Predispozitii, vulnerabilitati mostenite de la parinti, bunici, strabunici etc.

[tot-Laurentiu]

În Scriptură se spune: Adam a trăit două sute treizeci de ani i atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa i după chipul său şi i-a pus numele Set. (Facerea 5, 3). Sf. Ioan Gură de Aur înelege aceste cuvinte astfel: "Set a motenit starea morală a sufletului i virtuile caracteristice tatălui său."

"...omul se cunoate prin copiii săi!" (Sirah 11, 30), "Cum e mama, aa e i fiica" (Iezechiel 16, 44)

"Există prunci care sug i care se aprind trupete, în timp ce există tineri de optsprezece-douăzeci de ani care au o repătimire, i nu sunt războii de trupul lor. Cui se datorează această diferenă? Stării duhovniceti a părinilor. Este motenirea duhovnicească. Vezi, părinii nu lasă motenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă motenire i patimile sau virtuile lor.
Dacă cineva este bogat sau sărac, lasă motenire multe sau puine, potrivit cu starea lui. Astfel există copii care au o bogată motenire duhovnicească de la părinii lor, adică au multe virtui. Aceti copii dacă adaugă i osteneala lor, nevoina lor, pot ajunge la mari înălimi duhovniceti, pentru că au pornit deja de la înălime.
De aceea Maica Domnului a fost atât de curată, nici măcar un gând păcătos nu s-a apropiat de ea. Rădăcina ei este Sfânta Ana. Ioachim i Ana au fost sfini, iar zămislirea Maicii Domnului a fost fără plăcere. Însă Dumnezeu nu este nedrept. Ceea ce are valoare este lucrarea pe care a făcut-o cineva asupra lui însui. Nevoina, osteneala personală pe care a depus-o fiecare, pentru a respecta poruncile lui Hristos, pentru a-L mulumi pe Dumnezeu, aceasta o ia în considerare Dumnezeu i nu punctul de unde a plecat. (din cartea "Părintele Paisie mi-a spus")

Sf. Ioan Scărarul spune că unii oameni sunt înclinai, prin firea lor, spre abstinenă, tăcere, smerenie i timiditate. Alii au chiar în firea lor o "oprelite pentru calităile bune, dar ei se străduiesc să fie buni; i chiar dacă sunt neputincioi uneori, acetia sunt mai demni de laudă decât primii." Omul care, prin lucrarea ascetica asupra propriului trup, a biruit mânia i viclenia, este mai puternic decât cel care este, prin firea sa linitit i drept. Virtuile dobândite cu trudă i luptă împotriva patimilor sunt preuite mai mult de Dumnezeu decât calităile motenite de la părini.

"Primul om era asemenea unei oglinzi curate, în care se reflecta doar Dumnezeu. Demonul neascultării voia să se reflecte, de asemenea, în această oglindă, dar nu reuea. Atunci a hotărât să murdărească această oglindă cu cerneala sa groasă."

"De la Adam i până în zilele noastre, păcatul se strecoară ca o dungă neagră într-un râu de sânge. În sânge se ascunde păcatul, din sânge se transmite păcatul i tot prin sânge s-a motenit, de la Adam până astăzi."

"Fiecare nou-născut este o nouă reflecie a lui Dumnezeu, întunecată puin de păcatul neascultării. Această mică umbră din sufletul nou-născutului reprezintă inclinaiile sale negative. Păcatul neascultării de Dumnezeu este exprimat prin alte păcate, deprinderi rele, patimi i plăceri. Această mică umbră a fiecărui nou-născut este o oarecare inclinaie spre rău. Deoarece numărul acestor inclinaii este mare, la fel de multe sunt i situaiile dramatice din viaa omului. Dar Dumnezeu este milostiv faţă de fiecare om. tiind neputina fiecărui suflet el îl aează pe fiecare în situaia de a se putea îndrepta, aa încât umbra să se transforme în lumină."(Sf. Nicolae Velimirovici)

"Se motenesc doar trăsăturile fundamentale ale caracterului părinilor, direcia lor morală, înclinaia spre bine sau spre rău, capacităile superioare ale minii, sentimentului i voinei. Niciodată nu se motenesc amintirile despre viaa părinilor, senzaiile organice i mentale ale acestora, gândurile sau sentimentele.

"Copiii primesc drept motenire de la părini nu doar particularităile fizice, ci i pe cele duhovniceti i aceasta ne obligă să ne gândim serios la responsabilităile noastre faţă de Dumnezeu, dar i faţă de neamul omenesc... Este mare responsabilitatea tuturor părinilor i ei trebuie să ină minte acest lucru întotdeauna; să-i învingă patimile i viciile, să se pocăiască de păcate, să-i curăţească inima, pentru ca această curăie să o transmită şi propriilor copii. (Sf. Luca al Crimeii Voino-Iaseneţki)

"Fiecare generaie motenete de la cele anterioare (copilul de la părinii săi i de la strămoii apropiai) proprietăile minii, inimii, voinei, caracteristicile trupeti, problemele rezolvate sau nerezolvate... Dacă părinii vor rezolva, în ei înii o problemă oarecare, atunci vor transmite copiilor o umanitate mult mai fină, eliberată de această "problemă blestemată", dacă e să folosim cuvintele lui Dovstoievski. Dacă ei nu vor putea rezolva problema, generaia următoare, mai devreme sau mai târziu, se va confrunta cu aceasta. Am întâlnit oameni care îmi spuneau: "Am ispita aceea sau cealaltă ori am problema cutare, care îmi este total străină. De unde vine aceasta?" i atunci controlând prin trecutul lor, aflam de multe ori, la părini sau strămoi, aceeai problemă, nerezolvată. Problema era pusă omului, care încerca să o rezolve, pentru că el tia că ea este motenită i că o rezolvă pentru bunica, bunicul, străbunicul sau pentru părini." (Mitropolitul Antonie de Suroj)

