greseala sau necesitate?

[newlifeinyou]

Buna ziua.Am sa incep prin a va prezenta inceputurile problemei mele si cum a evoluat aceasta de-alungul timpului.Ei bine...totul incepea in urma cu doi ani,cand am cunoscut pe internet o fata care mi se parea la vremea respectiva foarte profunda,dar care imi inspira mila.Imi doream o buna prietena,careia sa ii pot povesti orice si oricand care sa nu se plictiseasca sa ma asculte.Dupa o luna in care "ne-am cunoscut" oarecum pe mess am acceptat sa ii dau numarul de telefon pt ca repet,parea ca are nevoie de ajutor si dezvoltase o depresie urata.In fine...lunile au trecut,ea si-a ales sa vina la facultate intr-o localitate,mai aproape de localitatea in care locuiesc eu ca sa ne putem vedea si fata in fata.De cand ne-am vazut prima data s-au ivit si marile probleme in sensul ca devenise din ce in ce mai posesiva,purta pica pe orice persoana cu (,) care imi mai petreceam timpul,voia sa imi dedic tot timpul meu liber vorbitului cu ea (lucruri anormale pentru o prietenie intre 2 fete) drept pt care nu am lasat sa se apropie nici un baiat de mine timp de un an jumatate de zile.Pentru a-mi atrage atentia ma ameninta intotdeauna ca ea se omoara,ca se taie cu lama,ca ea nu mai suporta,iar eu nu dormeam noptile pt a o convinge sa nu faca asta.Am ajuns in asa fel incat sa ii vorbesc numai in plac,sa fac ce zice ea,sa ii spun ca o iubesc de nu stiu cate ori pe zi(nu stiu cum percepea ea aceasta iubire,dar eu o luam ca pe una prieteneasca pt ca nu am alte orientari,doamne fereste),sa indepartez pe toata lumea,sa am stari depresive traind cu ideea ca se sinucide datorita mie...am facut totul,TOTUL,credeti-ma,va spun cu lacrimi in ochi ca am luptat pt ca tineam la ea si pana la urma era un suflet...nu puteam sa o las asa.Ca o ultima speranta m-am gandit sa ma spovedesc la un bun duhovnic...care m-a linistit,m-a ajutat cu adevarat si m-a sfatuit sa incerc sa o aduc pe calea credintei si daca nici asa nu se poate,eu nu ma mai fac vinovata pt alegerile sale.Am incercat si asa si aproape ca reusisem,dar problema e alta,nu mai suportam sa vorbesc cu ea,incepusem sa ma departez foarte tare,simteam ca ii dadusem prea mult din libertatea mea,ma simteam extrem de constransa,subjugata si am spus stop...ca pretext am zis ca ai mei nu imi mai dau voie sa vorbim pt ca mi-a facut suficient rau,asta se intampla pe la sfarsitul lunii februarie.A incercat sa dea de mine pana prin mai,dupa care s-a oprit.Am crezut ca s-a sinucis,dar ma simteam libera,fara vreo vina,facusem tot ce mi-a stat in putina...mi-am facut un prieten,un baiat care ma iubeste enorm,sincer si care m-a ajutat sa trec peste tot,care a fost cu mine de mana la psiholog,care a stat langa mine pana reuseam sa adorm pt ca aveam insomnii si care nu mi-a cerut si alte lucruri decat o prietenie sincera in schimb.Aseara linistea mea s-a tulburat insa,nu am dormit toata noaptea si iubitul a venit la mine sa ma linisteasca,degeaba...aceasta persoana s-a bagat din nou in viata mea,mi-a transmis ca ea se va boteaza cat de curand la o anumita biserica a lui isus hristos si a sfintilor din zilele din urma,biserica mormona,o batjocura,o secta vai mama ei...si toate astea din vina mea,ca am dezamagit-o lasand-o balta,poate si pt ca am incercat sa ii spun despre ortodoxism cand mi s-a recomandat avand in vedere ca ea a fost atee o mare parte din viata.Mai pe scurt...va renunta la ortodoxism din cauza mea...foarte rau ma simt si nu stiu ce sa fac,nu stiu cum sa o conving sa nu faca asta pt ca nici nu vrea sa ma auda,nici nu indraznesc sa intru in vorba cu ea...Am facut o greseala ca am renuntat sa mai vorbim?ce sa fac sa scap de vinovatia asta si sa ii las pe ceilalti sa se bucure de mine?prietenul meu e disperat ca nu stie cum sa ma calmeze...credeti-ma ca nu mai pot!