptate: părinţii că au investit în tine, te-au întreţinut în şcoli, iar faţa de soţ/ soţie şi mai ales copiii ai o f mare responsabilitate, nu-ţi poţi permite nici un eşec! Însă pe şefi nu-i interesează, nici dacă îţi recunoşti neputinţele şi limitele nici dacă încerci să le ascunzi şi zici că ştii, poţi şi faci bine, şi de fapt faci prost şi te prinde că minţi şi te faci de "cacao"... Poţi pt o vreme să minţi şi să te ascunzi şi să pretinzi că eşti altceva decât eşti şi faci altceva decat faci, să inventezi minciuni şi scenarii, dar la un moment dat probabil că se înfundă, nu mai merge...

În orice caz, chiar nu mă aşteptam, a fost un şoc pt mine să mi se reproşeze acasă că relaţia nu mai merge bine şi nu are un viitor sigur din cauza eşecului meu profesional de acum caţiva ani şi a faptuluică acum am o slujbă mai proastă, mai inferioară, şi în plus să-mi reproşeze şi restul familiei de origine acelaşi lucru, că m-am lăsat de meseria mea şi acum sunt vânzătoare... Vizavi de abandonul profesional pe care mi-l reproşează toată lumea inclusiv prietenii, un singur lucru pot să spun: pană la un punct poţi să te prefaci şi să te fofilezi, dar sunt anumite domenii în care dc nu-ţi faci treaba cum trebuie, rişti să provoci accidente şi stricăciuni, pagube majore şi în momentul când eşti prins, descoperit, să fii bun de plătit pagube substanţiale, materiale şi/sau morale...şi atunci ce faci? Toată lumea îţi va spune, şi şefii şi clienţii, decât să faci tâmpenii mai bine să te laşi de meserie şi să te apuci de altceva... Însă familia ce zice? Dă-i dracu pe toţi, luptă-te să aduci cat mai mulţi bani acasă, şi dc o fii să o dai în bară şi să fii bun de plată sau să mergi la mititica...poţi să-ţi pui ştreangu de gât, eventual, nu? (Măcar să îi laşi cu bani în bancă)
Desigur o sa imi reprosati iarasi ca cel de langa mine nu mi-e cu adevarat sot, nu mi-a jurat credinta nici la starea civila nici la biserica in fata lui Dumnezeu, si de aceea... insa tocmai astea sunt motivele invocate de el pt a nu ma lua de nevasta: nu am o slujba sigura, nu m-am descurcat in meseria care am avut-o, nu am luptat sa castig mai mult, nu mi-am luat niciodata concediu intreg si nici banii pe concediu, cand nu a mers firma am acceptat sa iau bani mai putini (ceea ce nu inteleg cum de nu realizeaza el e ca eu sunt singura persoana care aduce bani in acea firma si de activitatea mea depinde totul adica daca vreau bani mai multi eu trebuie sa gasesc o cale sa-i produc, si efectiv nu am cum sa produc mai multi, doar sa ma vand si pe mine dar nu cred ca intereseaza pe nimeni sa ma cumpere); ca nu mi-a datasi mie ai mei macar zece mii de euro macar sa punem la un loc cu ce are el sa ne luam o casa mai mare; ca umblu toata ziua la biserica si-mi trebuie vacante in loc sa ma preocupe modalitati de a spori castigurile; ca nu sunt o buna gospodina, nu fac mancare si curatenie ca lumea si nu ma preocupa problemele casei; insa pe asta cu esecul profesional mi-a trantit-o in moalele capului chiar azi dimineata, cand i-am cerut socoteala de ce m-a injurat aseara ca a schimbat telecomanda si nu reuseam sa inchid televizorul... si eu i-am zis din capul locului ca nu vreau sa aud pretexte si motive, ca indiferent ce greseala face un om nu ai nici o justificare sa il lovesti sau sa il trimiti intr-o destinatie asa exotica precum la dracu sau in locul in care se odihneste neamul lui cel adormit... Pt ca de fiecare data cand ii ceream explicatii de ce a vorbit urat sau a fost violent, mereu ma gasea pe mine ca am fost vinovata de una sau de alta...poate ca asa o fii, dar i-am zis , eu nu sunt obisnuita, nu am fost crescuta asa, la mine in casa, indiferent ce tampenie faceai, nu m-a trimis nimeni in destinatiile mentionate mai sus...

