Libertatea persoanei si atotstiinta lui Dumnezeu

[georgeval]

Constat ca sunt multe postari pe aceasta tema. Mai intai sa incercam sa definim libertatea persoanei si atotstiinta lui Dumnezeu. Sunt compatibile?
Oare atotstiinta lui Dumnezeu este sinonima cu predestinarea, atunci unde este libertatea persoanei?

[costel]

Sunt lucruri tainice George. Dumnezeu ma cunoaste in "radacina". Stie ce sunt si ce voi fi dupa judecata, dar cunoaste si ceea ce puteam sa sa fiu.

Faptul ca pot vorbi de o diferenta intre ceea ce pot sa fiu si ceea ce ajung sa fiu, arata ca nu poate fi vorba de predestinare.

As indrazni sa spun ca viata noastra e ca un film. Pentru unii e un film in doua variante. O varianta este cea data de viata omului, de modul in care el a trait. Si o alta neimplinita decat la unele persoane, e o viata care a pus intru totul darurile primite. (Aici nu mai este diferenta intre ce a ajuns omul si ce putea fi)

[georgeval]

Da, Costel. Pentru mine atotstiinta lui Dumnezeu inseamna ca El va cunoaste ceea ce voi fi prin prisma libertatii. El va cunoaste ceea ce voi face peste o clipa, maine sau va cunoaste sfarsitul existentei mele prin prisma libertatii. Nu sunt un actor care va indeplini un rol pozitiv sau negativ potrivit unui scenariu-ca in conceptiile antice (destin, sorta, fatum, etc)- pentru ca atunci as fi lipsit de libertate.

[laurschepsis]

În prealabil postat de georgeval

Constat ca sunt multe postari pe aceasta tema. Mai intai sa incercam sa definim libertatea persoanei si atotstiinta lui Dumnezeu. Sunt compatibile?
Oare atotstiinta lui Dumnezeu este sinonima cu predestinarea, atunci unde este libertatea persoanei?

Doamne-ajuta!

Nu exista predestinare in ceea ce priveste persoana fiecaruia. Exista randuiala dumnezeiasca si exista libertatea aproape infinita a fiecaruia. Spun aproape infinita pentru ca exista interventia divina in viata noastra ca urmare a rugaciunii noastre sau a celorlalti si mai exista si interventia drastica a lui Dumnezeu in cazul in care firul evenimentelor ar duce imediat la un deznodamant fatal pentru viata pe aceasta planeta. Intre aceste generoase limite Dumnezeu este garantul libertatii noastre si de aceea multi dintre noi am ajuns la concluzia ca adevarata libertate este in Dumnezeu, mai ales daca libertatea ta este cea a nadejdii, credintei si dragostei si este implinita de invatatura Sfintei Scripturi. Abia atunci, cuvantul se reaseaza in sensurile sale curate, luminoase si capata puterea tainica a unirii in Duh cu fiinta ta. Abia atunci mintea coboara in inima curata in care se odihnesc Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Sufletul rezoneaza in Adevar cu lumea de aici si cu cea de dincolo si realitatea capata, in sfarsit, dimensiunile Creatiei. De aceea as spune ca libertatea omului este cea fireasca, conform firii sale. Libertate indumnezeita pentru cei care L-au gasit si il pastreaza in dragoste deplina pe Dumnezeu, libertate indiferenta pentru cei care stau cu spatele la Dumnezeu, la Bine si la Frumos (vazute ca radacini ale Creatiei) si libertate confuza pentru cei care nevoiesc prin viata cand apropiindu-si cand departandu-si cu voie sau fara voie, cu stiinta sau fara stiinta, Calea, Adevarul si Viata. In aceasta cheie, as mai spune ca gradul de libertate este masura constiintei aplicate.

Doamne-ajuta!

