De ce nu exista excomunicari din Sfanta Biserica ?!?

[doctor_faustus]

După cum se poate vedea în întreaga societate românească, din care mulţi pretind că fac parte, măcar nominal din Biserica Ortodoxă, foarte mulţi oameni, unii chiar "pravoslavnici", se complac într-o viaţă incompatibilă în mod real, esenţial cu învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe, duc o viaţă cu foarte mari fapte de imoralitate şi lipsă de credinţă, cu grave compromisuri şi abateri nu doar de la morala creştină ci de la orice minimă morală naturală. Pe de altă parte se observă vizibil disproporţia evidentă şi îngrijorătoare între cei botezaţi ortodox şi cei care se străduiesc să cunoască şi să trăiască o viaţă ortodoxă cât mai autentică.

Foarte des, şi din ce în ce mai des, Biserica Ortodoxă şi credincioşii ortodocşi sunt acuzaţi de ipocrizie, de lipsă de trăire autentic creştină, de formalism, îngustare mentală confesională, etc. şi acest lucru în mod evident datorită faptului că foarte mulţi "pravoslavnici", adică creştini ortodocşi doar cu numele, prin faptele şi toată viaţa lor în dezacord, mai mult sau mai puţin, cu învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfintei Biserici Ortodoxe, întinează în mod evident şi produc mari daune de imagine Bisericii, românii ortodocşi fiind catalogaţi ca producători de avorturi, crime, beţii, curvii, furturi şi înşelăciuni, corupţie de toate felurile, nedreptăţi etc.

Întrebarea fundamentală care se pune este de ce Biserica prin ierarhii şi preoţii ei tolerează atât de mult aceste lucruri, de ce oamenii imorali, nelegiuiţi, necredincioşi, etc fac şi încă mai fac parte din Biserică, chiar dacă doar formal, de ce nu există excluderi şi excomunicări din Biserică pentru încălcările credinţei creştine ortodoxe ?!? De ce se întreţine această mentalitate de toleranţă faţă de atâtea păcate, nelegiuiri, necredinţă, ignoranţă şi indiferenţă în Sfânta Biserică, aşa încât de multe ori îţi este ruşine să mai spui cuiva că eşti român ortodox ? De ce se (mai) primesc în Biserică oameni, mă refer la Botez, prin desconsiderarea Botezului prin practică formalistă, şi de ce se mai fac slujbe de orice fel pentru mulţi oameni care, deşi formal fac parte din Biserică, din punct de vedere al cunoaşterii şi trăirii efective a credinţei sunt nişte repetenţi şi nişte indiferenţi şi ignoranţi fără pic de ruşine ?? De ce ierarhii şi preoţii Bisericii tolerează, îngăduie şi oarecum chiar încurajează în mod indirect, prin această nefericită toleranţă, discreditarea evidentă a Sfintei Credinţe şi a Sfintei Biserici Ortodoxe ?!?

Bineînţeles că nu am iniţiat acest subiect de discuţie pentru a denigra în vreun fel Biserica Ortodoxă, însă din punctul meu de vedere personal este destul de grav ceea ce se întâmplă şi nu de ieri de azi ci de o îndelungată perioadă. Dacă nu vom striga noi, care suntem ortodocşi şi ne străduim să cunoaştem cât mai bine şi să trăim cât mai autentic o viaţă creştinească, atunci părerea mea că vor striga pietrele în locul nostru către Dumnezeu, însă nu cred că este preferabil să ajungem în această situaţie. De ce se menţine în continuare această stare de laşitate şi de nefericită toleranţă ?!? Nu cred că ar fi rău ca efectivele Bisericii să fie reduse prin excomunicări, şi în special din rândul notabilităţilor corupte şi nelegiuite ale societăţii româneşti, pentru că cred că o curăţenie în Biserică, făcută în primul rând cu cei cu bani şi cu funcţii însă corupţi şi nelegiuţi şi nedrepţi, ar fi de bun augur şi ar duce în termen mediu de câţiva ani sau chiar zeci de ani la însănătoşirea morală şi spirituală a Bisericii pe trupul căreia a crescut un cancer moral şi spiritual care trebuie cumva extirpat, părerea mea.

