Iubirea de vrajmasi

[Marcel_Ionut]

Am decis sa deschis acest topic cu 2 mari teme: iubirea de vrajmasi si iertarea. Asa ca va rog sa puneti fiecare conferinte, cuvinte de folos, citate, rugaciuni etc. Cred ca toti ne-am folosi, mai ales ca in ziua de azi, cand se vorbeste despre iertare sau iubirea de vrajmasi, lumea ne considera dusi :)) o sa incep eu

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ca-126878.html


http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand


http://www.librariasophia.ro/carti-I...h-so-5015.html


http://www.librariasophia.ro/carti-C...D-so-3232.html


http://www.librarie.net/carti/161416...-Antonie-Suroj


http://www.librarie.net/carti/18197/...Claude-Larchet
( este un capitol unde se vorbeste numai de iubirea de vrajmasi )


http://www.librarie.net/carti/179188...e-Daniel-Rarau

În 2008 am fost în pelerinaj şi am trecut şi pe la părintele Iustin Pârvu. O prietenă de-a mea l-a întrebat ce părere are despre iubirea vrăjmaşilor. Iar părintele a răspuns că nu există vrăjmaşi, nu trebuie să vedem pe niciunul din semenii noştri ca pe un vrăjmaş.

[Marcel_Ionut]

“ Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te! Daca vrei sa fii fericit o viata, iarta! ”


„ Să nu vezi în dusmanul tău decât un prieten rătăcit.” Pitagora


„ Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă.” - La Fontaine


Sa-i ierti pe oamenii raniti de cel viclean

„ Daca intr-o zi, incepu sa-mi spuna, mergi linistit pe drumul tau si-l vezi pe un frate al tau mergand si el linistit, si deodata vezi un om rau aruncandu-se cu un cutit asupra fratelui tau, lovindu-l, tragandu-l de par, ranindu-l si aruncandu-l pe jos insangerat, tu, in fata unei asemenea privelisti, te vei arunca si tu asupra fratelui tau sau iti va fi mila de el?".
M-a uimit intrebarea Parintelui si l-am intrebat la randu-mi: "Cum este posibil sa ma manii pe fratele meu ranit, care a fost victima unui raufacator? Nici nu mi-a trecut prin minte un asemenea gand. Bineinteles ca-mi va parea rau de el si voi incerca sa-l ajut pe cat pot".
Atunci Parintele a continuat : "Ei, vezi, prin urmare, fiecare om care te jigneste, care te vatama, care te ponegreste, care te nedreptateste in orice chip, este un frate al tau, care a cazut in mainile diavolului celui viclean.
Asadar tu, cand vei vedea ca fratele tau te nedreptateste, ce trebuie sa faci? Trebuie sa-ti fie foarte mila de el, sa-ti para rau de el si sa-L rogi fierbinte si-n tacere pe Dumnezeu, sa te sprijine pe tine in acel ceas greu al incercarii si sa Se milostiveasca si de fratele tau, cel ce este victima diavolului celui pradator, iar Dumnezeu va va ajuta si pe tine si pe fratele tau. Caci, daca nu vei face aceasta, ci, dimpotriva, te vei mania impotriva fratelui tau, raspunzand agresiunii lui cu agresiune, atunci diavolul, care sta in spinarea fratelui tau, sare si in spinarea ta si va prinde pe amandoi in hora sa. „
Din cartea "Langa Parintele Porfirie" de Konstantinos Yannitsiotis, Ed. Bunavestire, Bacau, 2002



“ De ce Domnul porunceste sa-i iubim pe vrajmasii nostri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atata vreme cat tinem in noi gandul la vatamarea pe care ne-au pricinuit-o vrajmasii, prietenii, rudele, apropiatii nostri, nu avem pace si liniste, traim intr-o stare de iad. Trebuie sa ne slobozim de acest rau, sa-l izgonim ca si cum n-ar fi nimic, sa iertam totul. “
Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita


" Daca ne-am suparat cu cineva – parinti, frati, aproapele nostru – sa iertam din inima si, atunci cand vom fi iertat din inima, Domnul o va sti. Nu trebuie sa iertam numai prin cuvinte, caci este doar ceva parelnic. Domnul vrea sa iertam oricarui suflet din inima – si atunci, sufletul acela o va simti. Nu este nevoie sa-i spunem nici un cuvant, el va simti ca l-am iertat cu adevarat.
De ce simte? Cum simte? Pentru ca noi oamenii, santem o putere intelegatoare, un aparat “ganditor “. Suntem legati unii de altii prin ganduri. Cand ne gandim la o persoana, din clipa aceea ea primeste gandurile noastre, dar noi santem imprastiati in cuget, dezbinati si nu putem intelege cine ne trimite gandurile si ce anume ne trimite. Insa sufletul ce s-a unit in cuget cu Domnul si pe care Domnul l-a slobozit de risipire stie care ganduri vin de la El, care vin de la vrajmasi si care vin de la prieteni. De aceea , va zic, daca iertam din inima, sufletul pe care l-am iertat va simti de indata si i se va usura povara. “ Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita



“ Daca nu putem sa-i iubim pe vrajmasii nostrii, ne indeamna el, macar sa nu-i uram, sa nu-i blestemam, sa nu le raspundem la rau cu rau, ceea ce este un progres in iubire, si sa nu primim vreun gand de manie impotriva lor ”
Sf Siluan Athonitul


Cel care nu-i iubeste pe vrasmasii sai, ” daca moare fara sa se fi pocait si fara sa fi iertat fratelui sau, atunci sufletul lui se va pogora acolo unde salasluieste duhul cel rau care-l stapaneste ”
Sf Siluan Athonitul

[Marcel_Ionut]

Rugaciune pentru vrajmasi



Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!


Marele Mitropolit Sârb
Nicolae Velimirovici,
un martir al comunismului ateist

[Florinvs]

Din punct de vedere al dogmei crestin-ortodoxe, stiu ca trebuie sa ne iertam vrajmasii si pe cei care ne-au facut rau, insa in viata de zi cu zi situatia este un pic mai nuantata:

-pe cei care ne-au facut bine ori nu ne-au facut rau, evident ca trebuie sa-i ajutam, in masura a ceea ce este omeneste posibil. Orice om cat de cat intreg la minte normal ca in societate are o atitudine cetateneasca, de intrajutorare inter-umana si de a dezvolta relatii bazate pe respect reciproc cu ceilalti concetateni;

-pentru cei care ne-au facut un rau mai mic, ori nu foarte grav, este bine a-i ierta, dar spunandu-le motivul pentru care ne-au nemultumit;

-in cazul acelor persoane care se dovedesc a fi nesimtiti ori jigodii, fara a le face rau ori a ne razbuna, preferabil ar fi de intrerupt orice relatii cu dansii si de a-i lasa sa-i judece Dumnezeu;

-in cazuri deoasebit de grave, atunci cand o persoana ne face un rau foarte mare si ireparabil noua ori unor persoane dragi noua (crima, viol, pedofilie, proxenetism,etc), omeneste vorbind nu cred ca mai poate fi vorba de iertare, in aceste cazuri razbunarea fiind indraptatita! Nu stiu cati barbati ar rezista sa nu-l omoare pe un individ care le-ar omora ori viola sotia sau copilul!

De asemenea, mai sunt acele situatii speciale, cand prin natura meseriei, - politisti, militari, lucratori in serviciile de informatii, etc- esti pus in situatia de a lua viata altui om, ori in legitima aparare, ori pentru indeplinirea datoriilor de servici (razboi, fuga de sub escorta, etc)!
De asemenea, ca lucrator la calea ferata, mare ciuda ai pe acei nenorociti de tigani care fura cabluri de semnalizare! Pai daca este mecanic de locomotiva si te trezesti cu semnalul de bloc pe rosu (cand el trebuia sa fie verde!), ori impegat de miscare si vezi brusc sectiunea ocupata pe luminoschema, din cauza unor borati de tigani care au furat cablurile de la picheti, sa prinzi o ciora de aia, nu-ti vine s-o omori ?!