[mihailt]

Mai frate George in seara asta ma uitam la cer la formele si la asezarea norilor pe cer.
Este uimitor de complexa.
Pentru a scrie ce vezi acolo in cazul in care nu faci o poza si culorile si formele nu stiu daca e foarte posibil.La prima vedere pare anarhic dar de fapt nu e anarhic ci e o organizare imposibil de cuprins pentru mintea noastra.
Daca asa complexa e zidirea materiala si asa minunata si asa de greu de spus in cuvinte...cat mai mult sufletul uman?
Harul lui Dumnezeu e cu totul mai presus de mintea umana si pentru ca mintea umana sa cunoasca Dumnezeu ii rapeste mintea pe cat poate omul si asta e o taina.
Atotstiinta lui Dumnezeu se refera la Dumnezeu ca persoana...cum oare sa stim aceasta?
Sau sa o scriem in cuvinte?
E asa grozav limbajul nostru uman sa exprime tot?
Cuvintele noastre de le zicem asa sunt cum se vede chiar un pic mai jos decat ce percepem prin imagini prin vaz.
Iar peste ce se percepe prin imagini prin vaz sunt si mai si...
Nu zice Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica:
"Cel care vrea să vorbească sau să audă despre Dumnezeu trebuie să
ştie în chip clar că atât cele cu privire la doctrina despre Dumnezeu, cât si
cele cu privire la doctrina întrupării, nu sunt toate inexprimabile şi nici
toate exprimabile, nici toate incognoscibile si nici toate cognoscibile.
Altceva este cognoscibilul si altceva exprimabilul, după cum altceva este
vorbirea şi altceva cunoaşterea.Pentru aceasta nu pot fi exprimate cu claritate multe din acelea care se înţeleg în chip obscur despre Dumnezeu,
ci suntem siliţi să exprimăm lucrurile, care sunt mai presus de noi, în felulnostru omenesc de a vorbi, după cum spunem că Dumnezeu doarme, că se mânie, că nu ne poartă de grijă, că are mâini, picioare şi cele asemenea."

[mihailt]

La fotografie inca apare imaginea din 3D in 2D adica simplificata.

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Foarte frumoasa si expresiva imaginea "ordinii ceresti", frate Mihail. De mult nu am mai citit ceva intiparit cu atata suflet. Imaginea fratiei tale care trece de 2D si 3D mi-a adus aminte de o mai veche neliniste.

A fost o vreme, destui ani in urma, cand o anume mirare nu reuseam sa o recompun in cuvinte. Pe atunci gandul ma ajuta sa ajung mai aproape de ea, dar nici el nu putea sa treaca pragul dintre intuitie si imagine. Azi, bucurandu-ma de acest topic generos, mi-a revenit in memorie aceasta uimire nedefinita si m-am gandit ca si voi trebuie s-o fii avut si spre deosebire de mine, poate ca ati si identificat-o.

I-as spune sentimentul unicitatii infinite. Cred ca fiecare dintre noi, s-a gandit cel putin o data ca daca acel ceva minunat care ne leaga de infinitul acestei lumi este sufletul, atunci toata lumea mea ar muri daca sufletul meu ar muri. Si, toata lumea ta ar muri daca sufletul tau ar muri. Cum, adica, ar muri? Ca atunci cand adormi profund, fara vise. Pentru un rastimp tu ai ramane suspendat in nimic. Universul si-ar vedea linistit de devenirea lui, iar tu ai "lua o mica pauza". Aici intervine insa un abis pe care nu reusesc sa-l trec. Aceasta lume, o sa ii zic in continuare lumea mea, exista pentru mine atata timp cat eu nu ajung in acea pauza totala, in acel nimic. Daca as ramane in nimic atunci si lumea mea ar ramane in nimic, ar muri. Ceea ce nu poate fi adevarat. Deci nici eu nu pot disparea in nimic. Nici tu, nici ceilalti. Inseamna ca intre lumea perceputa de mine si cea perceputa de tine si de ceilalti exista o alta dimensiune, o dimensiune a unicitatii infinite care face ca fiecare din noi sa nu dispara. Eventual, doar sa adoarma pentru o vreme. Pentru ca acea dimensiune a unicitatii infinite este chiar Dumnezeu, care l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sfintei Treimi. Oamenii strabat timpul pe principiul Parinte-Fiu, dar transend, doar cu Voie, toate celelalte dimensiuni (ale vazutelor tuturor si nevazutelor) in Sfantul Duh, Domnul de Viata facatorul.

Doamne-ajuta!

