Sfanta Mahrama a Domnului

[Un ticalos]

Sunt un tip catastrofal am probleme reale grave de comportament si sunt in pragul divortului. Am mai fost odata in aceasta situatie acum 6 luni cand sotia a intentat procesul, dar a cedat insistentelor mele si m-a crezut pe cuvant ca ma voi schimba asa ca a renuntat la el. Am apelat la acest forum la rugamintea unui prieten in speranta ca voi gasi ceva ce nici eu nu stiu prea bine ce. Am gresit in repetate randuri si am promis ca va fi mai bine. Sincer, regretele pe care le am stiu ca sunt tarzii dar as vrea sa mai incerc ceva si nu stiu. Am fost violent, am lovit-o, sunt un tip care se panicheaza usor si fiecare moment al vietii ma da peste cap. Sa nu creada cineva ca sunt strain de biserica, i-am respectat randuielile, spovedanie, impartasanie, dar de o vreme am renuntat (cateva saptamani) ca n-am timp desi stateam in casa si nu faceam nimic. Si iarasi am recidivat. Acum trei zile am baut mult si sotia imi spune ca am lovit-o si au vazut si copii (chiar nu mi-aduc aminte), si apoi am am facut o fapta grava, nu pot sa o spun aici fiindca m-as inmormanta cu totul, daca m-ar recunoaste cineva pe net. Acum singurul gand care imi da tarcoale este gandul sinuciderii. Stiu ca e grav, dar am o imensa rusine in fata sotiei, copiilor mei si a oamenilor. Ma simt asa rusinat. Mi-e rusine si sa mai ies din casa, din pacate, scolile pe care le am nu au fost suficiente pentru a ma tine in picioare. Mi-e scarba de mine. Pot oare sa mai fac ceva? Mai am dreptul sa sper ca nu mi se va destrama familia de care eu insumi mi-am batut joc? Cred ca sun intrebari fara raspuns. Sincer nu mai pot nadajdui, am crezut si eu ca pot sa fac ceva si ma gandesc ca am mintit. Pentru cei care doresc sa-mi transmita orice fel de ganduri voi detalia povestea mea poate ca imi va ajuta la ceva, desi am mari indoieli. eu nu mai pot crede in mine din moment ce m-am jucat pana si cu biserica.