[horatiu.miron]

Din acelasi motiv pentru care la facultatea de teologie se invata obiceriuri pagane din diversele colturi ale tarii: nu pentru a fi starpite de viitorii preoti, ci pentru a fi imbratisate de acestia ca sa nu supere comunitatea locala in care va fi asezati odata hirotoniti.

Stiu "crestini" cu duiumul, oameni care cand aud ca sunt ateu fac ochii mari si incep sa se bata cu pumnul in piept ca sunt crestini, desi ultima oara au calcat in biserica la propria cununie sau la botezul copilului. E plina tara de din astia. De ce sa-i alunge Societatea Comerciala BOR S.A. din propria ograda, cand ei aduc bani "la buget"?

Cum sa le spui ca un crestin adevarat nu face aia, aia si aialalta? Se sperie si fug si nu mai calca prin Casa Domnului, care Domn, dupa cum stim, iubeste banul foarte mult.

[Mihnea Dragomir]

Excomunicarea (în limbaj răsăritean: oprirea de la împărtăşanie) nu se dă pentru orice fel de păcat, ci numai pentru păcate deosebit de grave, numite şi păcate teologice. Simpla înjurătură, simplul furt sau chiar simpla crimă nu sunt urmate de excomunicare, pe când insulta adusă unui preot în exerciţiul ministerului său, furtul obiectelor sacre sau avortul sunt, în mod normal, urmate de excomunicare.
În prima enumerare, autorul este un membru căzut al Bisericii, în cea de a doua se află, deocamdată, în afara Trupului Mistic al lui Cristos, în care va fi reprimit când se va căi şi îşi va face canonul.

[Patmos]

,,Cazuri de excomunicare (herem) intalnim si in Vechiul Testament (Facere XVII, 14 ,- Iesire XI, 15 ; Lev. XX, 6 ; XXVII, 28 ; Ezdra X, 8), care a cunoscut trei etape ale disciplinei penitentiale, si anume : herem, niddui si nezifa. "Herem era cea mai severa", si aceasta pedeapsa era excomunicarea propriu-zisa. Evreii au avut doua feluri de excomunicari : a) mare si b) mica. Prima, il excludea pe cel excomunicat din societate. A doua il "separa numai de o parte a acestei societati, adica de cei de la sinagoga...".

Si in Noul Testament avem numeroase cazuri de aplicare a pedepsei excomunicarii (Matei XVIII, 17 ; Ioan V, 10 ; I Cor. V, 4 ; XVI, 22 ; II Tes. III, 14 ; Rom. XVI, 17 ; Fapte XIII, 8-11).

Bazele disciplinei bisericesti au fost puse de Mantuitorul Hristos si Sfintii sai Apostoli. In spiritul acestei discipline, Biserica apostolica a explicat, ca prima pedeapsa - celor care se faceau vinovati de pacate grele (erezie, schisma etc.) - interzicerea impartasirii cu Sfanta Euharistie, "iar in urma, daca vedea ca ei nu dadeau nici un semn de cainta si penitenta, ii indeparta nu numai de la participarea la Sfintele Taine, dar in genere din ceata credinciosilor, carora le impunea sa nu mai aiba nici un fel de legatura si amestec cu ei... Actul acesta al indepartarii din adunarea credinciosilor... se numea excomunicare sau afurisire, ...".

S-a afirmat, de catre unii canonisti ortodocsi, ca excomunicarea este lipsirea "de relatia cu cei credinciosi din comunitatea Bisericii intr-o masura mai mare ori mai mica, dupa gravitatea delictului comis". O asemenea definitie este insa proprie eclesiologiei medievale romano-catolice. In comentariul sau la canonul 13 al Sinodului de la Constantinopol (861), Zonara precizeaza ca excomunicarea este oprirea cu desavarsire atat de la "Tainele dumnezeiesti", cat si "inlaturarea din Biserica"."

[ap2010]

In orasele mari este imposibil pentru un preot sa-si cunoasca toti enoriasii,nu are cum sa stie ce face sau gandeste fiecare,mai ales daca nu merge la biserica.Sau daca,sa zicem,i s-ar interzice intrarea in biserica,se poate duce foarte bine in alt cartier.