[georgeval]

În prealabil postat de mihailt

Mai frate George in seara asta ma uitam la cer la formele si la asezarea norilor pe cer.
Este uimitor de complexa.
Pentru a scrie ce vezi acolo in cazul in care nu faci o poza si culorile si formele nu stiu daca e foarte posibil.La prima vedere pare anarhic dar de fapt nu e anarhic ci e o organizare imposibil de cuprins pentru mintea noastra.
Daca asa complexa e zidirea materiala si asa minunata si asa de greu de spus in cuvinte...cat mai mult sufletul uman?
Harul lui Dumnezeu e cu totul mai presus de mintea umana si pentru ca mintea umana sa cunoasca Dumnezeu ii rapeste mintea pe cat poate omul si asta e o taina.
Atotstiinta lui Dumnezeu se refera la Dumnezeu ca persoana...cum oare sa stim aceasta?
Sau sa o scriem in cuvinte?
E asa grozav limbajul nostru uman sa exprime tot?
Cuvintele noastre de le zicem asa sunt cum se vede chiar un pic mai jos decat ce percepem prin imagini prin vaz.
Iar peste ce se percepe prin imagini prin vaz sunt si mai si...
Nu zice Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica:
"Cel care vrea să vorbească sau să audă despre Dumnezeu trebuie să
ştie în chip clar că atât cele cu privire la doctrina despre Dumnezeu, cât si
cele cu privire la doctrina întrupării, nu sunt toate inexprimabile şi nici
toate exprimabile, nici toate incognoscibile si nici toate cognoscibile.
Altceva este cognoscibilul si altceva exprimabilul, după cum altceva este
vorbirea şi altceva cunoaşterea.Pentru aceasta nu pot fi exprimate cu claritate multe din acelea care se înţeleg în chip obscur despre Dumnezeu,
ci suntem siliţi să exprimăm lucrurile, care sunt mai presus de noi, în felulnostru omenesc de a vorbi, după cum spunem că Dumnezeu doarme, că se mânie, că nu ne poartă de grijă, că are mâini, picioare şi cele asemenea."

Mihai, nu am incercat sa caut o definitie a persoanei umane. Prin acest topic vreau sa oferim raspunsul Bisericii, pentru ca din pacate multi isi exprima pareile personale si poate nu cunosc si invatatura Bisericii. In rest sunt intru totul de acord cu aceast imbinare intre catafatic si apofatic.

[georgeval]

"Dar pentru noi adevarul adanc al cuvantului, iubitilor… Taina libertatii… Cele doua lumi: cea eterna – Tatal, Fiul si Duhul Sfant –, lumea libertatii, si lumea fapturilor, creata – din care facem parte si noi care dupa chipul Fiului de Tatal in Duhul Sfant suntem ziditi; lume adusa de la nefiinta la fiinta, de la nu la da. Nu lumea aceasta imi da libertatea. Stiti ca o ideologie numea liberteatea drept necesitate inteleasa. Ce vrea sa spuna? – Sa intelegi legile creatiei, ale lumii acesteia, adusa de la nefiinta la fiinta, care implica necesitatea. Intrebam: Poate sa fie libertate in necesitate? Luati aminte la cuvantul sfintilor. Sfantul Vasile cel Mare spune: “Daca i-ai luat virtutii libertatea i-ai luat esenta”. Iar Sf. Ioan Damaschin spune: “In necesitate nu e virtute”, adica in ceea ce mi se impune necesar ca o lege absoluta. Legea creatiei este o lege a aducerii de la nu la da, careia ma supun: caci daca ma arunc in foc ard, daca ma arunc in gol ma prabusesc.
Deci e o lege a necesitatii si in necesitate nu e virtute. Iar virtutea nu-i din lumea aceasta, e mai batrana decat aceasta lume. Intelepciunea, dreptatea, curajul, barbatia de a birui raul, de a ma birui pe mine cand sunt ispitit, stapanirea de sine… de unde sunt virtutile? Din lumea necesitatii? – Din lumea libertatii dumnezeiesti, din lumea luminii divine" Parintele Galeriu.
Iata o dovada ca acolo unde nu este iubire nu este libertate si acolo unde nu este libertate nu este nici virtute.

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Matei, capitolul 6:

7. Cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate.
8. Deci nu va asemanati lor, ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta, mai inainte ca sa cereti voi de la El.
9. Deci voi asa sa va rugati: Tatal nostru ...

Este poate cel mai cunoscut fragment din Noul Testament. Este si cel mai puternic argument in favoarea celor care sustin ca adevarata libertate a omului este abandonarea in favoarea Voii lui Dumnezeu cu doar doua conditii: iubindu-L neconditionat sa te rogi si sa constientizezi (sa crezi) ca tot ce iti ofera Tatal, ca unui fiu, este bine si iti este de trebuinta. Adica, NADEJDE, CREDINTA SI IUBIRE.

Doamne-ajuta!