Iar din pacate nu e el singurul personaj care are o problema cu cariera mea, deunazi am vorbit cu o matusa din strainatate care avea aceasi problema: de ce sunt eu vanzatoare la un magazin si nu mai lucrez intr-un cabinet sa fac operatii? de ce nu poate nimeni pricepe ca nu am avut de la cine invata meserie atatia ani si mai mult ca mi s-a facut o frica de moarte, de ma ia cu tremurat si-mi vine sa lesin sau sa vomit cand e vorba de asa ceva? cand am lucrat cu doctori care-si faceau treaba ca lumea nu-mi era frica, ma simteam in siguranta, dar pe urma am avut parte de niste specimene care ma faceau sa-mi tremure lenjeria pe mine de frica cand lucram cu ele...iar cand vroiam sa fac eu stateau cu gura pe mine exact ca atunci cand conduci cu proprietarul masinii in dreapta (sotul, sau tatal) si tipa pe tine intr-una ca nu conduci bine, turezi prea tare, schimba viteza, schimba banda, baga-te, etc, de-ti vine sa opresti masina-n drum si sa pleci pe jos si sa nu te mai urci nicidata la volan. Aceeasi persoana totodata s-a luat de mine ca de ce nu fac odata un copil ca-mi trece timpul, ca trebuie sa fac cumva la un fel sa pacalesc barbatul sa ma lase insarcinata. Insa din pacate nu tine vrajeala pt ca el e foarte precaut si stie sa se fereasca , n-am eu cum sa-l fortez sau sa-l pacalesc in nici un fel, plus ca nici nu prea mai e atras sau interesat de mine decat extrem de rar, si atunci cand probabil il starneste altceva, sau ma atinge din greseala si isi aduce aminte de acele lucruri...

Si apoi mai e si soacra-mea care are o p[roblema medicala cu catele ei, au luat asta primavara pureci si de atunci au ramas cu o mancarime de pieel de nu le da nimeni de capat, nici la bucuresti nici la atena, iar mie-mi lasa impresia ca acesti fosti colegi ai mei nu fac altceva decat strategii de marketing, fiecare indopand-o cu diverse medicamente, sampoane, suplimente, diete, etc... si nu exista decate ori vorbim la telefon sau ne vedem sa nu ma asasineze cu intrebari si explicatii despre aceasta posibila boala (mancarimea de piele) care mai nou se pare e si contagioasa si se ia de la una la alta si a luat-o chiar si pe ea mancarimea (si va rog sa ma credeti nu au nici un fel de leziune decat poate daca te uiti la microscop, eu am mai vazut cel putin zeci de caini cu dermatite alergice si vreau sa zic ca sunt praf, unii saracii zici ca-s jupuiti, si cu toate astea cat de cat raspund la tratament; astea nu au absolut nimic vizibil, decat poate cate o zgaiba milimetrica, si nici pureci sau capuse, ca s-ar vedea , si nici nu mai mananca toate porcariile, cum au mancat in primii ani de viata, pana sa apara problema asta, si cu toate astea nu le trece mancarimea cu nimic : nici cu antiistaminice nici cu steroizi, nici cu diete hipoalergenice, nici cu sampoane si capsule cu diverse suplimente de acizi grasi esentiali, etc...). iar al meu zice nu te mai baga tu, ca tu esti doar o vanzatoare proasta, care nu mai ai nici o treaba cu meseria asta...desi lucrez tot la un magazin de specialitate; insa si la magazin la fel vine lumea sa ma intrebe daca li s-a pus diagnosticul corect, daca chiar trebuie sa ia tratamentul prescris de doctor, daca nu exista ceva mai ieftin sau mai usor de administrat, daca nu pot eu sa le dau un tratament fara sa mai mearga la doctor sa dea bani, ca ii pune sa faca analize si costa prea mult, mai bine se consulta cu mine ca asa faceau si inainte, ca doctorii iti iau bani si tot nu-ti fac animalul bine, ba chiar poate ti-l si omoara, ca daca cer bani ar trebuisa garanteze ca se face bine (de parca ar putea cineva in lumea sta sa garanteze cuiva ca se face bine!), ba chiar sunt cate unii care imi cer si mie garantii ca mancarea care o vand va fii mancata sau ca medicamentele isi vor face efectul!!! Doamne, apara si pazeste!

