Cum ne influenteaza credinta,viata proprie?

[ory]

Deseori am fost inteleasa gresit,sau,pur si simplu nu am fost inteleasa,dar eu cred cu tarie ca aceasta credinta,credinta in Dumnezeu ne este influientata de experientele proprii,asa deci,nu este gresit a spune ca,de fapt,credinta reprezinta o particularitate,asa cum si personalitatile noastre sunt distincte.Si aici nu ma refer la particularitate ca si detasarea de dogmele acesteia,ci la adaptarea intregii credinte la viata fiecaruia dintre noi.Viata pe care am avut-o din clipa in care ne-am nascut,trasaturile psihologice ale caracterului nostru,trasaturi cu care asimilam informatiile citite sau auzite si prin care ne formam o opinie.Eu cred ca toate experientele vietii sunt strans legate de ceea ce am primit si am daruit in viata alaturi de semenii nostri.
Varsta reprezinta un factor important in modalitatea de-a percepe credinta,pentru ca de aceasta varsta depinde neputinta proprie,energia proprie,intelepciunea proprie,maturitatea proprie,dar si defectele proprii...asemenea si ispitele proprii.
Asadar,daca este sa fim impartiali si onesti cu noi insine si cu cei din jur,trebuie sa realizam neaparat ca aceasta credinta se poate manifesta in mod diferit,chiar daca esenta este aceiasi.
De exemplu;unei persoane mai in varsta ai este mai usor sa deteste aspectul sexualitatii pus pe seama ispitei si-a pacatului,mai cu precadere decat unei persoane mai tinere in viata caruia acest aspect inca ocupa un loc,in timp ce in viata unei batrane acest loc a fost eliminat de mult.Este usor ca batranii sa judece aspru acest aspect pe premiza credintei...nu stiu care credinta,atata timp cat subiectul oricum nu-i intereseaza nici din punct de vedere trupesc,nici duhovnicesc,dar nici emotional-psihologic.Asa cum un tanar adolescent aplica opinii despre casatorie,uneori opinii destul de aspre influientate de asa zisa credinta,in conditiile in care el este absolut paralel cu acest concept.
Deseori nu pot regasi credinta in pareri aspre si neavizate,atata timp cat personajele in cauza nu sunt influientate de trairea in sine(nu ma refer la cea spirituala),ci doar de citirea pasajelor din carti si distribuirea lor pe subiecte competente doar teoretic.Se intampla uneori sa vorbeasca foarte rece,practic,niste copii care habar nu au ce-nseamna sa plateasca o factura.Responsabilitatea si independenta iarasi constituie un factor important in formarea credintei si edificarea acesteia.
Viata toata ne influienteaza credinta toata...iar cand am vorbit pe undeva de caracterul care primeaza in atitudinea religioasa a fiecaruia,m-am referit exact la ceea ce se vede aici pe forum.Putem descrie fiecare persoana dupa felul cum isi exprima credinta,putem sa ne facem si o parere vaga despre viata acestuia,insa este evident ca aceasta credinta urmeaza caracterului si nu invers.Asa se manifesta credinta in tot ceea ce am vazut pana acum in sanul oamenilor si in viata cotidiana.
Daca o persoana a avut o viata mai linistita,sa-i spunem in mod relativ,atunci,cu siguranta personalitatea acesteia va fi pe masura,iar credinta se poate manifesta intr-o maniera mai pasnica,dar si mai irelevanta,pentru ca aceasta credinta are aproape intotdeauna nevoie de incercare pentru a se putea vadi si slefui.
Daca o persoana este mai recalcitranta,atunci poate ca a avut o viata trepidanta,clipe marcante si pline de zbucium,astfel se va manifesta si credinta acesteia,chiar daca in sinea ei nu doreste decat sa inteleaga aceasta credinta in functie de ceea ce suntem si am trait,de ceea ce sunt cei din jur in corelatie cu noi.Exista si posibilitatea ca unele presoane sa se transforme radical datorita acestei credinte,insa aceasta se intampla rar.
Este dificil,dar este foarte clar ca fiecare crede in functie de cum a asimilat experientele vietii,in functie de cum asimileaza scrierile religioase,in functie de ceea ce-i ofera fiecare zi pe care o intampina.
Daca vreti sa ma judecati,puteti sa o faceti,daca vreti sa ma condamnati,puteti sa o faceti,daca doriti sa ma acuzati de neoprotestantism,puteti sa faceti si acest lucru,cu toate ca eu habar nu am ce-nseamna,insa am habar de ceea ce am trait si traiesc,de ceea ce am gandit si gandesc,de ceea ce am simtit si simt,iar acestea imi definesc personalitatea si credinta...Cu toate acestea,sa stiti ca am si citit mult(carti religioase),nu sunt paralela in acest sens.Chiar daca sunt dificila,chiar daca sunt rea si neintelegatoare,chiar daca sunt necredincioasa in viziunea unora dintre voi,eu nu pot sa maschez toate acestea sub stafeta a ceea ce am citit si eu despre credinta,fiindca,pentru mine credinta inseamna tot ceea ce reprezinti...nu doar o nadejde vaga dintr-un timp plasat intr-un alt spatiu decat cel real,cel in care traiesc.Nu consider ca viata mi-a jucat feste,consider ca viata este doar viata.
Deci,cum va puteti defini credinta in functie de propria viata acumulata cu teoriile citite despre aceasta????Aceasta este intrebarea!