Analizând astfel de cazuri, un contemporan, cunoscut păstor de suflete, formulează legea eredităţii duhovniceşti: "...Copilul primeşte de la părinţi doar acel potenţial de energii dumnezeieşti pe care l-au avut părinţii în momentul zămislirii lui". (Enigmele eredităii / Konstantin V. Zorin, pag. 57, 63, 67, 105, 116, 117, 118 i 151)

"Copiii ii copiază pe părini încă din leagăn. Imita ceea ce fac cei mari i le înregistrează pe toate în "caseta" lor goala. De aceea părinii trebuie sa se ostenească să-i taie patimile lor. Indiferent dacă unele le-au motenit de la proprii lor părinti, ei vor da socoteala lui Dumnezeu nu numai pentru ca nu s-au nevoit sa le taie, ci si pentru ca le transmit copiilor lor." (din cartea Cuviosul Paisie Aghioritul, Viata de familie, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

- Că viciile, în special beia i desfrâul, degenerează neamul, dovezile sunt evidente. Spitalele de toate felurile nu se mai ajung. Boala a ajuns o sursă de venit.

- Chiar nimeni nu vede ? Sănătatea e condiie de mântuire.
- Unde să ne inserăm în mecanismul genetic ca să frânăm decăderea şi degenerarea ?

Sunt totui câteva puncte de sprijin, nu chiar cum cere Arhimede, dar capabile să întoarcă - fie i în cazuri rarisime - povârniul fatal al declinului.

Dacă toate se înscriu, i bune i rele, i la mai multe nivele, e clar că acestea dau o rezultantă, pentru noi un calcul al probabilităilor la fiecare transmitere de cod.

Deci dacă pentru un ou zigot, se înjumătăete numărul de cromozomi ai fiecăruia dintre cei doi parteneri ai oului. cineva decide care coloană ereditară să fie scoasă din competiie i care să intre în circuitul vieii. Se tie cum stau genele în spiralele cromozomice. De asemenea se tie cum genele recesive plătesc, "în copii păcatele ascendenilor până la al al treilea i al patrulea neam" (Exod 20,5). Dar o pocăină, o îndreptare, o integrare într-o mai corectă concepie de viaă, poate decide până i corectarea codului genetic. Dătătorul Legii scoate defeciunile din aciune.

Aşa devine posibilă regenerarea, dar numai în schimbul eforturilor morale susinute i urmărite din neam în neam.

A mai fost odată o temă a efortului moral i spiritual "din neam în neam" posibilitatea apariiei Maicii Domnului i acea unică Partenogeneză a Mântuitorului. Cât n-au muncit trimiii lui Dumnezeu pentru condiia morală.

Şi dacă a fost posibilă odată o îmbunătăire mai poate fi.
Al doilea factor, care îndreptăete posibilitatea optimismului de-a putea stăvili degenerarea, este fenomenul mutaiilor genetice.

***
Un efect al uzurii sănătăii e că mintea decade de la înelegerea bună de mai înainte. Cade i de la credină. Cine putea fi mai convins în existena i asistena lui Dumnezeu ca Solomon, care-I zidise Templul din Ierusalim i care, la sfinire, văzuse Slava lui Dumnezeu umplând Templul, i totui mulimea femeilor (III Regi 11,3) i-au întors inima spre ali dumnezei.

Decăderea a atras apoi istorie nenorocită asupra poporului.
Alţii sunt prietenii celui decăzut.

***
Alternativele care aduc structurile la viaă, le vedem fie ca "probabile", fie ca "posibile" fie ca "preferabile".
"Înjumătăirea" numărului de cromozomi, la formarea oului, ine seama de toate datele fondului genetic, precum şi de toate legile ispăirii în copii, ale greelilor înscrise în codul genetic al celor doi părini, 4 bunici, 8 străbunici, după cum e scris: "Sunt Dumnezeu râvnitor, îndelung răbdător i mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu las. Pedepsesc greelile părinilor în copii până la al treilea i al patrulea neam, dar mă milostivesc până la al miilea neam pentru cei ce ascultă poruncile Mele (Exod 34,6-7;Deuteronom 5,9-10).

Deci cel ce face "mutaiile genetice", hotărăte ce să iasă afară din socoteală, din "activul" codurilor genetice i ce să rămână activ în viaa viitoarei fiine, este Cel ce asistă toată creaia de la atom până la univers i care le mică pe toate în armonie cu structurile genurilor i speciilor creaiei de la începutul până la sfâritul creaiei.

"În El trăim, ne micăm i suntem" (Faptele Apostolilor 17,28)

***
Printre urmările endocrine ale beiei bunicilor, pe lângă defeciuni - insuficiene mintale - în sistemul nervos, nepoii nu pot învăa, mai apare i sterilitatea naturală în nepoate. Alte nepoate - după gradul de beţivitate al unuia din cei 4 bunici - fac avorturi spontane. Deci pedeapsa părinilor în copiii până la al doilea i al treilea neam. Că aci, la al treilea neam, li se sfârete neamul. (din cartea Părintele Arsenie "Omul îmbrăcat în haină de in i îngerul cu cădelnia de aur")