Asa, si pe langa toti astia care imi fac zile fripte, se mai gasesc si ai mei care ce fac? Te vad ca esti jos, cazut gramada, si-ti mai dau si ei cateva suturi poate-poate te ajuta sa te ridici! Ei zic ca asa chipurile poate te ambitioneaza, daca te jignesc si te ameninta, te vor mobiliza sa iti faci mai bine treaba, sa nu mai dai gres. Insa eu in primul rand nu am fost obisnuita cu asemenea tratament, metoda spartana, mergi sau crapi, si apoi se pare sunt din categoria copiilor handicapati care daca-i ia profesorul tare cand ii asculta la scoala se blocheaza si se pierd si nu mai stiu ce sa raspunda, din cauza emotiilor, ba chiar unii se si scapa pe ei. Eu si daca ma pune sa-i scriu ceva la calculator si sta cu gura pe mine si dca apas o tasta gresit ma face proasta si tampita, ma enervez si de frica sau de rusine sau nu stiu de ce naiba nu le mai nimeresc pe nici una, fac o mare varza...nu stiu cum se categorisesc, dpdv psihologic, asemenea specimene handicapate ca mine...

[dobrin7m]

Fallen, in viata ta este o dezordine completa. Mergi la Biserica dar atitudinea nu e de crestin: injuri, ceri socoteala, nu suferi repros din partea alor tai, traiesti in concubinaj si lista poate continua.
Fa ordine in viata ta si astfel toate se vor aseza in jurul tau. Porneste cu adevarat pe calea credintei, casatoreste-te, daca nu vrea desparta-te, dar nu sta in desfranare. Fa ceea ce esti in stare sa faci, nu tinti la ceva peste puterile tale indiferent de cat de impinsa de la spate ai sa fii de cei din familie. Nici o munca cinstita nu este injositoare, si ce daca esti vanzatoare, la locul tau fa-ti treaba cum se cuvine. Este greseala parintilor ca te-au impins si au subventionat sa faci ceva ce nu poti sau nu iti place. Multi parinti gresesc visand pentru copilul lor lucruri marete dar nu analizeaza catusi de putin daca copilul lor poate sau ii place sa faca ceea ce ei viseaza. Nu esti handicapata. esti un om normal insa ai ratacit un pic.

Nu da sfaturi celor ce nu cer, asta in legatura cu soacra si problema povestita, nici Dumnezeu nu obliga pe nimeni sa Il asculte. Sfatuieste doar pe cel care vine la tine si iti cere sfat. Eu am invatat asta cu insasi fata mea care are 26 ani si care desi face greseli, mi-a spus: nu iti cer sfatul, nu mi-l da. Daca ajung rau inseamna ca de atat sunt eu in stare, nu trebuie sa te consumi tu caci asta merit. Desi greu sa nu te consumi cand vezi cum copilul greseste si sufera, dar pentru ca nu te asculta, lucrurile nu se indreapta.
Asa si tu: e un paradox aici, caci poti parea indiferenta sau nepasatoare in fata lumii, dar nu sfatui , nu ajuta pe cel care nu are nevoie, sau care nu vrea, caci poate fi socotita asta o agresiune. de aceea ai si primit reprosul sotului, sa nu te bagi.

Lucrurile pot fi simple: ordoneaza viata ta si aseaz-o pe un fagas crestinesc.
Ma iarta ca indraznesc sa iti spun parerea mea.
Mihaela

[gabriela8]

Orice ni se intampla in viata personala, influenteaza mai mult sau mai putin viata profesionala, masura o poate da controlul emotiilor... Din postarea ta inteleg ca esti dezorientata.
Nu demult am fost la conferinta Maicii Siluana cu tema "Dar, ce-mi lipseste Doamne de sufar atat?" in care frumos, cum numai maica stie, a vorbit despre relatiile dintre soti, relatiile intre parinti si copii atat din punct de vedere psihologic cat si teologic. Concluzia, draga mea, a fost una simpla. A dat exemplu GPS-ul care ne atentioneaza cand gresim drumul, la fel este suferinta, ne atentioneaza ca am gresit ceva in viata noastra si Dumnezeu vrea sa ne aduca pe drumul cel bun.
In primul rand nefiind cununata, inaintea lui Dumnezeu nu ajunge rugaciunea ta. Spune tu, cine sa asculte pe cine? Dumnezeu de tine, sau tu de Dumnezeu?!
In al doilea rand, el nu te iubeste! Daca te-ar iubi, nu te-ar jigni! Dragostea inseamna respect si respectul implica dragoste. Ca atare, tu trebuie sa iei aparator pe Dumnezeu nu barbatul respectiv.
Nu te supara, dar daca tu crezi ca el isi va schimba comportamentul, te inseli! Acceptand jignirile, vei ajunge sa primesti si palme pentru ca te vede slaba si dependenta de el, iti va spune probabil ca esti "nebuna" dar sa stii ca problema nu e la tine. El are probleme de comportament iar daca tu accepti asta nefiind casatorita, nu te gandi ca iti va darui o cununa si te va lua de nevasta. Urmeaza sfatul Maicii Siluana si "recalculeaza traseul"!
Dumnezeu nu te lasa, daca vrei sa nu Il mai superi.
Pacatul nu iti va aduce niciodata bucurie si crede-ma nu merita sa iti pierzi mantuirea. El nu te iubeste, dureros dar adevarat!

