Parintele Galeriu - prinos de ganduri si experiente

[Marius22]

Astazi se implinesc 7 ani de la moartea dupa trup a parintelui Constantin Galeriu. Regret faptul ca nu am avut ocazia sa-l intalnesc fata catre fata. Nu am avut sansa sa-mi vorbeasca de la catedra, de pe solee sau chiar din scaunul spovedaniei. Cu toate acestea, pot spune ca mi-e drag, ba chiar familiar deoarece el nu inceteaza sa ne vorbeasca prin pilda vietii sale si prin mostenirea sa teologica.

Mi-as fi dorit sa va pot impartasi experiente, clipe de lumina petrecute in apropierea binecuvantata a parintelui. Rog pe toti cei care l-au cunoscut, intr-un fel sau altul, sa faca din acest topic un sirag de ganduri si experiente din care toti sa ne folosim.

[sophia]

A fost bun, bland. A iubit oamenii si animalele. A indurat multe.
Nimeni n-a plecat neajutat de la el.
A citit mult si a fost f.invatat si nu s-a limitat numai la Cei de Sus, ci mai ales la oameni, sa le ajute lor. Si nu tipa, si nu certa, dojenea bland daca era cazul.
Un bun duhovnic,...un sfant.
Dumnezeu sa-l odihneasca.

[Mihnea Dragomir]

Un mare şi foarte fin păstor. A fost elevul eminent al bunicului meu, cu drepţii să-l odihnească Dumnezeu, la seminarul din Roman. Predica lui avea mult farmec şi ştia să prezinte adevăruri profunde cu cele mai simple cuvinte, artă pe care o întâlnim şi la Sfinţii Părinţ, când citim omiliile lor. Chipul lui era parcă străluminat, fenomen adesea observat la "sfinţi în viaţă" şi îmi amintesc că şi atingerea lui avea parcă ceva special, îţi transmitea un "ceva" care nu se poate descrie întocmai.
Acuma, eu cred că antiecumeniştii nu-l au de loc la rânză. Ca şi în cazul pr. Teofil Părăian, era din acel soi de adevăraţi preoţi foarte ortodocşi, care nu consideră că a fi ortodox înseamnă a fi anticatolic. Cel puţin eu, în cele câteva convorbiri cu el, nu am auzit un cuvânt rău despre catolici. Dimpotrivă.

În afară de faptul că era, cu adevărat, un preot charismatic am mai observat:
-a fost un excelent gospodar. Biserica Sf Silvestru şi spaţiile adiacente îi datorează mult
-îşi pregătea slujbele în mod minuţios, lucru pe care nu toţi preoţii îl fac, probabil din cauza rutinei care se instalează. Slujba duminicală la el era printre puţinele slujbe ortodoxe la care am văzut ministranţi, precum în ritul apusean. Respecta tipicul cu stricteţe, lucru la care bunicul meu, preot profesor de liturgică şi tipic ţinea mult (acum era, la rândul lui, profesor). Sunt detalii care de multe ori scapă, dar la el nu scăpa nimic. Spre exemplu, când dvera trebuia ridicată, era întotdeauna ridicată, iar când trebuia coborâtă, era întotdeauna coborâtă. Dacă se poate vorbi de o "regie" a slujbelor, părintele era un desăvârşit regizor.

Din cărţile scrise de cucernicia sa, cea care mi-a plăcut cel mai mult era despre Euharistie. Din câte îmi amintesc, se numea "Jertfă şi Răscumpărare".

[costel]

Am participat la o conferinta tinuta in Aula Facultatii de Drept din Bucuresti. A raspuns la toate intrebarile plin de caldura si bucurie ca sunt oameni care vor sa se impartaseasca de Cuvantul vesnic prin cuvintele sale. Iar dupa ce s-au terminat intrebarile, ne-a spus zambind: "nu aveti voi intrebari, pentru cate raspunsuri am eu". Atunci am inteles cu adevarat cata bogatie se afla in omul care Il traieste pe Dumnezeu.

Astept cu mare drag sa se faca pasi si spre canonizarea parintelui Galeriu.

[gabriela8]

Imi placeau foarte mult conferintele tinute de parintele! Era asa traitor incat mult timp nici nu am stiut ca este preot de mir, pana intr-o zi cand a vorbit foarte frumos de sotia dumnealui...
Dumnezeu sa il odihneasca in randul celor drepti!

[Mihnea Dragomir]

Câţi îşi mai amintesc de faptul că părintele a fost prezent în Piaţa Universităţii ? Instaurase obiceiul spunerii în cor a Rugăciunii Domneşti în genunchi. De atunci nu prea am mai văzut manifestaţii politice la care toţi manifestanţii să îngenuncheze şi să spună "Tatăl nostru". Există şi două discuri (dintre mai multe, poate) cu muzica Pieţei Universităţii, ambele încep cu Pr. Galeriu. Într-unul, părintele coordonează un "Tatăl nostru"; în celălalt este Troparul Naşterii ("Răsărit-a lumii.."). Aceasta este vocaţia adevăratului preot de mir: credinţa nu trebuie să se refugieze, timorată şi ruşinată de numele Lui în spaţii de clauzură, ci trebuie să erupă în cetate, trebuie să îndumnezeiască lumea. Această lume. Prin Cristos, în Cristos şi cu Cristos cuvine-se să trăim în apartamentele noastre, la şcoală şi la servici şi nimic de seamă să nu plecăm a face fără El.

[MariS_]

Parintele Galeriu a fost un OM luminos, bland si plin de iubire.
Ii port o mare recunostinta pentru formarea mea, ca si parintelui
Teofil Paraianu. Avea vocatie, avea talanti, avea har. Parintele
Galeriu te inalta duhovniceste. Punea mare accent pe jertfa, si nu
numai in vorba, ci era primul care se jertfea pe sine.
Dumnezeu sa-l aibe in paza Sa cu dreptii.
Har, smerenie si jertfa de sine.