Dinozaurii -----> ce spune ortodoxia despre ei?

[Bast-et]

Ce parere are Biserica despre ei? De ce in Biblie nu este scris nimic? De ce au disparut?

din cate stiu... n-au disparut pt ca nici n-au existat. Pamantul nu e asa de vechi. cam atat.


Uriasii pe care ii tot mentioneaza Biblia sunt mai "interesanti" parca.

[Bast-et]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

din cate stiu... n-au disparut pt ca nici n-au existat. Pamantul nu e asa de vechi. cam atat.

Ei da, esti sigura ca nu au existat niciodata? Pe ce lume traiesti?

[colaps]

Ba zice Biblia despre dinozauri!
Însă nu folosește termenul „dinozaur”, căci acesta e apărut relativ recent, fiind folosit pentru prima dată de către Sir Richard Owen în 1842.

Iov 41:

1. Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?
3. Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?
4. Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?
5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
6. Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?
7. Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?
8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!
9. Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.
10. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12. Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
13. Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?
14. Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!
15. Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.
16. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.
18. Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.
19. Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.
21. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.
22. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.
23. Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt.
25. De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui.
26. Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă.
29. O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30. Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31. Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32. El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.
33. Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica.
34. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice".

Apoi Isaia 27:1 „În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil. ”

Psalmul 103:
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Și desigur Iov 40:15-24:
15. Ia priveşte acum înaintea ta, hipopotamul (!); şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ?

Aici în ultima parte s-ar putea să vă întrebați de ce am oferit Iov 40 căci vorbește despre hipopotam. Nu este defapt vorba despre clasicul hipopotam pe care îl știm cu toții, așa cum reiese și din descriere.

În copia originală în ebraică cuvântul acela este בהמות (bemuth), care nu poate fi tradus în română sau într-altă limbă căci creatura despre care vorbește nu mai există după potop. Faptul că nu se referă la hipopotamul clasic reiese din descrierea cozii („Coada lui e dârză ca lemnul cedrului”). Însă noi știm că hipopotamul are o coadă mică și sfrijită așa cum arată și în poza aceasta:

Încă o caracteristică care face din bemuth să semene foarte mult cu un dinozaur este fraza „El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace”. Însă noi cunoaștem bine că hipopotamul nu este cel mai mare dintre dobitoace și așadar nu poate fi vorba despre el aici.

Cel mai bine seamănă bemuth cu un brachiozaur, crezut de mulți a fi cel mai mare dinozaur:

[Eugen7]

În prealabil postat de colaps

Ba zice Biblia despre dinozauri!
Însă nu folosește termenul „dinozaur”, căci acesta e apărut relativ recent, fiind folosit pentru prima dată de către Sir Richard Owen în 1842.

Iov 41:

1. Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?
3. Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?
4. Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?
5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
6. Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?
7. Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?
8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!
9. Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.
10. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12. Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
13. Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?
14. Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!
15. Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.
16. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.
18. Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.
19. Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.
21. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.
22. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.
23. Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt.
25. De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui.
26. Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă.
29. O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30. Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31. Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32. El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.
33. Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica.
34. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice".

Apoi Isaia 27:1 „În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil. ”

Psalmul 103:
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Și desigur Iov 40:15-24:
15. Ia priveşte acum înaintea ta, hipopotamul (!); şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ?

Aici în ultima parte s-ar putea să vă întrebați de ce am oferit Iov 40 căci vorbește despre hipopotam. Nu este defapt vorba despre clasicul hipopotam pe care îl știm cu toții, așa cum reiese și din descriere.

În copia originală în ebraică cuvântul acela este בהמות (bemuth), care nu poate fi tradus în română sau într-altă limbă căci creatura despre care vorbește nu mai există după potop. Faptul că nu se referă la hipopotamul clasic reiese din descrierea cozii („Coada lui e dârză ca lemnul cedrului”). Însă noi știm că hipopotamul are o coadă mică și sfrijită așa cum arată și în poza aceasta:

Încă o caracteristică care face din bemuth să semene foarte mult cu un dinozaur este fraza „El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace”. Însă noi cunoaștem bine că hipopotamul nu este cel mai mare dintre dobitoace și așadar nu poate fi vorba despre el aici.

Cel mai bine seamănă bemuth cu un brachiozaur, crezut de mulți a fi cel mai mare dinozaur:

felicitari pentru mesaj (crestin ortodox bineinteles).
sunt intru totul de acord si evident subscriu la cele afirmate.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Eugen7

felicitari pentru mesaj (crestin ortodox bineinteles).
sunt intru totul de acord si evident subscriu la cele afirmate.