[fallen]

În prealabil postat de dobrin7m

Fallen, in viata ta este o dezordine completa. Mergi la Biserica dar atitudinea nu e de crestin: injuri, ceri socoteala, nu suferi repros din partea alor tai, traiesti in concubinaj si lista poate continua.
\

Da, asa e, cam aveti dreptate; imi cer scuze daca am scapat si pe aici vreo injuratura, cam am obiceiul asta. E drept ca uneori am nevoie sa apelez la dragostea si mila lui Dumnezeu, asa cum avem nevoie si de mila/dragostea parintilor, dar asta nu ne ajuta prea mult in viata, pe de o parte, si pe de alta, asa cum dragostea parintelui pt copil e de obicei mai mare ca ea a copilului pt parinte, probabil la fel nici dragostea omului pt Dumnezeu nu poate fi niciodata egala cu cea a lui Dumnezeu pt om....
Relatia cu Dumnzeu pt multi dintre noi e ca si cum te-ai duce sa vizitezi, acasa sau la cimitir, un bunic batran, care iti aminteste de vremurile demult apuse ale copilariei si inocentei tale, dar care nu se vor mai intoarce vreodata, dar te alimentezi cu energie si mergi mai departe cu viata ta deviata de la adevar, condusa de alte principii...desigur stiu ca nu asa ar trebui, asa ne spune si biserica, ca Dumnezeu tb sa fie omniprezent in viata noastra, in tot ce facem sa ne calauzeasca, insa in ceea ce facem noi, pe drumul pe care am apucat-o cei mai multi - al coruptei, al minciunii, al materialismului, etc - El nu prea cred ca are vreun motiv sa intervina; iar pentru multi dintre noi, e prea tarziu acum, unii poate au deja copii, sa-si schimbe orientarea si sa se intoarca in caile Domnului; desigur se intalnesc si multi ipocriti care toata saptamana fac evaziune fiscala si duminica merg la biserica, dar nu se roaga sa li se ierte, ci sa le sporeasca Dumnezeu castigurile; ba chiar am auzit ca si marii mafioti sunt in relatii bune cu biserica si probabil de Craciun si Pasti se spovedesc si se impartasesc, doneaza bani pt constructia de biserici si le iarta Dumnezeu toate pacatele; insa oamenii cinstiti dar care nu au o cultura in acest sens, mai saraci cu duhul, raman cu impresia ca Dumnezeu ajuta pe ipocriti si pe lingai si ca nu e de partea dreptatii ci s-a corupt si El;

Inainte cand aveam mai mult pacate trupesti, eram parca un om mai bun, acum insa am devenit o ticaloasa. Intr-adevar nu sufar reprosuri nici macar de la ai mei.
Sfaturi nu dau cand nu mi se cer, dar in cazul de fata mi s-a cerut cand nu voiam si nu stiam sa dau...

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Da, asa e, cam aveti dreptate; imi cer scuze daca am scapat si pe aici vreo injuratura, cam am obiceiul asta. E drept ca uneori am nevoie sa apelez la dragostea si mila lui Dumnezeu, asa cum avem nevoie si de mila/dragostea parintilor, dar asta nu ne ajuta prea mult in viata, pe de o parte, si pe de alta, asa cum dragostea parintelui pt copil e de obicei mai mare ca ea a copilului pt parinte, probabil la fel nici dragostea omului pt Dumnezeu nu poate fi niciodata egala cu cea a lui Dumnezeu pt om....

Foarte neinspirata comparatia, lucrurile stand mai degraba invers.