[antiecumenism]

Parintele Cleopa- PREDICA LA DUMINICA TUTUROR SFINTILOR
http://carteromaneasca.wordpress.com...ror-sfintilor/

"..Ia seamă că în porunca întâi din lege, când cere să iubim pe Dumnezeu, nu arată graniţa până unde să-l iubim, ci cere să-L iubim fără margini. Dar când a vorbit de iubirea aproapelui, în care intră şi tata şi mama, a pus o graniţă: ca însuţi pe tine. „Îmi eşti tată, îmi eşti mamă, soră, cumnată, văr, nepot, dar eu vreau să mă mântuiesc şi ca să mă mântuiesc trebuie să fac cutare faptă bună sau cutare. Dar te iubesc atât cât mă urmezi pe mine în credinţă. Iar dacă tu, tată, sau mamă, sau soră, mă tragi pe mine de la Dumnezeu, sau mă îndemni să calc o poruncă a lui Dumnezeu, sau să fac o nedreptate, eu nu te pot iubi pe tine mai mult decât pe Hristos”.

Aşadar, nu trebuie să urâm pe părinţi, sau pe fraţi, sau pe oricare om din lume, căci zice: Nu vei urî pe tot omul. Dar când acel om vrea să mă despartă de Dumnezeu, atunci trebuie să ştiu că nu-mi este prieten, căci este vrăjmaşul lui Dumnezeu, şi Duhul Sfânt zice că dacă el urăşte pe Domnul şi poruncile Lui, şi tu trebuie să-l urăşti pe dânsul: Pe cei ce te urăsc pe Tine, Doamne, i- am urât şi neprieteni s-au făcut mie şi cu urâciune desăvârşită i-am urât pe ei.

Ai auzit? Când cineva care îţi era ţie ochi sau mână sau picior, adică ţineai la el ca la ochiul drept şi ca la mâna dreaptă şi te foloseai de el, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi nu mai vrea să meargă după Hristos, să-l urăşti din toată inima, cu urâciune desăvârşită. Pentru ce? S-a făcut vrăjmaş al lui Dumnezeu. Iată cum se cumpăneşte iubirea. Iată cum se chiverniseşte dragostea de Dumnezeu şi dragostea faţă de aproapele. Către Dumnezeu trebuie să fie fără margini, iar către aproapele mărginită. Numai atâta te iubesc pe tine, cât mă iubesc şi pe mine şi mai mult nu, că nu- mi dă voie porunca a doua din lege."

-aici ma gandesc ca Parintele Cleopa zice sa respingem pe cei care s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu si aici ma gandesc ca intra satanistii in primul rand ,masoni,vrajitori,cei care practica magia neagra...
-voi cum ganditi?

sau cum zice parintele Adrian Făgeţeanu: Eu n-am nimic cu evreii, numai cu jidanii:

http://carteromaneasca.wordpress.com...ai-cu-jidanii/

"...Oare nu e necreştineşte să te porţi aşa?… Cum poţi să te aperi de cel care vrea să‑ţi facă rău, dar totodată să faci ce‑a spus Hristos: să întorci şi celălalt obraz?.

Da, şi eu am propovăduit aşa cum spuneţi, pentru că niciodată n‑am făcut decât ce‑a spus Hristos. El a spus: „Iubiţi-i şi pe vrăjmaşii voştri”. Şi eu niciodată nu i‑am urât pe evrei – numai pe jidani!

Care‑i diferenţa?
...Şi eu n‑am nimic cu evreii, numai cu jidanii. Pentru că evreii adevăraţi au respectat Vechiul Testament. Jidanii n‑au nimic din Vechiul Testament, ei sunt cu Talmudul, care spune: „Pe cel mai bun dintre goimi (crestini), ucide‑l!” Şi Mântuitorul spune să-l iubeşti pe vrăjmaşul tău, nu pe vrăjmaşul lui Dumnezeu. V‑am răspuns?"

În prealabil postat de antiecumenism

Parintele Cleopa- PREDICA LA DUMINICA TUTUROR SFINTILOR

Aşadar, nu trebuie să urâm pe părinţi, sau pe fraţi,

"Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu." Luca 14:26

În prealabil postat de antiecumenism

Dar când acel om vrea să mă despartă de Dumnezeu, atunci trebuie să ştiu că nu-mi este prieten, căci este vrăjmaşul lui Dumnezeu, şi Duhul Sfânt zice că dacă el urăşte pe Domnul şi poruncile Lui, şi tu trebuie să-l urăşti pe dânsul: Pe cei ce te urăsc pe Tine, Doamne, i- am urât şi neprieteni s-au făcut mie şi cu urâciune desăvârşită i-am urât pe ei.

" Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?"

În prealabil postat de antiecumenism

Ai auzit? Când cineva care îţi era ţie ochi sau mână sau picior, adică ţineai la el ca la ochiul drept şi ca la mâna dreaptă şi te foloseai de el,

Cum adica te foloseai de el? Iar in context este asociat cu mana si picior... Doamne fereste

În prealabil postat de antiecumenism

s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi nu mai vrea să meargă după Hristos, să-l urăşti din toată inima, cu urâciune desăvârşită. Pentru ce? S-a făcut vrăjmaş al lui Dumnezeu. Iată cum se cumpăneşte iubirea. Iată cum se chiverniseşte dragostea de Dumnezeu şi dragostea faţă de aproapele.

"Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit."

În prealabil postat de antiecumenism

Către Dumnezeu trebuie să fie fără margini, iar către aproapele mărginită. Numai atâta te iubesc pe tine, cât mă iubesc şi pe mine şi mai mult nu, că nu- mi dă voie porunca a doua din lege."

Si cam cum se masoara iubirea asta ca nu prea pricep. Probabil dupa fapte, iar daca ar fi asa inseamna ca ne uram rau de tot pe noi insine. Eu zic sa nu-L mai bagam pe Dumnezeu in ecuatie cand ne limitam la legea carnala care se supune legii scrise. Legea spirituala a harului este mult superioara mintii carnale.

În prealabil postat de antiecumenism

sau cum zice parintele Adrian Făgeţeanu: Eu n-am nimic cu evreii, numai cu jidanii:
"...Oare nu e necreştineşte să te porţi aşa?… Cum poţi să te aperi de cel care vrea să‑ţi facă rău, dar totodată să faci ce‑a spus Hristos: să întorci şi celălalt obraz?.

Da, şi eu am propovăduit aşa cum spuneţi, pentru că niciodată n‑am făcut decât ce‑a spus Hristos. El a spus: „Iubiţi-i şi pe vrăjmaşii voştri”. Şi eu niciodată nu i‑am urât pe evrei – numai pe jidani!
Care‑i diferenţa?

Niciuna. astea sunt doar scuze pentru ura care se afla in noi.

În prealabil postat de antiecumenism

...Şi eu n‑am nimic cu evreii, numai cu jidanii. Pentru că evreii adevăraţi au respectat Vechiul Testament. Jidanii n‑au nimic din Vechiul Testament, ei sunt cu Talmudul, care spune: „Pe cel mai bun dintre goimi (crestini), ucide‑l!” Şi Mântuitorul spune să-l iubeşti pe vrăjmaşul tău, nu pe vrăjmaşul lui Dumnezeu. V‑am răspuns?"

Evreii adevarati l-au rastignit pe Hristos! Dar asta nu iti da dreptul sa urasti pe nimeni, tocmai efectul pe care Isus L-a vrut prin jertfa sa a fost iubirea NECONDITIONATA

[adam000]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Rugaciune pentru vrajmasi

Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!


Marele Mitropolit Sârb
Nicolae Velimirovici,
un martir al comunismului ateist

Foarte interesant si profund acest indemn!
Ma gandeam ca daca prin viata intelegem Harul, imartasania cu Hristos (care este Viata), si nu viata biologica, atunci intradevar, nu cineva exterior omului (un vrasmas) il poate desparti pe om de Hristos (o zice si Apostolul), ci omul singur se desparte de El prin pacatul propriu, prin decizia proprie de a pacatui (prin vreo rautate, prin vreun gand sau dispozitie sufleteasca proprie rea, neiertatoare) impotriva "vrasmasului" care l-a "provcat" (ispitit) - omul castigand astfel o satisfactie de moment a mandriei/parerii de sine caruia ii (isi) face singur dreptate si pierzandu-L pe Hristos - pierzind Viata (iar Hristos este viata vesnica!) prin pacatul facut - pe care apoi nu o poate redobandi decat prin pocainta si spovedanie.
Cum spunea Sfantul Siluan ca Harul se poate pierde si printr-un singur gand rau.
Cat de greu este de implinit o asemenea masura! Imposibil pt om! Si totusi cred ca solutia sta in rugaciune si recunoasterea neputiintei proprii, caci ceea ce la om este cu neputiinta, la Dumnezeu este cu putiinta. Sa il rugam pe El sa implineasca in viata noastra ceea ce noi nu putem cu toata stradania noastra!

