Sfantul Voievod Neagoe Basarab

[cristiboss56]

Pe 26 septembrie Biserica Ortodoxa Romana il pomeneste pe Sfantul Voievod Neagoe Basarab . Domnitor al Tarii Romanesti intre anii 1512 si 1521 , Sfantul domnitor din neamul Basarabilor este ctitorul cunoscutei Biserici monument din Curtea de Arges . Neagoe Basarab este considerat autorul celei mai vechi capodopere a literaturii vechi romanesti: " Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie " . Neagoe Basarab a trecut la cele vesnice la 15 septembrie 1521 , iar mormantul sau se afla in necropola domneasca de la Curtea de Arges . A fost trecut in randul Sfintilor in urma sedintei Sfantului Sinod al B.O.R. din 8-9 iulie 2008 , iar proclamarea solemna a avut loc la Bucuresti , pe 26 octombrie 2008 . " O , preaintelepte voievod Sfinte Neagoe Basarab , primeste aceasta smerita rugaciune pe care ti-o aducem cu maini curate , noi , fiii neamului romanesc pe care i-ai iubit , izbaveste-ne de toate necazurile si ispitele vietii , rugand pe Dumnezeu sa ne mantuiasca sufletele , ca impreuna cu tine sa-I cantam Aliluia ! " ( Icosul 13 din Acatist )

[glykys]

Parintele ne-a recomandat astazi sa citim noi si apoi sa le dam sa citim copiilor nostri (cei care au, desigur) "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Teodosie", sa nu ii mai punem sa invete "Catelus cu parul cret":

http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8E...4%83u_Teodosie.

[windorin]

Este o scriere frumoasa. Simplitatea si rostul cuvintelor sunt minunate.

Sfantul Neagoe Basarab ...
... model de crestin si de conducator,
... model de roman si de parinte,
... model de tata responsabil si iubitor de fiu.

Nu ma indoiesc de faptul ca sfantul a avut si pacate, precum toti sfintii, insa sfintenia nu tine de pacat, ci de dragoste si pocainta.

Esential este ca:
- marturisirea dreptei credinte si iubirea fata de Biserica lui Hristos sa tina pana la moarte;
- pocainta sa depaseasca pacatele savarsite cu voie si fara de voie;
- dragostea sa acopera neputintele celor de aproape.

[georgeval]