Relatia cu Dumnzeu pt multi dintre noi e ca si cum te-ai duce sa vizitezi, acasa sau la cimitir, un bunic batran, care iti aminteste de vremurile demult apuse ale copilariei si inocentei tale, dar care nu se vor mai intoarce vreodata, dar te alimentezi cu energie si mergi mai departe cu viata ta deviata de la adevar, condusa de alte principii...desigur stiu ca nu asa ar trebui, asa ne spune si biserica, ca Dumnezeu tb sa fie omniprezent in viata noastra, in tot ce facem sa ne calauzeasca, insa in ceea ce facem noi, pe drumul pe care am apucat-o cei mai multi - al coruptei, al minciunii, al materialismului, etc - El nu prea cred ca are vreun motiv sa intervina; iar pentru multi dintre noi, e prea tarziu acum, unii poate au deja copii, sa-si schimbe orientarea si sa se intoarca in caile Domnului;
[/quote]

Nu e niciodata prea tarziu. Nici pe patul de moarte.
Pe de alta parte, daca tot amani si te hranesti cu minciuni, nu se va intampla nici macar atunci.

desigur se intalnesc si multi ipocriti care toata saptamana fac evaziune fiscala si duminica merg la biserica, dar nu se roaga sa li se ierte, ci sa le sporeasca Dumnezeu castigurile; ba chiar am auzit ca si marii mafioti sunt in relatii bune cu biserica si probabil de Craciun si Pasti se spovedesc si se impartasesc, doneaza bani pt constructia de biserici si le iarta Dumnezeu toate pacatele; insa oamenii cinstiti dar care nu au o cultura in acest sens, mai saraci cu duhul, raman cu impresia ca Dumnezeu ajuta pe ipocriti si pe lingai si ca nu e de partea dreptatii ci s-a corupt si El;

Mai bine te preocupi cum situatii de genul asta se aplica la tine decat la altii.

Inainte cand aveam mai mult pacate trupesti, eram parca un om mai bun, acum insa am devenit o ticaloasa.

De ce, crezi ca acum nu mai ai?

Intr-adevar nu sufar reprosuri nici macar de la ai mei.

Depinde ce fel de reprosuri.
Daca nu sunt intemeiate, nu trebuie sa le accepti.

Sfaturi nu dau cand nu mi se cer, dar in cazul de fata mi s-a cerut cand nu voiam si nu stiam sa dau...

Si te invinovatesti pentru asta?
Nu cred ca e cazul.

Eu i-as fi zis sa-si schimbe cainii. Si probabil nu atat de dragutz.

Sunt atati oameni care au atatea probleme si sufera tu nu mai poti de grija si sunt unii care arunca cu bani in caini. Efectiv.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Eu i-as fi zis sa-si schimbe cainii. Si probabil nu atat de dragutz.

Sunt atati oameni care au atatea probleme si sufera tu nu mai poti de grija si sunt unii care arunca cu bani in caini. Efectiv.

Nu cred ca e o alegere prea inspirata, pt cine mai vrea sa isi castige existenta din meseria asta. Insa adevarul dureros e ca cei mai multi oamenii isi imbolnavesc animalele cu manutza lor, ori din neglijenta, ori din contra, di prea multa grija, iar acestea au devenit suficient de perverse ca sa se "imbolnaveasca" atunci cand nu sunt bagate in seama suficient sau din contra cand sunt prea bagate in seama si sufocate cu prea multa atentie bolnava ; la fel cum se imbolnavesc si pe ei insisi, apoi vin cu impertinenta la doctori si se asteapta sa faci miracole si minuni peste noapte, sa repari ce au stricat ei intr-o viata intreaga, de om sau de caine.

[Dharma]

Fallen, nu cumva accepti sa fii tratata asa fiindca in adancul sufletului crezi ca asta meriti?
Ti-ai dezamagit familia care probabil a investit bani ca tu sa faci o facultate grea si scumpa, te-ai dezamagit pe tine insati fiindca nu ai reusit dupa aceea sa ajungi sa-ti practici meseria cu succes. Probabil ca te invinovatesti singura ca ai ales o meserie care presupune sa iei decizii corecte sub presiune cand tu stiai ca nu poti face asta. Iti doresti dragoste, respect, sustinere dar in subconstient tu nu crezi ca esti demna de toate acestea, asa ca accepti ce primesti. Casatoria, daca va avea loc, nu o sa faca situatia mai buna, ba din contra, el o sa profite de faptul ca esti legata de el si probabil ca o sa te trateze si mai rau. In plus, chiar crezi ca acesta este omul care vrei sa fie tatal copiilor tai?

