Necunscute sunt caile Domnului

Am deschis acest topic la categoria Dogmatica (poate in mod eronat) pentru ca de prea multe ori am auzit aceasta expresie in sanul comunitatii crestine, si pare sa fie parte din dogmatica ortodoxa, sa ma corecteze cineva daca gresesc.

Dar, mai important, as dori sa discutam despre sensul acestor cuvinte, pentru ca mie mi se pare un pic contradictoriu.

Daca expresia se refera la modul in care Dumnezeu a creat si continua sa sustina Universul, atunci da, caile ne sunt necunoscute.

Daca se refera asa cum suntem obisnuiti, la motivul producerii unor nenorociri neasteptate si inexplicabile, atunci problematica nu mai e asa de clara.

De exemplu, un om nevinovat, sau un copil moare intr-un accident stupid. Parintii isi ridica privirea la cer si striga "Dumnezeule, de ce m-i l-ai luat ?!". duhovnicul vine repede si spune, "asta a fost voia Domnului", iar vecinii susotesc intre ei "necunoscute sunt caile Domnului".

Daca un criminal moare intr-un accident similar, toata lumea spune la unison: "Dumnezeu nu doarme".

Desigur, nu pun prea mare pret pe ce zice multimea, important este cum ne relationam noi cu divinitatea in aceste doua cazuri.

Este Dumnezeu bun, drept, iertator, atotputernic ?
Daca da, de ce lasa sa se intample atatea faradelegi si nedreptati ? Intr-un fel, prin Biblie, Dumnezeu n-i s-a revelat ca un dumnezeu al binelui, deci ar trebui sa stim care sunt caile Lui, nu-i asa? E calea binelui. Cand un talhar iti ia viata nu e calea binelui. Veti zice ca de unde stiu eu daca nu cumva cel omarat nu ar fi ajuns un criminal mai mare in viitor, ca asta e principala tema pe care se merge.

Raspunsul e simplu: omul are liber arbitru, altfel mantuirea nu ar avea sens. Daca nu am avea liber arbitru atunci toata lumea ar fi catalogata de la inceput in Rai sau in Iad.

Daca omul are liber arbitru, atunci motivul ca cel omorat ar fi ajuns in viitor un criminal nu sta in picioare.

Deci ce credeti, sunt cunoscute sau necunoscute caile Domnului ?