Chiar nu-ti dai seama ca sunt pure speculatii, ce nu au legatura cu realitatea?

[Dumitru73]

În prealabil postat de colaps

Ba zice Biblia despre dinozauri!
Însă nu folosește termenul „dinozaur”, căci acesta e apărut relativ recent, fiind folosit pentru prima dată de către Sir Richard Owen în 1842.

Iov 41:

1. Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?
3. Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?
4. Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?
5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
6. Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?
7. Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?
8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!
9. Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.
10. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12. Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
13. Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?
14. Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!
15. Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.
16. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.
18. Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.
19. Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.
21. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.
22. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.
23. Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt.
25. De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui.
26. Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă.
29. O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30. Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31. Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32. El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.
33. Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica.
34. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice".

Apoi Isaia 27:1 „În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil. ”

Psalmul 103:
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Și desigur Iov 40:15-24:
15. Ia priveşte acum înaintea ta, hipopotamul (!); şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ?

Aici în ultima parte s-ar putea să vă întrebați de ce am oferit Iov 40 căci vorbește despre hipopotam. Nu este defapt vorba despre clasicul hipopotam pe care îl știm cu toții, așa cum reiese și din descriere.

În copia originală în ebraică cuvântul acela este בהמות (bemuth), care nu poate fi tradus în română sau într-altă limbă căci creatura despre care vorbește nu mai există după potop. Faptul că nu se referă la hipopotamul clasic reiese din descrierea cozii („Coada lui e dârză ca lemnul cedrului”). Însă noi știm că hipopotamul are o coadă mică și sfrijită așa cum arată și în poza aceasta:

Încă o caracteristică care face din bemuth să semene foarte mult cu un dinozaur este fraza „El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace”. Însă noi cunoaștem bine că hipopotamul nu este cel mai mare dintre dobitoace și așadar nu poate fi vorba despre el aici.

Cel mai bine seamănă bemuth cu un brachiozaur, crezut de mulți a fi cel mai mare dinozaur:

Asta inseamna ca dinozaurii au trait, pentru un timp, in aceeasi vreme cu oameni.
Lasand la o parte ca asta tine de mitologie, cum se face ca fosilele acestor "balauri" sunt descoperite in roci formate cu multe zeci de milioane inainte de aparitia omului?

[Iubirea]

În prealabil postat de Dumitru73

Asta inseamna ca dinozaurii au trait, pentru un timp, in aceeasi vreme cu oameni.
Lasand la o parte ca asta tine de mitologie, cum se face ca fosilele acestor "balauri" sunt descoperite in roci formate cu multe zeci de milioane inainte de aparitia omului?

Pana la iesirea omului din Eden, nu a existat timp...crearea lumii a fost atemporala...chiar daca in geneza citim ca Dumnezeu a creat lumea in 6 zile, asta este pentru ca omul sa inteleaga cum au decurs lucrurile, fara amestec, sa fie ca o delimitare...
Nu inseamna ca o zi avea 24 ore...putea sa aiba mii de ani..., animalele au fost create in a 5-a zi, iar omul a fost creat ultimul in a 6-a zi, prima data barbatul si apoi femeia...deci este normal ca aceste fosile sa aiba o vechime mai mare decat a omului.

În prealabil postat de colaps

Ba zice Biblia despre dinozauri!
Însă nu folosește termenul „dinozaur”, căci acesta e apărut relativ recent, fiind folosit pentru prima dată de către Sir Richard Owen în 1842.

Iov 41:

1. Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2. Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?
3. Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?
4. Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?
5. Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
6. Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?
7. Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?
8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!
9. Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.
10. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11. Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12. Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
13. Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?
14. Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!
15. Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.
16. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.
18. Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.
19. Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.
21. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.
22. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.
23. Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt.
25. De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui.
26. Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă.
29. O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30. Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31. Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32. El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.
33. Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica.
34. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice".

Apoi Isaia 27:1 „În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil. ”

Psalmul 103:
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Și desigur Iov 40:15-24:
15. Ia priveşte acum înaintea ta, hipopotamul (!); şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul.
16. Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece.
17. Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
19. El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
20. Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd.
21. El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii.
22. Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc.
23. Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură.
24. Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ?

Aici în ultima parte s-ar putea să vă întrebați de ce am oferit Iov 40 căci vorbește despre hipopotam. Nu este defapt vorba despre clasicul hipopotam pe care îl știm cu toții, așa cum reiese și din descriere.

