Fericiti cei saraci cu duhul!

[patinina34]

Fericiti cei sarac cu duhul!!!

De cite ori nu auzim noi ceste cuvinte, dar o fii insemnind ca o persoana care e saraca cu duhul= prost, idiot poate fii fericit?
Parinte Rafail Noica ne explica:
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...nta_3-439.html

foarte frumos ceea ce inseamna.

Atunci cind ne madrim, cind ne considerm superiori altor din diferite motive, adica nu sintem pocaiti destul.

Nu sintem mantuiti inca.
Calea pocaintei este stiinta vesniciei , nu a lucrurilor pamantesti trecatoare, care explica unde incepe stiinta si unde este lucrarea lui Dumnezeu.

[ortodox4life]

Draga patininia,sarac cu duhul,in contextul bibilic inseamna omul nepatimas.Noi oamenii pacatosi nu suntem saraci cu duhul,adica suntem patimasi.Fiecare pacat este un duh necurat iar omul pacatos si patimas este un salas de duhuri,adica de patimi si pacate.Adica duhul maniei,duhul curviei,duhul pizmei,duhul betiei,duhul mandriei,duhul trandaviei,duhul slavei desarte,etc.Deci sarc cu duhul insemana omul care nu este stapanit de nici un duh necurat(sarc cu duhul)adica gol de patimi si pacate,adica omul sfant,desavarsit,omul indumezeit prin har,cu alte cuvinte omul cu sufletul curatit de patimi si pacate.Mai pe inteles,omul sarac cu duhul este templu al Duhului Sfant,caci Sfantul Duh sta in oamenii sarci cu duhul adica in cei curati,oamenii sfinti.Doamne ajuta!

[Traditie1]

Sarac cu duhul înseamna atât smerit cât si lipsit de gânduri voluntare.

[Marius22]

- Cine sunt "cei saraci cu duhul"?

- Cei smeriti si cu inima zdrobita. Aici sufletul si vointa libera sunt numite "duh". Si pentru ca sunt multi oameni smeriti, dar nu de buna lor voie, ci constransi de imprejurari, Hristos ii lasa la o parte pe acestia ca nici nu merita lauda! - si fericeste mai intai pe cei ce de buna lor voie se smeresc si se micsoreaza pe ei insisi.

- Dar atunci de ce n-a spus: "cei smeriti", ci "cei saraci"?

- Deoarece cuvantul "sarac" spune mai mult decat cuvantul "smerit". Hristos Se gandeste aici la cei care se tem si tremura de poruncile lui Dumnezeu; pe acestia Dumnezeu ii lauda tare prin profetul Isaia, zicand: "Spre cine voi cauta, decat spre cel bland si linistit, care tremura de cuvintele Mele?". (Sfantul Ioan Gura de Aur)

[georgeval]

Scriitorii filocalici ne asigura ca atunci cand suntem smeriti , ne aflam pe treapta cea mai de jos de unde nu mai avem unde sa cadem. Pentru Dumnezeu mandria este "un urcus in jos" iar smerenia este o "pogorare spre inaltimi".

[vsovi]

" Dar atunci de ce n-a spus: "cei smeriti", ci "cei saraci"?

- Deoarece cuvantul "sarac" spune mai mult decat cuvantul "smerit". Hristos Se gandeste aici la cei care se tem si tremura de poruncile lui Dumnezeu; pe acestia Dumnezeu ii lauda tare prin profetul Isaia, zicand: "Spre cine voi cauta, decat spre cel bland si linistit, care tremura de cuvintele Mele?". (Sfantul Ioan Gura de Aur)"


hai sa va arat eu cine sunt cei saraci in duh caci a lor este Imparatzia Cerurilor... ca shi pentru ei a venit Hristos, fiind defapt singurii care il shi primesc din toata inima... sa va arat ce cred/(poate shtiu) eu ce spune acolo sf Ioan Gura de Aur, (sf.Ioan Hrisostom)

poi cei saraci in duh sunt prostovanii, idiotzii, nebunii nevicleni, tampitzii, schizofrenicii, luzii, retardatzii, handicapatzii, nevroticii, uratzii, bolnavii fara nici o shansa de vindecare, cei care pentru societate sunt nishte rebuturi, cei care de peste tot sunt alungatzi shi neprimitzi, cei fara nici o shansa ca sa-l iubeasca ori sa-l intzeleaga cineava, cei ce nu sunt in stare de nimic shi nu pot nimic, cei care au ajuns la o asemenea shansa incat nu mai spera de la nimeni nimic, de la nimeni shi mai ales de la ei inshishi incat au realizat ca sunt nishte incurca lume, nishte nebuni shi rai in toate... la o stare, care le da spre uimirea multora, shansa sa auda Cuvantul, shansa sa il shi creada, pentru ca doar aceshtia au in ei urechi de auzit... doar ei... rebuturile veacului acestuia... copiii aia subnutzritzii, oamenii canalelor, criminalii shi hotzii care zac in pushcarie pe viatza, cei complet fara putintza de a mai visa la vre-un lucru frumos ori bun, ei SUNT cei saraci in Duh, shi de aia sunt fericitzi, caci urechile shi inima lor este pregatita ca sa primeasca Cuvantul Lui Dumnezeu... caci la ei nu se mai potriveshte vorba asta a Trambitzei nr3:
"cea mai lunga cale este de la urechi la inima"