Oamenii fac greseli mult mai grave. Ai nevoie de curaj si sinceritate sa recunosti ca nu faci fata intr-o meserie si sa zici ca decat sa o faci prost mai bine sa nu o faci deloc. Te admir. daca tu esti multumita sa lucrezi ca vanzatoare atunci e perfect, daca nu atunci reprofileaza-te. pe ceva care chiar e pe gustul tau. Ai gresit drumul, dar e omenesc si nu trebuie sa iti pierzi nadejdea ca o sa-l gasesti pe cel corect. Daca tu resuesti sa te ierti o sa iti dai seama ca meriti mai mult atunci nu o sa mai accepti abuzul.

[Dharma]

În prealabil postat de AlinB

Eu i-as fi zis sa-si schimbe cainii. Si probabil nu atat de dragutz.

Sunt atati oameni care au atatea probleme si sufera tu nu mai poti de grija si sunt unii care arunca cu bani in caini. Efectiv.

Soacra e probabil o femeie mai in varsta care gaseste alinare si bucurie ingrijind un catel pe care il iubeste si de care s-a atasat. Nu crezi ca e cam crud si lipsit de sensibilitate sa-i spui sa il schimbe, AlinB?
Nu ia banii de la gura oameniilor cu probleme care sufera deci e dreptul ei sa arunce cu banii ei in ce vrea ea. Asa cum e dreptul tau sa dai sfaturi pe care nu ti le-a cerut nimeni, sa judeci oameni pe care nu ii cunosti, sa-ti cumperi lucruri de care nu ai cu adevarat nevoie si nu sa dai doi bani ca sunt copii care mor in Aleppo fiindca spitalul a fost bombardat. Efectiv.

Si stai linistit, nu ma asteptam de la tine sa fii dragutz.

[fallen]

Eu am apucat safac facultatea gratuit, fara taxa, ba chiar am luat si bursa, asa ca nu a fost nevoie sa le cer bani "de cheltuiala" alor mei , nici macar pt transportul in comun ca ni-l deconta primaria, parca. Atata doar ca nu plateam acasa chirie, intretinere, lumina, telefon, si-mi dadeau ai mei sa mananc, in schimb imi cumparam singura, de obicei, din banii mei, haine, obiecte personale, de igiena, etc, inca din timpul liceului, cand primeam alocatie, apoi am avutparte de burse deltul de generoase, suficient cat sa ne motiveze sa invatam sa luam note bune, in loc sa mergem la munca pt o suma de bani similara, neglijand astfel scoala, ceea ce nu pot spune neaparat ca a fost un lucru bun, cred ca era mai bine daca munceam (ceva, orice) din timpul facultatii, ca sa ma obisnuiesc cu munca si cu greutatile vietii, si o lasam mai moale cu invatatul.
(iar soacra-mea ne reproseaza mereu ca s-a atasat de catei pt ca nu ii facem noi nepoti; bine e o poveste mai lunga dar nu o pot redacta acum ca nu am "loc de intors")

[dobrin7m]

În prealabil postat de fallen

Da, asa e, cam aveti dreptate; imi cer scuze daca am scapat si pe aici vreo injuratura, cam am obiceiul asta. E drept ca uneori am nevoie sa apelez la dragostea si mila lui Dumnezeu, asa cum avem nevoie si de mila/dragostea parintilor, dar asta nu ne ajuta prea mult in viata, pe de o parte, si pe de alta, asa cum dragostea parintelui pt copil e de obicei mai mare ca ea a copilului pt parinte, probabil la fel nici dragostea omului pt Dumnezeu nu poate fi niciodata egala cu cea a lui Dumnezeu pt om....
Relatia cu Dumnzeu pt multi dintre noi e ca si cum te-ai duce sa vizitezi, acasa sau la cimitir, un bunic batran, care iti aminteste de vremurile demult apuse ale copilariei si inocentei tale, dar care nu se vor mai intoarce vreodata, dar te alimentezi cu energie si mergi mai departe cu viata ta deviata de la adevar, condusa de alte principii...desigur stiu ca nu asa ar trebui, asa ne spune si biserica, ca Dumnezeu tb sa fie omniprezent in viata noastra, in tot ce facem sa ne calauzeasca, insa in ceea ce facem noi, pe drumul pe care am apucat-o cei mai multi - al coruptei, al minciunii, al materialismului, etc - El nu prea cred ca are vreun motiv sa intervina; iar pentru multi dintre noi, e prea tarziu acum, unii poate au deja copii, sa-si schimbe orientarea si sa se intoarca in caile Domnului; desigur se intalnesc si multi ipocriti care toata saptamana fac evaziune fiscala si duminica merg la biserica, dar nu se roaga sa li se ierte, ci sa le sporeasca Dumnezeu castigurile; ba chiar am auzit ca si marii mafioti sunt in relatii bune cu biserica si probabil de Craciun si Pasti se spovedesc si se impartasesc, doneaza bani pt constructia de biserici si le iarta Dumnezeu toate pacatele; insa oamenii cinstiti dar care nu au o cultura in acest sens, mai saraci cu duhul, raman cu impresia ca Dumnezeu ajuta pe ipocriti si pe lingai si ca nu e de partea dreptatii ci s-a corupt si El;

