Sursa - Primordial (Schiță de roman experimental)

[Seraphim7]

Am incercat și cu AI pe partea de scris,dar nu prea merge.

Îl mai folosesc la corectat,la editat textul,dar începând cu postarea a doua din acest topic,totul este scris integral de mine și postat așa cum a ieșit, fără nicio corectură.

Nu sunt nuvele,sunt fragmente care , logic după ce capătă formă,va fi "cizelat" , rafinat etc,se vor unii ca un puzzle toate.

Practic este in "execuție" , moment trasez pilonii,și după îl voi duce în anumite direcții.

PS

Îmi dau seama că comentariul tău se dorea a fi malițios,dar nu mă deranjează.

In primul rând fiindcă nu văd utilizarea AI,că fiindcă negativă,și în al doilea rând îl vad că un instrument,nu ca un dușman.

Așa cum am mai spus,AI,nu poate face nimic fără comenzi,care vin de la un om.

Și n-am nevoie să scrie AI, pentru mine, fiindcă am febra scrisului dinainte să apară el.

Practic ar însemna că tot ce am scris aici pe forum sunt părerile și opiniile lui,nu ale mele.

Ceea ce nu-i cazul!

[cozia]

În prealabil postat de Seraphim7

Am incercat și cu AI pe partea de scris,dar nu prea merge.

Îl mai folosesc la corectat,la editat textul,dar începând cu postarea a doua din acest topic,totul este scris integral de mine și postat așa cum a ieșit, fără nicio corectură.

Nu sunt nuvele,sunt fragmente care , logic după ce capătă formă,va fi "cizelat" , rafinat etc,se vor unii ca un puzzle toate.

Practic este in "execuție" , moment trasez pilonii,și după îl voi duce în anumite direcții.

PS

Îmi dau seama că comentariul tău se dorea a fi malițios,dar nu mă deranjează.

In primul rând fiindcă nu văd utilizarea AI,că fiindcă negativă,și în al doilea rând îl vad că un instrument,nu ca un dușman.

Așa cum am mai spus,AI,nu poate face nimic fără comenzi,care vin de la un om.

Și n-am nevoie să scrie AI, pentru mine, fiindcă am febra scrisului dinainte să apară el.

Practic ar însemna că tot ce am scris aici pe forum sunt părerile și opiniile lui,nu ale mele.

Ceea ce nu-i cazul!

Nu, am întrebat doar de curiozitate, fără absolut nici o răutate, pe bune.
Țin minte ca ai mai postat ceva legat de muzica ai, de aceea am întrebat.

Tot înainte! Succes.

[Seraphim7]

V 11

Călugărul îl măsură de sus până jos, după care îi spuse:
“Părintele Stareț este retras momentan sus în chilie, doar mâine primește persoane”
Z se uită lung la călugăr:
“Dar aș putea rămâne peste noapte aici,ca să vorbesc cu el să văd dacă mă primește în mănăstire?”
Monahul continuă:
“Vino să-ți găsim o chilie unde sa stai”.
Dintr-o dată Z se lumină, în sfârșit avea să aibe,chiar dacă momentan doar pentru o noapte,o chilie a lui.Desi mai avusese uneori acces la chili in alte mănăstiri unde stătuse, însă deseori era cazat în camere pentru pelerini.
Acum avea acces la o chilie reală,a unei mănăstiri vechi.
Călugărul îi spuse să aștepte, după care plecă să vorbească cu un “superior “. Între timp Z avu timp să realizeze unde era, privi în jur,cum totul era înconjurat de clădiri care serveau deasemenea și că ziduri.

Călugărul reapăru, parcă mai prietenos, îl invită să-i urmeze,deschise o ușă, și îi spuse că acolo va sta noaptea asta, până va vorbi mâine cu Părintele Stareț.Apoi îi ceru un buletin,îl întrebă de unde este,de ce a venit tocmai aici și alte întrebări de rutină însă într-un mod blând și părintesc.

Z, dădu toate detaliile,cu un oarecare amestec de încredere dar și teamă.

Călugărul plecă cu buletinul,Z era puțin descumpănit de acesta birocrație la care nu se aștepta într-un “templu” duhovnicesc.

Credea că vorbind aici intră într-un nou tărâm,care nu mai are de-a face cu Lumea și cu regulile ei.

In sfârșit, monahul reveni cu buletinul,și începu să-i povestească că și el este din zona din care era Z,ba chiar cunoștea anumiți părinți de la mănăstirile din zona lui Z.

Văzând deschiderea monahului, îi povesti și Z cum “fugise” de acasă,și toate evenimentele ce l-au adus până aici.

Monahul era oarecum impresionat, însă nu-l certă, nu-i taie elanul.

Aduse totuși în discuție și necesitatea de a termina Liceul, însă în condițiile în care ar fi primit la mănăstire totuși ar trebui să-l continue chiar de aici.

Z,devenea din ce in ce mai descumpănit,nu neapărat de ce-i spunea monahul, cât mai ales de aceste elemente la care el a renunțat din momentul in care a plecat.

Nu-i mai trebuia nimic,voia să se dedice total acestei lumi spirituale în care se scufundase în ultimii ani,și care credea că o va găsi aici.

Mai discutaseră câteva aspecte,era deja noapte, călugărul îi spuse că la 3 va începe slujba la biserica, și că atunci va suna clopotul, și îl invită și pe Z să participe.

Z,nu avea un telefon mobil la el, așa că obișnuit să se scoale după alarmă,era puțin îngrijorat să nu cumva sa rateze slujba.