deci ei sunt schizofrenicii, ei sunt rebuturile, ei sunt pleava cea fericita... ei sunt cei saraci in Duh pentru ca a lor este Imparatzia Cerurilor, pentru ei a venit shi doar ei au urechi shi inima ca s-o primeasca...

ei sunt acei frumoshi sarmani nebuni nevicleni... nebuni de nimic... ei sunt care daca parcurg cele noua fericiri in sus shi in jos se vor desavarshii... caci in ei mandrie nu are cum sa fie caci ei le-au primit in viatza lor pe cele rele, shi se cuvine sa se bucure caci se vor veseli... iar voi atzi primit cele bune in viatza voastra asha ca se cuvine sa ne tanguim shi sa ne intristam in sufletele noastre caci vom plange...

cine credetzi ca sunt cei saraci in duh? poi nevinovatzii shi neshtiutorii shi neviclenii shi nemandrii... care nu s-au imbogatzit cu patimi shi pacate... caci atat de bolnavi shi handicapatzi au fost shi alungatzi de peste tot incat nu le-au putut face... nic gandi... caci n-au avut nici minte shi nici shtiintza pacatuirii....

deci vai noi balaure cu 7 capete shi 10 coarne deschise shi inchise, shi fiara cu doua cornitze ca ale unui miel ce vorbeshte ca un balaure, caci toate le facem inaintea.... spre semetzie shi minciuna, caci asha ne spune CLD "omul ce se semetzeshte invatza sa minta, caci din semetzie se nashte minciuna" ceva de genul asta ca nu tziu minte exact cum este scris, dar este scris ceva... ceva este scris.

[costel]

În prealabil postat de patinina34

Fericiti cei saraci cu duhul!!!

Cel sarac cu duhul nu este omul prost, ci omul smerit, care isi cunoaste locul sau in fata lui Dumnezeu si a lumii - un loc de slujire, unul care nu convine omului din ziua de astazi care doreste doar sa domine.

Cand cugeti la Dumnezeu, nu poti fi decat smerit, iti dai seama cat de departe esti de desavarsire.

[Marius22]

Sa luam seama la Fericiri daca ne intereseaza in mod sincer sa fim fericiti. Observam din Scriptura ca Hristos nu ii fericeste pe multi.

Cei blanzi, cei ce plang, cei prigoniti pentru dreptate, cei saraci cu duhul ... sunt purtatorii acelei fericiri curate care ne elibereaza. Noi cautam de cele mai multe ori fericirea in lucruri, identificand-o cu placerea. O si gasim uneori, insa, aceasta fericire ne robeste.

In lume, am facut din fericire un scop, in timp ce in Imparatie ea nu este decat o consecinta. De aceea, nici nu o dobandim deplin in lumea aceasta. Aici si acum, sa nu cautam fericirea, ci pe Hristos deoarece atunci cand il aflam, El este bucuria si fericirea noastra.

[costel]

Toate fericirile sunt greu de indeplinit atunci cand omul porneste la drum cu propriile sale puteri. In momentul in care Il ia cu sine si pe Hristos, pare paradoxal dar e adevarat, toate aceste fericiri devin cel mai usor lucru de implinit.

[Marius22]

Saracia cu duhul nu este cuantificabila. Nu o masuram in cifre si unitati de masura (precum saracia materiala). Saracia cu duhul este o dimensiune a sufletului care arata instrainarea de cele ale lumii.

Un asemenea om, mai intai de toate, este sarac in pacate si patimi. Tocmai aceasta saracie il deschide primirii darurilor dumnezeiesti. De aceea, putem spune ca omul sarac cu duhul este mai "bogat" decat toti bogatii lumii. Comoara sa nu este din lumea aceasta, este insasi Imparatia fagaduita de Mantuitorul.

Pacat insa ca saracia cu duhul nu este nici cea mai des intalnita si nici cea mai dorita forma de saracie in lumea aceasta. Eu insumi ii fericesc, alaturi de Mantuitorul, in Liturghie, pe cei saraci cu duhul, dar niciodata nu cer cu toata inima aceasta "saracie" de la El.