În copia originală în ebraică cuvântul acela este בהמות (bemuth), care nu poate fi tradus în română sau într-altă limbă căci creatura despre care vorbește nu mai există după potop. Faptul că nu se referă la hipopotamul clasic reiese din descrierea cozii („Coada lui e dârză ca lemnul cedrului”). Însă noi știm că hipopotamul are o coadă mică și sfrijită așa cum arată și în poza aceasta:

Încă o caracteristică care face din bemuth să semene foarte mult cu un dinozaur este fraza „El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace”. Însă noi cunoaștem bine că hipopotamul nu este cel mai mare dintre dobitoace și așadar nu poate fi vorba despre el aici.

Cel mai bine seamănă bemuth cu un brachiozaur, crezut de mulți a fi cel mai mare dinozaur:

FELICITARI! si va multumesc!

[vsovivi]

Dragul meu colaps ai intrat oare în colaps de susţi aşa ceva? Păi hipopotamul chiar dacă are o coadă mică e foarte dârză ca o măciucă! Dar dârzenia lui pentru ce şi de la ce vine? Cu ce anume se laudă el şi ce face el cu coada lui şi pe cine sperie? Poate aţi văzut reportaje despre dârzenia lui...

Deci despre hipopotam e vorba şi nu despre dinozaur sau balaur, ci hipopotamul e hipopotam cu siguranţă...

Dar despre un balaur se vorbeşte şi aici în cele 42 de articole, ca să găsiţi şi voi cum a murit dinozaurul sau balaurul, şarpe reptilă şopârlă cu sânge cald, şi să ne mirăm noi acuma cum de se poate totuşi să mai existe că nu pare că au murit chiar toţi ''dinozaurii''... înclusiv până azi chiar dacă aşa susţine toată aristocraţia ştiinţifică a gLumii ''bune'' căcică i-a lovit glaciaţiunea de acum 100000000000...0000 miliarde de miliarde de ani lumină... după bigban şi gata, am scăpat:

''Capitol Unic

1. Si regele Astiag s'a adaugat la parintii sai, iar regatul sau a fost preluat de catre Cirus al Persiei.
2. Iar Daniel a vietuit impreuna cu regele si i-a intrecut in cinste pe toti prietenii sai.
3. Babilonienii aveau un idol pe care-l chema Bel; pentru el se cheltuiau zilnic douasprezece masuri de fainuta de grau, patruzeci de oi si sase vedre de vin.
4. Regele avea evlavie la el si venea in fiecare zi sa i se inchine. Daniel insa I se inchina Dumnezeului sau.
5. Regele i-a zis: "Tu de ce nu i te inchini lui Bel?"; la care acesta i-a raspuns: "Pentru ca eu nu pot sa ma inchin la idoli facuti de mana, ci la Dumnezeu-Cel-Viu, Cel ce a facut cerul si pamantul si are stapanire peste fiecare trup".
6. Iar regele i-a zis: "Cum de ti se pare tie ca Bel nu e un dumnezeu viu? Nu vezi cat de mult mananca si bea in fiecare zi?"
7. Atunci Daniel a zambit si a zis: "O, rege, nu te amagi; ca acesta e facut pe dinlauntru din lut si pe dinafara din arama, si niciodata nu mananca si nu bea nimic".
8. Iar regele s'a maniat, i-a chemat pe preotii lui si le-a zis: "Daca nu-mi veti spune cine este cel ce inghite aceste cheltuieli, veti muri;
9. dar daca-mi veti arata ca Bel este cel ce le inghite, atunci va muri Daniel, de vreme ce l-a blasfemiat pe Bel!" Iar Daniel a zis catre rege: "Fie dupa cuvantul tau!" Acuma, preotii lui Bel erau saptezeci, in afara de femei si de copii.
10. Si a venit regele impreuna cu Daniel in capistea lui Bel.
11. Iar preotii lui Bel au zis: "Iata, noi iesim afara, iar tu, o, rege, pune bucatele si vinul, inchide usa si pecetluieste-o cu inelul tau; iar maine-dimineata, cand vei veni, daca nu vei gasi ca Bel a mancat totul, noi sa fim dati mortii; dar daca va fi altfel, atunci, Daniel, ca unul care a spus minciuni impotriva noastra".
12. Lor insa putin le pasa, deoarece facusera sub masa o intrare tainica prin care intotdeauna veneau si mancau ce era acolo.
13. Si a fost ca dupa ce au iesit si dupa ce regele a pus bucatele inaintea lui Bel,
14. Daniel le-a poruncit slugilor sale sa aduca cenusa; si au presarat-o in toata capistea, de fata fiind doar regele. Apoi au iesit, au inchis usa, au pecetluit-o cu inelul regelui si s'au dus.
15. Iar preotii, asa cum faceau de obicei, au venit noaptea impreuna cu femeile si cu copiii lor si au mancat tot si au baut.
16. Iar dimineata a venit regele, si Daniel impreuna cu el.
17. Si a zis regele: "Intregi sunt pecetile, Daniele?" Iar el a zis: "Da, maria ta, sunt intregi".
18. Si, de indata ce usa a fost deschisa, regele s'a uitat pe masa si a strigat cu glas inalt: "Mare esti, Bel, si nici o inselaciune nu e la tine!"
19. Dar Daniel a zambit, l-a tinut pe rege sa nu intre inlauntru si a zis: "Uita-te acum pe jos si baga de seama ale cui sunt urmele acestea!"
20. Iar regele a zis: "Vad ca sunt urme de barbati, de femei si de copii...".
21. Atunci regele a fost cuprins de manie si i-a adus pe preoti si pe femeile si pe copiii lor, iar aceia i-au aratat usile cele ascunse prin care intrau si mancau ceea ce era pe masa.
22. Regele i-a ucis, iar pe Bel l-a dat in puterea lui Daniel, care l-a sfaramat, pe el si capistea lui.
23. Era pe acolo si un balaur mare, la care Babilonienii se inchinau.
24. Iar regele a zis catre Daniel: "Nu vei putea spune ca acesta nu e un dumnezeu viu; asadar, inchina-te la el!"
25. Iar Daniel a zis: "Eu ma voi inchina Domnului, Dumnezeului meu, caci El este Dumnezeu-Cel-Viu. Iar tu, o, rege, da-mi ingaduinta si eu voi ucide balaurul fara sabie sau toiag".
26. Iar regele a zis: "Esti liber s'o faci".
27. Atunci Daniel a luat rasina si seu si par, le-a fiert impreuna, a facut bulgari si i-a aruncat in gura balaurului; iar balaurul, mancand, a plesnit. Si a zis: "Iata la ce va inchinati voi!"
28. Si a fost ca daca au auzit Babilonienii, tare s'au mahnit si s'au pornit impotriva regelui, zicand: "Regele s'a facut iudeu; pe Bel l-a nimicit, pe balaur l-a ucis, iar pe preoti i-a omorat...".
29. Si au venit la rege si i-au zis: "Da-ni-l noua pe Daniel!; daca nu, te vom nimici, pe tine si casa ta!"
30. Si daca regele a vazut ca erau tare porniti impotriva lui, si neavand incotro, l-a dat pe Daniel in puterea lor.
31. Iar ei l-au aruncat in groapa cu lei, in care el a stat sase zile.
32. In groapa erau sapte lei, carora li se dadeau zilnic doi sclavi si doua oi; acum insa nu li s'au dat, cu gandul ca-l vor manca pe Daniel.
33. Pe atunci traia in Iudeea un profet, anume Avacum; acesta gatise fiertura, dumicase paine intr'o postava si mergea la camp sa le duca seceratorilor.
34. Iar un inger al Domnului a zis catre Avacum: "Pranzul pe care-l ai, du-l in Babilon, la Daniel, care se afla in groapa leilor".
35. Dar Avacum a zis: "Doamne, eu niciodata n'am vazut Babilonul, si nici nu stiu unde se afla groapa".
36. Atunci ingerul Domnului l-a prins de crestet si, tinandu-l de par, in repeziciunea duhului sau, l-a asezat in Babilon, deasupra gropii.
37. Si a strigat Avacum: "Daniele! Daniele! Ia mancarea pe care ti-a trimis-o Dumnezeu!"
38. Iar Daniel a zis: "O, Dumnezeule, Ti-ai adus aminte de mine si nu i-ai parasit pe cei ce Te cauta si Te iubesc!"
39. Si s'a sculat Daniel si a mancat; iar ingerul Domnului l-a dus de indata pe Avacum acolo de unde-l luase.
40. In cea de a saptea zi, regele s'a dus sa-l planga pe Daniel; si a ajuns la groapa si s'a uitat inlauntru... si, iata, Daniel sedea!
41. Atunci regele a strigat cu glas inalt, zicand: "Mare esti Tu, Doamne, Dumnezeul lui Daniel, si un altul nu este in afara de Tine!"
42. Si l-a scos afara, iar pe cei care-i voisera pieirea i-a aruncat in groapa; si, chiar in fata lui, mancati au fost de indata.''