Vreau sa iubesc, dar... cum?

[robert27]

Dupa mine, cand ne indragostim de cineva, ne indragostim pt ca cineva-ul respectiv are ceva aparte. Initial, ne place de acea persoana, pentru ca este frumoasa, si aici ma refer doar la aspectul fizic. Ajungem sa iubim si o persoana care nu este frumoasa fizic, doar dupa ce ii cunoastem foarte bine caracterul, descoperim ca este frumoasa pe interior, dar asta dupa ceva mai mult timp.
Iubirea intre indragostiti este foarte intensa, dar oare putem iubi in egala masura, pe toata lumea? (Binenteles, excluzand sexul).
Cum putem sa simtim aceeasi iubire pe care o simtim pentru o singura persoana speciala din viata noastra, pentru toata lumea? Credeti ca este posibil in primul rand?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de robert27

Dupa mine, cand ne indragostim de cineva, ne indragostim pt ca cineva-ul respectiv are ceva aparte. Initial, ne place de acea persoana, pentru ca este frumoasa, si aici ma refer doar la aspectul fizic. Ajungem sa iubim si o persoana care nu este frumoasa fizic, doar dupa ce ii cunoastem foarte bine caracterul, descoperim ca este frumoasa pe interior, dar asta dupa ceva mai mult timp.
Iubirea intre indragostiti este foarte intensa, dar oare putem iubi in egala masura, pe toata lumea? (Binenteles, excluzand sexul).
Cum putem sa simtim aceeasi iubire pe care o simtim pentru o singura persoana speciala din viata noastra, pentru toata lumea? Credeti ca este posibil in primul rand?

Aceasta forma de iubire nu este din lumea aceasta.
Ea este dumnezeiasca.

Insa, daca avem credinta si dam crezare scripturilor, ea este accesibila si oamenilor obisnuiti.
Cum?
Prin implinirea invataturilor.

Toate formele de virtute contribuie intr-un anumit fel launtric la dezvoltarea acestei capabilitati.

Se incepe cu informarea si cautarea asidua in scripturi, pentru ca fara cunostinta invataturilor nu pot fi internalizate metodele.

Participarea la slujbele bisericesti. Daca mintea este atenta la intelesuri - sufletul este impresionat cu cunostinte despre dragoste primite direct in duh.

Este un tel pe care trebuie sa-l urmarim pana la ultima suflare.

[robert27]

În prealabil postat de florin.oltean75

Aceasta forma de iubire nu este din lumea aceasta.
Ea este dumnezeiasca.

Insa, daca avem credinta si dam crezare scripturilor, ea este accesibila si oamenilor obisnuiti.
Cum?
Prin implinirea invataturilor.

Toate formele de virtute contribuie intr-un anumit fel launtric la dezvoltarea acestei capabilitati.

Se incepe cu informarea si cautarea asidua in scripturi, pentru ca fara cunostinta invataturilor nu pot fi internalizate metodele.

Participarea la slujbele bisericesti. Daca mintea este atenta la intelesuri - sufletul este impresionat cu cunostinte despre dragoste primite direct in duh.

Este un tel pe care trebuie sa-l urmarim pana la ultima suflare.

Ai dreptate, cu siguranta necesita foarte mult studiu. Mai greu este, cred, sa impresionezi sufletul astfel incat sa-si schimbe modul de gandire. Adica atunci cand chiar ti se intampla ca cineva sa iti faca rau, sa nu ai reactie de razbunare si dusmanire, ci de iubire. Atunci este adevaratul test, atunci ti se zguduie toata credinta.

[Ekaterina]

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca Fericit este omul care poate sa iubeasca pe tot omul la fel, iar Sfantul Simeon Noul Teolog ne indeamna Pe toti suntem datori, noi cei credinciosi, sa-i privim ca pe unul si in fiecare sa socotim ca este Hristos.

Ceea ce iti doresti tu este dragostea desavarsita, pe care omul o dobandeste atunci cand reuseste sa se despatimeasca. Si tot Sfantul Maxim Marturisitorul, indemnandu-ne sa ne silim sa iubim tot omul, iar daca nu putem, pentru ca este masura inalta, macar sa nu uram, ne spune ca nu vom reusi nici macar pe aceasta din urma, daca nu vom dispretui lucrurile lumii. Tot astfel crede si Sfantul Isaac Sirul: Nu pot castiga dragostea de oameni cei ce iubesc lumea.

Lucru nobil si folositor iti doresti, Dumnezeu sa iti ajute sa dobandesti iubirea cea desvarsita!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de robert27

Ai dreptate, cu siguranta necesita foarte mult studiu. Mai greu este, cred, sa impresionezi sufletul astfel incat sa-si schimbe modul de gandire. Adica atunci cand chiar ti se intampla ca cineva sa iti faca rau, sa nu ai reactie de razbunare si dusmanire, ci de iubire. Atunci este adevaratul test, atunci ti se zguduie toata credinta.