Sa ne bucuram si de intelepciunea acestui Sfant.
Iata din Invataturile sale catre fiul sau Teodosie.
"
I. Carea să încépe pentru cinstea icoanelor
Capul 1
Fătul mieu Theodosie şi voao cinstiţilor şi dulcilor miei domni, care veţi fi în urma noastră domni şi biruitori ţărâi aceştiia, aşijderea şi dumneavoastră, iubiţii miei boiari, aşa vă învăţ: întâiu să cinstiţi cinstitele şi sfintele icoane, pentru că icoanele cu adevărat suntu semnul şi chipul Domnului nostru Iisus Hristos şi pecétea lui. Deci, de va iubi omul chipul Dumnezeului nostru şi va cinsti semnul şi pecétea lui cu toată inima, şi Dumnezeu încă va iubi sufletul lui, şi cu toată inima să va îndulci pururea de Domnul nostru. O, iubitul mieu fiiu, cât iaste de bine a lăcui omul tot cu Dumnezeu şi a petréce cu dânsul şi a fi cu el în veci! O, Doamne, eu robul tău şi fiul roabei tale, căutai cu plecăciune asupra milei tale şi ziş cătră prea iubitul mieu fiiu şi cătră alţi domni, cătră toţi carii vor fi în urma noastră, cu toată inima: O, iubiţii miei fraţi, voi să vorbescu cătră voi puţinéle cuvinte şi să vă spuiu: deci vă rog cu dragoste să mă ascultaţi ca să vă poci spune şi eu cu dragoste.
Ia aduceţi-vă aminte, fraţilor, cum dentâi şi-au aţâţat Dumnezeu mâniia asupra noastră, pentru păcatele noastre şi faţa sa cea dulce şi blândă şi-o au întorsu de cătră noi, de carea noi în toată vrémea şi în tot ceasul ne îndulceam. Şi fum goniţi de hrana raiului şi di împărăţiia ceriului ne dăpărtăm. Şi, în locul féţei sale cei dulci, ne-au dat faţa satanii cea groaznică şi întunecată şi, în loc de hrana raiului, ne-au dat muncile céle de véci; iar în locul împărăţiei ceriului, ne-au dat adâncul şi temniţile iadului, de unde nu mai avem noi nădéjde să ne mai izbăvim niciodată dentr-acel întunérec împuţit, şi de groaznica faţa sătaniei, şi de muncile céle de véci, şi den temniţile iadului. Iar apoi el numai pentru una a lui mumă şi născătoare de Dumnezeul nostru îşi luo urgiia despre noi şi-şi întoarse mila cătră noi şi iarăşi ne déde faţa sa cea bună, să ne îndulcim de dânsa, şi ne dăşchise porţile raiului şi ne dărui împărăţiia cerească iar iadul îl sparse şi-l robi şi pre satana cu adevărat îl ruşină şi-l urgisi.
O
Vedeţi, iubiţii miei fraţi, cât iaste de bună şi de îndurătoare sfânta şi curata fecioara Mariia, maica Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, şi miluiaşte pre toţi cei ce iubescu pre Dumnezeu cu toată inima şi pre dânsa o cinstescu cu tot sufletul. Aduceţi-vă aminte cum fură toţi drepţii încuiaţi în puşcăriile iadului, iar muma luminii să milostivi spre dânşii şi neîncetat rugă pre fiiul şi Dumnezeul ei şi-i izbăvi de acolo şi-i scoase şi dobândiră împărăţiia ceriului şi li să dărui hrana raiului şi odihna lui. Iar diavolul fu robit şi ocărât. Pentru acéia şi tu, fătul mieu, şi voi fraţii miei, de veţi iubi pre Dumnezeu cu toată inima şi de veţi cinsti pă preacurata lui maică cu tot sufletul, cu adevărat décii veţi lua cu cei drepţi şi veţi dobândi plata drepţilor întru împărăţiia ceriului şi va fi voao gătită hrana raiului, pentru că Dumnezeu n-are alt lăcaş nici altă casă mai dragă decât trupul omului. Deci, de va vedea că-l iubiţi cu toată inima, el va trimite spre voi putérea sfântului şi de viaţă făcătoriului duh şi-şi va face lăcaş întru voi şi veţi câştiga viaţa şi traiul carele nu va avea sfârşit niciodată.
Aşijderea, iubiţii miei, deaca întraţi în sfânta bisérică, voi vă rugaţi şi faceţi slijbă cu cântări şi cu cântece sufleteşti. Iar nu vă lăudaţi, nici ziceţi că „noi suntem îngăduitori lui Dumnezeu şii facem lucrurile lui“, iar deaca eşiţi din bisérică, voi nu faceţi ce-aţi făgăduit lui Dumnezeu că-i veţi face, ci alte gâlcevi faceţi, şi vorbiţi unul pre altul de rău şi vă mâncaţi cu pizme şi cu mozavirii şi cu minciuni. Şi pentru căci nu slujiţi lui Dumnezeu în dreptate, pentru acéia umblaţi întru întunérec şi faceţi şi umpleţi voia pizmaşului şi a vrăjmaşului nostru (adeca a satanii), şi-l veseliţi, iar pre Domnul Dumnezeu şi mântuitoriul nostru Iisus Hristos şi pre preacurata a lui maică voi întristaţi şi mâhniţi. Dar ce folos vă iaste, fraţilor, că, deaca întraţi în bisérică, voi vă făgăduiţi că veţi face toate lucrurile céle bune, şi apoi nu le faceţi? Pentru acéia, fraţilor, rog pre dragostea domniilor voastre, să fiţi nevoitori, să umpleţi nevoinţele célé ce aţi făgăduit cătră Dumnezeu, ca nu cumva să fie făgăduinţele voastre de râs şi de bucurie vrăjmaşului nostru, ci, în loc de bucurie şi de râs, să adaogereţi plângere sufletească şi vărsare de lacrăme cătră Dumnezeu; şi, în loc de mâncare şi de băutură, postu şi răbdare; şi, în loc de odihnă, osteneală trupească şi priveghére de-a sta în picioare toată noaptea; iar în loc de pizmă şi de pohte, dragoste şi blândéţe şi oprire de toate răutăţile şi smerenie. Şi să iubiţi pre vecinii voştri, ca înşivă pre voi, iar hulele şi minciunile să nu să numească întru voi, precum zice apostolul: „Nici râsul şi glumile să nu între întru inimile voastre“, că acéstea toate lucruri şi meşteşuguri dievoleşti suntu. Ci să ştiţi şi să pricépeţi, că diavolul iaste o hiară foarte zvăpăiată şi cumplită şi cu multă răutate rumpe şi sfărâmă pre cei ce-l iubescu şi fac lucrurile lui. Şi dintru-ntâi toate răutăţile face şi până acum tot céle réle să învaţă. Că răutatea cea veche nici într-un chip nu va putea fi bunătate noao, şi totdeauna muncéşte cum va putea face să dăsparţă făptura lui Dumnezeu de la faţa lui cea sfântă şi luminoasă. Iar voi, iubiţii miei, în locul acestora adaogereţi liubov şi curăţie şi faceţi rugă cătră Dumnezeu, ca să vă trimiţă mila sa de la dreapta lui cea putérnică şi biruitoare. Că mila lui Dumnezeu tare iaste şi vârtoasă şi poate sfărâma capul şarpelui.
Aşijderea vă aduc aminte şi pentru curăţie, că curăţiia iaste un lucru mare. Iar vedeţi, fraţilor, cum zise Domnul nostru Iisus Hristos de Pavel apostolul, că zise: „O, Pavele, tu eşti vasul mieu cel ales şi vei să fii dus înaintea a împăraţi şi a vlădici pentru numele mieu, iar faţa ta nu să va ruşina înaintea lor“. Pentr-acéia, fraţilor, şi voi să aveţi curăţie şi dragoste, smerenie şi răbdare şi mai vârtos de toate cuvinte bune şi dulci şi plecate, ca să nu iasă niciodată mila lui Dumnezeu dintru voi. Că deaca să va dăzlipi mila lui Dumnezeu de la noi, décii şi faţa îşi va întoarce de cătră noi şi atuncea să va veseli diavolul. Iar voi, fraţii miei şi unşii lui Dumnezeu, nu vă amăgireţi, nici vă uluiţi după cuvintele céle bârfitoare şi mincinoase ale oamenilor celor de nimic, ci vă apropiiaţi de omul ce să va téme de Dumnezeu, şi vă veţi învăţa şi voi de la dânsul a vă teme de Dumnezeu. Şi vă adunaţi toţi la un loc şi strigaţi cu glas mare, zicând: „Doamne, Doamne, păstoriul cel bun! Întoarce-ne cătră calea pocăinţei şi ne îndreptează pre cărările mântuirii!“ Şi atuncea, în rugăciunile voastre, eu, nevrédnicul robul lui Dumnezeu, Niagoe, să nu fiu dăzlupit dentre voi, ca pentru rugăciunile voastre să afle şi sufletul mieu pre păstoriul cel bun al celor buni.

