Momentele de pustiire

Ce faceți atunci când simțiți începutul ăla de disperare și nu puteți să vă rugați, nu puteți să vă ocupați cu activități ce presupun efort intelectual ? (citit, studiat etc.)...mă refer la momentele alea când te ții cu dinții să nu cazi. Eu de regulă am o activitate foarte haotică în acele clipe care se rezumă propriu-zis la a aștepta să treacă criza. Înainte mai încercam să caut compania unuia sau a altuia în astfel de momente, dar am observat că iese nasol așa încât acum strategia se rezumă doar la așteptare. Vroiam să văd dacă aflu pe aci vre-un obicei mai ziditor. Amintesc că de rugăciune sau lectura celor sfinte nu se pune problema în momentele respective.

[Marius22]

Am constatat ca astfel de momente sunt prilejuite mai ales de starile de oboseala accentuata. De obicei, dupa context, ma plimb prin parc (cadru natural), caut linistea unei biserici, sau, pur si simplu, dorm.

[Raoul]

În prealabil postat de Marius22

sau, pur si simplu, dorm.

Dormit? Eu dorm si 2 sau 3 ore pe noapte,de cele mai multe ori extrem de putin. Dupa ce ca o viata am,si pe asta o dorm? Cand oi muri nu oi dormi destul??

[cristiboss56]

În prealabil postat de Raoul

Cand oi muri nu oi dormi destul??

Gresit , atunci o sa uiti ce inseamna somnul , indiferent unde te afli !

[Raoul]

Ma refeream la trup

[cristiboss56]

În prealabil postat de Raoul

Ma refeream la trup

A, la ambalaj . . . ! Da , am inteles acum !

Momente de cumpana? Oare cine nu le are?
E greu de spus acum... Cu ani in urma eram alt om... Iar in acele momente preferam sa fac altceva. Acum... Ce sa fac acum?...
De dormit, slava lui Dumnezeu, dorm foarte bine, cand imi propun asta, dar rar depasesc 6-7 ore pe noapte. Iar ziua e greu de crezut ca ma asez sa dorm...
Unii vad ca... se plimba... Eu sunt un singuratic si prefer sa citesc sau sa scriu. Scrisul imi aduce de departe cea mai mare liniste...
Saptamana trecuta aproape in intregime, am fost in vizita la cineva din anumite motive. Tocmai isi cumparase un pui de canar. Era speriat rau in prima zi. De a doua zi, insa, era un izvor de energie pentru toti membri acelei familii si recunosc ca si pentru noi (fiul cel mic de 13 ani, sotia si eu). Il tineam pe deget, ii vorbeam, ii fluieram incet, iar el isi infoia penele si barbita... Cand il mangaiam, inchidea ochii de placere si te topeai numai privindu-l. De-atunci ai mei ma tot bat la cap sa ne luam si noi, dar eu am rezerve... In primavara... o sa-mi focalizez toata dragostea pe puisori de gaina, care vor creste si vor face oua, la mica noastra ferma... Nu mai avem noi timp de dragalasenii aristocratice...
In rest... nu stiu... Zilele rele trec la fel ca si zilele bune, iar noi trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate!

[iustin10]

Suna un prieten :) Daca vrei,ma ofer eu

[Raoul]

Eu am o pisica,mai imi umplu timpul in compania ei. Imi plac mult de tot aceste animale,sunt si extrem de inteligente.

[Mihailc]

Vlad, ce numești tu așa de poetic ”momente de pustiire” sunt de fapt simptome ale depresiei, și cel mai probabil semnalează că între conștient și inconștient există un conflict latent, poate fi vorba de o emoție reprimată ce-ți aduce aminte, din când în când, că a alunga ceva/pe cineva din minte nu atrage după sine și evacuarea din inimă.
Cred că trebuie să vorbești mai mult și mai des cu cineva de încredere despre ce simți cu adevărat, altfel, cu timpul, gunoiul ascuns sub preș ”va umple de duhoarea tristeții pătimașe întreaga chilie”. Durata și intensitatea suferinței depinde foarte mult de adâncimea locului unde ai ascuns cadavrul, încă viu, al afectului reprimat, dar și de iubirea cvasicompensatorie a celor apropiați.