Cand cineva ne face rau, ne abuzeaza verbal sau fizic putem incerca sa imitam dupa puterile noastre rabdarea Lui Iisus.

Agresiunea in acest caz ramane o perceptie a subiectului agresat, sustinuta de vointa de a rabda conform modelului cristic.

Este o metoda pe care putini o pot pune in aplicare fara suscitarea resentimentelor si mai putini, sa intoarca cu dragoste pentru agresor si celalalt obraz.

Insa, cea mai profunda invatatura, referitoare la acest tip de rabdare, am intalnit-o in scripturile budiste referitoare la "Schimbarea Sinelui".

Aceasta este si metoda mai subtila de generare a "dragostei universale".

Voi incerca sa o explic mai in detaliu, la sectiunea alte religii "compasiunea universala".

[robert27]

Multumesc frumos pentru raspunsuri. Am inteles pana acum ca iubirea aproapelui este la inceput un comportament impus de noi prin vointa. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin rugaciune, aceasta iubire ajunge sa vina din sulfet, de la sine, fara sa mai fie un act de vointa.

Iubirea este de mai multe feluri, iubirea pentru o femeie, iubirea pentru un prieten bun, si sentimentul de apartenenta la o comunitate. Dupa cum observ, intensitatea iubirii este diferita, iar iubirea cea mai intensa este catre persoana care ne ofera cel mai mult. Ce ne ofera? Placere atunci cand o privim pentru ca aspectul ei fizic ne incanta privirea; apropiere deosebita prin mangaieri, atingeri, imbratisari; satifactie sexuala; sustinere in greutatile vietii; aprobare in decizii; sacrificiu pentru binele nostru, si altele. Lucurul acesta ma face sa ma gandesc ca-i lucrarea egoismului din noi. Asa sa fie oare?
Spunem persoanei iubite: tu imi aduci fericirea! nu cumva tocmai pentru ca este singura persoana care ne ofera cel mai mult fata de alta persoana? Iubim pe cei care ajuta la satisfacerea egoismului nostru?

Observ ca, daca iubim pe cineva pentru ca ne ofera ceva lumesc, este din start, o greseala. Omul trebuie privit ca pe unul (fara sa facem diferenta dupa ce primim de la fiecare), ca cea mai mare creatie a lui Dumnezeu. Omul este lacas pentru Dumnezeu, si in fiecare este Hristos. Cred ca asta trebuie sa si realizez, iar cand aceasta descriere vine din suflet instantaneu, fara sa am reactii de genul: omul asta are o privire urata, omul asta are un defect fizic, fata de acolo este foarte draguta, femeia aia mi-a spus o vorba frumoasa, omul acela m-a jignit, etc.

Ma rog la Dumnezeu sa-mi arate cum sa privesc omul ca o micuta biserica, un potential sfant. Sa-I simt prezenta Lui nu doar in Biserica sau in natura, ci si in metrou, microbuz, pe strada, oriunde exista oameni. Aici gresesc eu mult nu? nu reusesc sa vad asta, pentru ca nu pot uita lucrurile rele pe care mi le-au facut unii oameni. Apreciez oamenii pentru ce imi ofera, nu pentru ce sunt ei, ci pentru ce fac.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de robert27

Multumesc frumos pentru raspunsuri. Am inteles pana acum ca iubirea aproapelui este la inceput un comportament impus de noi prin vointa. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin rugaciune, aceasta iubire ajunge sa vina din sulfet, de la sine, fara sa mai fie un act de vointa.

Iubirea este de mai multe feluri, iubirea pentru o femeie, iubirea pentru un prieten bun, si sentimentul de apartenenta la o comunitate. Dupa cum observ, intensitatea iubirii este diferita, iar iubirea cea mai intensa este catre persoana care ne ofera cel mai mult. Ce ne ofera? Placere atunci cand o privim pentru ca aspectul ei fizic ne incanta privirea; apropiere deosebita prin mangaieri, atingeri, imbratisari; satifactie sexuala; sustinere in greutatile vietii; aprobare in decizii; sacrificiu pentru binele nostru, si altele. Lucurul acesta ma face sa ma gandesc ca-i lucrarea egoismului din noi. Asa sa fie oare?
Spunem persoanei iubite: tu imi aduci fericirea! nu cumva tocmai pentru ca este singura persoana care ne ofera cel mai mult fata de alta persoana? Iubim pe cei care ajuta la satisfacerea egoismului nostru?

