Iconoclasmul şi formarea neoiconoclasmului din zilele noastre

[cristiboss56]

In istoria Bisericii , iconoclasmul a fost o erezie care s-a împotrivit cinstirii sfintelor icoane. Controversa s-a desfăşurat în secolele VIII-IX, aducând numeroase prejudicii creştinismului, în special pe plan cultural - artistic ( au fost distruse foarte multe icoane cu valoare istorică ) , dar şi la nivelul credinţei , nemaivorbind de cei ce au suferit în mod direct , de cei care au fost martirizaţi atunci. Dar hai şă ne întoarcem la polemica desfăşurată nu demult în ţara noastră, care a avut în centru cinstirea sfintelor icoane. Prin lupta dusă împotriva acestora, dar şi a tuturor simbolurilor religioase, am primit dovada clară a încercării de formare a unui "neoiconoclasm". Se cere cu vehemenţă scoaterea icoanelor din şcoli şi din alte instituţii ale statului , sub pretextul că acestea ar afecta libertatea individului, atitudine ce am întâlnit-o chiar şi aici pe forum , o atitudine venită din partea ateilor , agnosticilor şi din partea altora asemenea lor. Trebuie subliniat clar că icoanele înfăţişează chipuri ale oamenilor îndumnezeiţi, exemple reale de moralitate desăvârşită. . Dacă acestea ne-ar afecta libertatea, în sensul că am avea alternativa urmării pildei acestor sfinţi, atunci nu-i nimic rău. Sfinţii nu reprezintă exemple negative. Cunoaşterea faptelor şi a frumuseţii vieţuirii lor pământeşti şi mijlocirea acestei cunoaşteri prin sfintele icoane, nu pot avea decât un rol educativ şi formativ. O icoană nu-ţi va ataca niciodată libertatea, ci îţi va înfăţişa o cale de desăvârşire , iar hotărârea în favoarea urmării acestei căi aparţine voinţei fiecăruia.