Acéstea toate le socotéşte şi le gândéşte şi cu céle bune te îngrădéşte, iar céle réle tu le leapădă. Însă nu le vei putea socoti, deaca nu vei face cu dreptate lucrurile lui Dumnezeu. Că mai întâi de toate iaste tăcérea. Deci tăcérea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frică, şi frica face smerenie. Smerénia face socoteală de céle ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii. Atuncea va pricépe omul că nu iaste departe de Dumnezeu, şi cel ce va să fie într-o cinste ca aceasta, i să cade să n-aibă grijă nici de un lucru şi să urască lumea aceasta cu totul şi toate ale ei i procee. Deacii atunci să va învrédnici de va petrece într-acéste bunătăţi care suntu de la Dumnezeu.
“.
Ca acéstea cuvinte şi altele multe vei zice atuncea şi tot în zadar vor fi, şi nici de-o folosinţă nu-ţi vor fi. Ci, o, suflete, mai nainte de acel ceas înfricoşat, te întoarce cătră Dumnezeu şi zi: „Doamne, Dumnezeul mieu, întoarce cătră pocăinţă, păstoriule cel bun, pre cela ce am pierdut ceasul acela şi nu mă lăsa să pieiu până în sfârşit, ce-mi dă vréme de pocăinţă şi mă miluiaşte după mila ta cea mare, că tu singur eşti unul îndurătoriu şi mult milostiv, si ţie trimitem în sus slavă, cu făr’ de începutulu-ţi tată şi cu preasfântul şi bunul şi făcătoriul de viiaţă duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin“.