[Tomita]

Mi se intampla uneori sa am impresia ca Cel Rau manipuleaza oamenii pentru a iti raspunde urat sau a percepe rau/neintelegeri si unii dintre acestia nici nu isi dau seama ca sunt condusi de Rau.
Poate suna cam SF...
Cu cat facem mai multe pacate parca pierdem controlul asupra propriei constiinte...
Care este linia de limitare intre om si Rau atunci cand omul face rau?...Este in slujba Raului... a fost atat de slab/prost/necredincios incat nu a putut sa lupte cu Raul..l-a acceptat si s-a identificat cu el.
Sunt diferite grade de rau/tipuri de pacate.
Eu am observat la ce "slabiciuni" am eu...tind sa minimalizez defectul, il justific, il prezint celor din jur ca neimportant, o alternativa buna la ceva mai rau sau drept o recomandare. Cineva fara discernamant poate usor prelua defectul/slabiciunea mea mai ales daca apreciaza alte calitati ale mele.
Ieri la serviciu am spus ca as dori sa-mi iau concediu intr-o anumita perioada. Pentru ca am justificat avantajele si am gasit argumente frumoase...la nici jumatate de ora de la discutie altcineva s-a hotarat sa-si aleaga aceeasi perioada de concediu si mi-a recomandat sa mai astept si sa-mi iau perioada urmatoare zile libere. E usor de ghicit ce slabiciune avea colega?...
Orice "dusman"...chiar si cel care face cel mai mare rau familiei/prietenei/partenerului/copiilor are anumite "slabiciuni"...atat de mare e slabiciunea ca uneori nici nu gandeste ca e ceva rau sau isi apara interesele fara a se gandi la celalalt din cauza slabiciunii.

@Marcel_Ionut



Dvs. spuneti:
<<Marele Mitropolit Sârb
Nicolae Velimirovici,
un martir al comunismului ateist>>



Episcopul (acum Sfantul) Nicolae Velimirovici nu avea cum sa fie un martir al comunismului ateist. Victima a nazismului, da.

Episcopul Nicolae a fost arestat de nazisti in anul 1941 si in anul 1945 a fost inchis in lagarul de la Dachau; in anul 1946 a imigrat in Statele Unite. Deci nu putea sa fie martir al comunismului ateist.

<<In anul 1941, tot in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Episcopul Nicolae este arestat de catre nazisti pe cand se afla in Manastirea Jicia, care a fost la scurta vreme jefuita si daramata, fiind apoi inchis in Manastirea Liubostinia, unde, dupa o executie in masa, a replicat spunand urmatoarele: "Aceasta este cultura germana, sa ucizi sute de sarbi nevinovati, din pricina mortii unui soldat german?! Si turcii erau mai drepti.".>>
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ici-73101.html


<<La 14 decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dachau, împreună cu Patriarhul sârb Gavriil, unde, unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemniţat şi torturat.[1]
După război, părăseşte Iugoslavia comunistă şi imigrează în Statele Unite ale Americii, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaan, Pennsylvania (unde a fost rector; aici a şi murit) şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 martie 1956. >>
http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_Velimirovici


<<Republica Socialistă Federativă Iugoslavia a fost o entitate iugoslavă care a existat din a doua jumătate a celui de-Al Doilea Război Mondial (1943) până la dizolvarea acesteia în 1992 (de facto dizolvat în 1991 cu niciun lider reprezentând-o), în perioada Războaielor iugoslave. A fost un stat socialist și o federație alcătuită din Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Slovenia.>>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Republi...%83_Iugoslavia