Observ ca, daca iubim pe cineva pentru ca ne ofera ceva lumesc, este din start, o greseala. Omul trebuie privit ca pe unul (fara sa facem diferenta dupa ce primim de la fiecare), ca cea mai mare creatie a lui Dumnezeu. Omul este lacas pentru Dumnezeu, si in fiecare este Hristos. Cred ca asta trebuie sa si realizez, iar cand aceasta descriere vine din suflet instantaneu, fara sa am reactii de genul: omul asta are o privire urata, omul asta are un defect fizic, fata de acolo este foarte draguta, femeia aia mi-a spus o vorba frumoasa, omul acela m-a jignit, etc.

Ma rog la Dumnezeu sa-mi arate cum sa privesc omul ca o micuta biserica, un potential sfant. Sa-I simt prezenta Lui nu doar in Biserica sau in natura, ci si in metrou, microbuz, pe strada, oriunde exista oameni. Aici gresesc eu mult nu? nu reusesc sa vad asta, pentru ca nu pot uita lucrurile rele pe care mi le-au facut unii oameni. Apreciez oamenii pentru ce imi ofera, nu pentru ce sunt ei, ci pentru ce fac.

Unul dintre cele mai bune rationamente care le-am intalnit pe forum.

Atinge fibra problematicii interioare a cautatorului sincer, care incearca sa acordeze inima la invatatura - indiferent de context si circumstante.

Intrebarile si observatiile sunt excelente.

Pana cand nu este inteleasa natura ultima a fenomenelor, toate formele noastre de bucurie sunt inlantuite de egoism. Aceasta nu insemna ca aceste bucurii sunt un rau in sine. Ele trebuie doar eliberate in Adevar.

Iubirea este obstructionata atat de conceptii gresite, cat si de perceptii gresite.

Eliminarea progresiva a conceptiilor gresite se face meditand la setul de invataturi specifice Caii Profunde.

Ulterior sunt purificate gradual si perceptiile contaminate, meditand la setul de instructiuni specifice Caii Vaste.

Cand perceptiile devin pure tot ce este in jurul celui care se roaga neincetat devine paradisiac - O astfel de persoana poate fi cu adevarat denumita Prea Fericita.

Aceasta poate vedea clar ca din toate fiintele strabat razele dumnezeirii.

[ucenic]

De aceea Il iubim pe Dumnezeu mai mult decat orice sau oricine.

"Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi..." (1Ioan 3:16)

"Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai." (1Ioan 4:19)

Spre deosebire de Dumnezeu care ne-a iubit si ne iubeste neconditionat si fara sa avem vreo vrednicie, noi oamenii avem datoria sfanta de a ne depasi conditia noatra fireasca, pamanteasca de a iubi conditionat si sa ne asemenam tot mai mult Firii Sale dumnezeiesti. Sa ajungem sa iubim nu doar ce ne este usor sa iubim (un sot, un copil, un parinte, un bun si saritor prieten) ci mai ales ceea ce ne este greu si chiar imposibil sa iubim (un vrasmas, un dusman, un raufacator). Atunci vom putea spune ca a luat Hristos chip in noi. Atunci vom putea fi numiti fii ai Luminii si copii ai Celui PreaInalt.

Asadar, sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca sa se implineasca in noi porunca lui Hristos: "Voi fiti, dar, desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit." (Matei 5:48)

[MihaiG]

În prealabil postat de robert27

Cum putem sa simtim aceeasi iubire pe care o simtim pentru o singura persoana speciala din viata noastra, pentru toata lumea? Credeti ca este posibil in primul rand?

Este posibil, dar nu şi probabil.

Totuşi, Cristos nu ne-a cerut imposibilul. Dar trebuie să începem prin a ne comporta ca şi cum i-am iubi pe toţi. Încetul cu încetul, cu multă rugăciune, va veni şi iubirea.

[Dumitru73]

În prealabil postat de robert27

Cum putem sa simtim aceeasi iubire pe care o simtim pentru o singura persoana speciala din viata noastra, pentru toata lumea? Credeti ca este posibil in primul rand?

aceeasi iubire nu ai cum s-o simti.
iubirea se manifesta in diverse feluri.
cel mai probabil iti iubesti enorm parintii, ca exemplu.
totusi, atunci cand te gandesti la mama sau la tatal tau, simti fluturasi in stomac?
daca da, ai depasit firea unui muritor de rand.
daca esti ca mine si ca multi altii, chiar daca ai fi in stare sa-ti pui la bataie propria viata pentru viata celor dragi, tot nu vei simti fluturasii ...
chiar daca beneficiara fluturasilor nu a ajuns in categoria "persoane pentru care mi-as da viata".