Inainte cand aveam mai mult pacate trupesti, eram parca un om mai bun, acum insa am devenit o ticaloasa. Intr-adevar nu sufar reprosuri nici macar de la ai mei.
Sfaturi nu dau cand nu mi se cer, dar in cazul de fata mi s-a cerut cand nu voiam si nu stiam sa dau...

In orice moment al vietii noastre putem sa ne intoarcem catre Dumnezeu. A crede ca deja e prea tarziu pentru aceasta, este mare pacat. Si ce daca avem deja copii sau am incaruntit. Dumnezeu ne primeste pe toti cei ce voim sa fim cu El.

Legat de bogatii care fac fapte de coruptie si duminica sunt la Biserica si fac donatii.
As dori sa iti spun ceva.
Pe nimeni sa nu judecam, caci si aceasta dorinta a lor de a ajuta o Biserica , de a merge duminica la Liturghie face bine sufletului lor chiar daca ei nu constientizeaza, chiar daca noi nu realizam si astfel ii judecam drept ipocriti. Caci nu stim noi sufletul lor. Poate patima biruie in sufletul lor si duminica isi plang pacatele ca apoi lunea iarasi sa pacatuiasca.
Nu pot sa nu aduc aici exemplu concret. Anul acesta doi mari bogati ai Romaniei au avut doua incercari. Unul dintre ei mai bisericos, mai credincios, cu donatii mari si ajutoare la saraci chiar daca averea sa nu toata a fost facuta pe cai cinstite, si altul fara treaba cu Dumnezeu si fara acte de caritate.
Ei bine cel de-al doilea a sfarsit lovit de tren in timp ce conducea masina sa luxoasa iar primul a primit ceva ani de puscarie sa isi infranga mandria. Asa lucreaza Bunul Dumnezeu, iar milostenia si ajutorul dat Bisericii a ajutat sufletul lui sa nu sfarseasca la fel de tragic ca celalalt bogat.
Urmariti sa vedeti: toti bogatii cu averi ilicite, care nu cred in Dumnezeu, care nu sunt milostivi cu cei mai saraci, mai devreme sau mai tarziu sfarsesc tragic.
Iar toti bogatii care cred in Dumnezeu, si sunt milosi cu cei mai saraci, Dumnezeu ii ingaduie, si le da lectii si palme, ca sa se smereasca.

Deci sa nu judecam pe nimeni ca e ipocrit in Biserica ca nu stim noi cum sunt ei inlauntrul lor.
Legat de faptul ca inainte cand aveai pacate trupesti erai mai buna dar ca acum esti o ticaloasa, am sa il parafrazez pe par. Calistrat care a dat un raspuns unui om care a fost sectar si apoi intors la dreapta credinta a constatat ca e mai plin de pacate decat inainte.
Cat ai fost pe calea stramba, plina de pacate trupesti, si razboiul cel duhovnicesc era mai simplu. Adica satana te lasa asa in boii tai fara sa iti mai razboiasca si sufletul ca doar erai prinsa in patimi trupesti si erai a lui. Insa acum cand ai pus stop la oarece patimi sigur ca te razboieste acum in minte , in inima, ca sa faci pacate, iar pacatele se subtie si devin mai fine , si acum pari a fi o ticaloasa. Ei, nu te necaji, invata-te sa tii paza mintii si sa te infranezi de la pacatele facute cu vorba, si cu gandul.