[paradosis]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Excomunicarea (în limbaj răsăritean: oprirea de la împărtăşanie) nu se dă pentru orice fel de păcat, ci numai pentru păcate deosebit de grave, numite şi păcate teologice. Simpla înjurătură, simplul furt sau chiar simpla crimă nu sunt urmate de excomunicare, pe când insulta adusă unui preot în exerciţiul ministerului său, furtul obiectelor sacre sau avortul sunt, în mod normal, urmate de excomunicare.
În prima enumerare, autorul este un membru căzut al Bisericii, în cea de a doua se află, deocamdată, în afara Trupului Mistic al lui Cristos, în care va fi reprimit când se va căi şi îşi va face canonul.

"Adulterul în cincisprezece ani nu se va împărtăşi de cele sfinte; şi cei cincisprezece ani i se vor împărţi lui astfel: în patru ani adică va fi tânguindu-se; iar în cinci ascultând; în patru, prosternându-se; în doi, împreună stând fără împărtăşire." (Canonul 57 Sf. Vasile cel Mare, Canonul 87 Trulian)

"Cel ce a furat, dacă pocăindu-se singur se va acuza pe sine, un an se va opri numai de la impărtăsirea celor sfinte; Iar de se va vădi prin altul atunci în doi ani; şi se va împărţi lui timpul în prosternare şi în starea împreună, şi atunci se va învrednici de împărtăşire." (Canonul 61 Sf. Vasile cel Mare)

"De acum înainte nimenea dintre toţi, fie dintre laici, fie dintre clerici, să nu joace zaruri. Iar dacă s-ar prinde cineva făcând ceva de acest fel, dacă ar fi cleric să se caterisească, iar dacă ar fi laic să se afurisească." (Canonul 50 Trulian)

"Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaş, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fieştecare păcat." (Canonul 61 Sf. Vasile cel Mare)

"Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca aceştia acela încă se va canonişi
cu timpul de penitenţă al ucigaşilor." (Canonul 72 Sf. Vasile cel Mare)

"Călcătorul de jurământ în zece ani va fi neîmpărtăşit, doi ani tânguindu-se, trei ascultând, patru prosternându-se, într-un an stând numai împreuna, şi atunci se va învrednici de împărtăşire." (Canonul 64 Sf. Vasile cel Mare)

Si lista poate fi mult continuata...

[mihailt]

În prealabil postat de paradosis

"Adulterul în cincisprezece ani nu se va împărtăşi de cele sfinte; şi cei cincisprezece ani i se vor împărţi lui astfel: în patru ani adică va fi tânguindu-se; iar în cinci ascultând; în patru, prosternându-se; în doi, împreună stând fără împărtăşire." (Canonul 57 Sf. Vasile cel Mare, Canonul 87 Trulian)

"Cel ce a furat, dacă pocăindu-se singur se va acuza pe sine, un an se va opri numai de la impărtăsirea celor sfinte; Iar de se va vădi prin altul atunci în doi ani; şi se va împărţi lui timpul în prosternare şi în starea împreună, şi atunci se va învrednici de împărtăşire." (Canonul 61 Sf. Vasile cel Mare)

"De acum înainte nimenea dintre toţi, fie dintre laici, fie dintre clerici, să nu joace zaruri. Iar dacă s-ar prinde cineva făcând ceva de acest fel, dacă ar fi cleric să se caterisească, iar dacă ar fi laic să se afurisească." (Canonul 50 Trulian)

"Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaş, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fieştecare păcat." (Canonul 61 Sf. Vasile cel Mare)

"Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca aceştia acela încă se va canonişi
cu timpul de penitenţă al ucigaşilor." (Canonul 72 Sf. Vasile cel Mare)

"Călcătorul de jurământ în zece ani va fi neîmpărtăşit, doi ani tânguindu-se, trei ascultând, patru prosternându-se, într-un an stând numai împreuna, şi atunci se va învrednici de împărtăşire." (Canonul 64 Sf. Vasile cel Mare)

Si lista poate fi mult continuata...

In viata Sfantului Vasile cel Mare zice ca Sfantul Vasile cel Mare a impartasit pe un tanar care se lepadase in scris de Dumnezeu Iisus Hristos si isi dase sufletul diavolilor nu dupa multe zile.
http://www.sfantulvasilecelmare.info/viata.php
Acum daca cautam la Sfintele Canoane ale Sfantului Vasile cel Mare poate ne-om mai lamuri.
Ca de unde sa stiu eu cum se aplica Sfintele Canoane ale Sfantului Vasile cel Mare?
Pe cine insufla Duhul Sfant sa stie cum se aplica acela stie.