Călugărul plecă,Z rămase singur in chilie….

Până la urmă, ajunsese unde și-a propus, însă această nouă Lume,avea din ce in ce mai mult reguli, însă cel puțin era acolo.

Nici nu sesizase când adormise luat de gânduri,și clopotul sună.

Se trezise instant, însă extrem de obosit, buimac,nu visase nimic, lucru neobișnuit pentru el.

Adormise îmbrăcat, merse la un robinet afară sa se spele, călugării intrau tăcuți in biserică.

Intrase și el,se simțea oarecum străin,nu cunoștea pe nimeni,se uită după călugărul de aseară,dar parcă nu mai știa cum arată în acel grup de haine și barbi negre.

Se pusese într-un colț,și se așeză în genunchi, privi în jur,nu se uita nimeni la el,deci putea să se absoarbă cu locul nestingherit.

Și începu să se roage,cred că nu o mai făcuse de ceva vreme, așa în felul lui.

“Doamne,ce să fac?”

După vreo oră de întrebări,și rugăminți, îl lua somnul, încât acum singura grijă era să nu cadă cu capul jos, și se luptă să rămână treaz.

Slujba dură vreo câteva ore, până spre dimineață,Z merse direct la chilie extrem de extenuat, încât nu mai gândea nimic .

Imediat ce ajunsese la chilie,o bătaie în ușă,și apăru călugărul de aseară.

“Acum odihnește-te și după ce te trezești, să vi la trapeză”

Îi explică după lui Z,unde e trapeza,Z era prea obosit sa înțeleagă ceva,dar aprobă, călugărul ieși,și Z căzu imediat în pat.

Se trezi după câteva ore,mai odihnit, soarele strălucea.Isi schimba hainele cu cele pe care le avea în ghiozdan, merse la robinetul de afară se spală, bău apă.Nu mâncase de ieri dimineață,acel hamburger din Râmnicu Vâlcea.

Și ieși cât de cât revigorat.

“Ce va fi va fi “!

Azi urma să se întâlnească cu Părintele Stareț.

Mersese la trapeză,ratase masa,dar mai erau câțiva călugări care mâncau ceva ce semăna cu o colivă .Z nu mai văzuse niciodată așa ceva, deși auzise despre acest preparat,care în zona lui nu se făcea.

Călugării îl invitaseră la masă, l-au îndemnat să se servească.Z fiind extrem de înfometat,a mâncat pe săturate,acest preparat nou,oarecum dulce, deși el nu era un consumator de dulce, însă cât să-i potolească foamea era suficient.

Călugării l-au întrebat de unde este,cum de a venit până aici și alte lucruri uzuale.

Z,le spusese mândru isprava lui,și că așteaptă să se întâlnească cu Părintele Stareț pentru a vedea dacă îl primește în mănăstire.

La auzul acestora deja călugării au devenit imediat mai deschiși.

L-au luat pe Z, i-au dat un halat albastru,pe care îl purtau frații din mănăstire și deja își spunea lui Z, fratele Z,ca si cum deja ar fi de-al lor.
Câțiva călugări i-au spus că acum:

“Mergem să facem ascultare”, și i-au dat lui Z, ascultare în biserică, să spele niște pahare, obiecte de cult și altele.

Deja se simțea ca un mix călugăr Z,era bucuros că in sfârșit face parte din acesta Lume despre care citise, că deși erau reguli și aici, totuși acum avea și el “halat”,era unul din ei.

După ascultare, monahul ce îl cazase seara când sosise, venise repede către el:
“Uite pe Părintele Stareț, du-te repede să iei binecuvântare de la el și să-i spui de ce ai venit!”

Erau și alți monahi acolo,care practic știau de “situația” mea.
Eu merg repede spre Părintele Stareț,un om în vârstă,mic de statură,care stătea cu capul aplecat spre pământ și ochii închiși.

Imediat o imagine paterică mi se alcatui in fața ochilor.

Mă apropii sfios de el, aplec capul cât mai jos spre el:
“Binecuvântați Părinte Stareț!”,zic așa într-un mod automat.

El, rostește ceva, însă nu știu dacă a făcut vreo binecuvântare peste capul meu,eu mă reped să-i sărut mâna, însă mă refuză categoric.

Atunci intervin ceilalți monahi și îl lămuresc in privința mea,și că vreau să intru în mănăstire.

Până la urmă acceptă să vorbească cu mine,îmi spune să aștept acolo,el intră într-o chilie.

Șocat oarecum de acesta întâlnire mai atipică, gust direct din scene desprinse din Pateric și realitatea lor mă lovește parcă prea tare.

Asprimea, disciplina, sfințenia chiar erau extrem de vii,de dure,de incompatibile cu fragilitatea mea adolescentină,de nucleul meu care căuta o hrana prea tare pentru nevoile mele încă de lapte.

Aștept afară, însă parcă mai degrabă o sentință, decât o mângâiere.

Iese Părintele Stareț, îmi spune să păstrez distanța și să-l urmez.

Cumva mă simțeam ca o infecție,un virus,un păcătos ambulant ,un demon, ținut la distanță de un gardian al sfințenie,de o lumină care se ferește să se amestece cu întunericul.

Pășesc în urma lui, urmându-l parcă spre o temniță sau spre un exorcism, însă cumva atins de acea vibrație duhovnicească autentică.

Ajungem într-un loc mai retras,unde erau două bănci,una in fața alteia,el se așează, mă invită să mă așez.

Și începe să vorbească…..La un moment dat își ridică capul din pământ și deschide ochii…