[paradosis]

În prealabil postat de mihailt

In viata Sfantului Vasile cel Mare zice ca Sfantul Vasile cel Mare a impartasit pe un tanar care se lepadase in scris de Dumnezeu Iisus Hristos si isi dase sufletul diavolilor nu dupa multe zile.
http://www.sfantulvasilecelmare.info/viata.php
Acum daca cautam la Sfintele Canoane ale Sfantului Vasile cel Mare poate ne-om mai lamuri.
Ca de unde sa stiu eu cum se aplica Sfintele Canoane ale Sfantului Vasile cel Mare?
Pe cine insufla Duhul Sfant sa stie cum se aplica acela stie.

Nu te priveste pe tine cum se aplica canoanele. Ele sint acolo ca sa intelegem grozavia pacatelor pe care le savirsim. Preotul (si de multe ori numai episcopul) le poate da cu iconomie, dupa cum dovedeste si canonul urmator:

"Vasile cel Mare, în canoanele sale al 2-lea şi al 8-lea, spune că femeile care strică cu meşteşugiri pe feţi în pântece şi cele ce dau şi iau doctorii, pentru ca să-i piardă şi ca feţii înainte de vreme că cadă afară, să fie excluse de la impărtăşanie pentru 10 ani. Noi însă hotărâm ca acestora să li se dea cel mult până la cinci ani sau şi trei ani." (33, Sf. Ioan Postitorul)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de doctor_faustus

De ce se (mai) primesc în Biserică oameni, mă refer la Botez, prin desconsiderarea Botezului prin practică formalistă, şi de ce se mai fac slujbe de orice fel pentru mulţi oameni care, deşi formal fac parte din Biserică, din punct de vedere al cunoaşterii şi trăirii efective a credinţei sunt nişte repetenţi şi nişte indiferenţi şi ignoranţi fără pic de ruşine ??

Cand m-am casatorit, eram in stare de apostazie. I-am si spus asta preotului care m-a cununat, om pe care atunci l-am si intalnit prima oara. Nici nu m-a spovedit, i-am zis clar ca nu m-am hotarat sa ma pocaiesc. Sotia era si ea intr-o nepasare, necredincioasa. Cu toate astea, ni s-a facut Taina Cununiei.

Slava Domnului, Care m-a trezit din amorteala. Insa, nici eu nu gasesc normal sa cununi oameni necredinciosi de dragul ritualului sau al banilor, sa botezi copii ai caror nasi nu stiu Crezul sau sa impartasesti pe cineva fara ca acesta sa creada intr-adevar ca in Potir este Trupul si Sangele Lui Hristos. Din pacate, este loc de critica aici pentru practica generala a bisericii ortodoxe. La inceputurile crestinismului nu era de conceput asa ceva.

[ap2010]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cand m-am casatorit, eram in stare de apostazie. I-am si spus asta preotului care m-a cununat, om pe care atunci l-am si intalnit prima oara. Nici nu m-a spovedit, i-am zis clar ca nu m-am hotarat sa ma pocaiesc. Sotia era si ea intr-o nepasare, necredincioasa. Cu toate astea, ni s-a facut Taina Cununiei.

Slava Domnului, Care m-a trezit din amorteala. Insa, nici eu nu gasesc normal sa cununi oameni necredinciosi de dragul ritualului sal al banilor, sa botezi copii ai caror nasi nu stiu Crezul sau sa impartasesti pe cineva fara ca acesta sa creada intr-adevar ca in Potir este Trupul si Sangele Lui Hristos. Din pacate, este loc de critica aici pentru practica generala a bisericii ortodoxe. La inceputurile crestinismului nu era de conceput asa ceva.

Daca atunci ati hotarat sa va casatoriti religios inseamna ca nu erati chiar asa straini de credinta,iar preotul v-a dat o sansa sa va apropiati de biserica.Chiar,ce ati fi facut daca v-ar fi refuzat?In afara de a cauta alt preot,bineinteles?