Disertatie pe importanta umorului in inima Bisericii

[CristianR]

Preocuparea pentru un umor "înduhovnicit", dacă se poate spune așa, eu unul o găsesc foarte bună. Nu cred că inimile și mințile curățite și luminate de Duhul Sfânt devin incapabile să mai râdă. Iar a încerca să faci o colecție de situații anecdotice ori de umor fin cred că este o întreprindere benefică, care ar putea dovedi că se poate rânde și altfel decât vulgar ori răutăcios.

E o bucurie să asculți predicile/ înregistrările Mitropolitului Kalistos Ware, presărate cu observații ori povestiri amuzante, adeseori autoironice, în binecunoscutul stil englezesc.

Îmi amintesc un episod în care, ținând o prelegere în fața studenților, spune că acest gen de discursuri poate fi plicticos și chiar să atragă somnul.

"Eu însumi – spune părintele – am adormit la una dintre prelegerile mele, dar o voce din fundal nu-mi dădea pace și, trezindu-mă am constatat surprins că era propria mea voce adresându-se publicului..."

(citat din memorie. A mea :)

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

Foarte adevarat, dar nu sunt sigur ca dansul ar folosi tema asta drept subiect al studiilor de Masterat.

Mi se pare chiar un subiect curajos pt doctorat, nu cred că poți plagia de undeva altă lucrare copy-paste și e greu de găsit material, de compilat științific și de concluzionat anumite trăsături și desprinderi.

Din ce înțeleg eu există multe tipuri de umor - comic de situație când se întâmplă situații neașteptate, neintenționate, dar amuzante.
Comic de limbaj anumite pronunții, intonații or modulări verbale.

Zâmbetul cu care întâmpină unii duhovnici, un surâs cald și neprefăcut care arată latura umană până la urmă.

Și mai e și batjocura - palmele date în sinedriu lui Iisus și îndemnul să proorocească, sau să se dea jos de pe cruce și altele, sau imbecilismul intenționat.

Cred că la a doua parte se referea Seraphim 7, e adevărat și ce zice el că fiind tot timpul pe glume și bășcălie nu mai ai când să faci rezultate serioase.

[CristianR]

Nu știu dacă s-ar încadra la subiectul cercetării tale, dar mi-am amintit de acele anecdote populare pline de tâlc, adeseori pilduitoare, cu Dumnezeu și Sf. Petru pe Pământ. Am dat peste una tare frumoasă, alcătuită de Geo Bogza: https://www.cuvantul-liber.ro/492307...lau-pe-pamant/

[CristianR]

Altă anecdotă pilduitoare, cu autor necunoscut:

Raiul și Iadul

Se povestește că un om credincios, plin de curiozitate, a fost condus de un înger să vadă cum arată iadul și raiul.

Mai întâi, au ajuns la poarta Iadului. Acolo, omul a văzut o masă imensă, plină cu cele mai alese bucate din lume, o adevărată sărbătoare. În jurul mesei stăteau oamenii, slăbiți, triști și flămânzi.

"De ce nu mănâncă?" a întrebat omul, nedumerit.

Îngerul i-a arătat: "Uită-te la tacâmuri". Fiecare persoană avea o lingură sau o furculiță uriașă, atât de lungă încât ajungea la mâncare, dar nu o puteau duce la propria gură. Toți se chinuiau, flămânzi, deși aveau abundență. Era o suferință continuă.

Apoi, îngerul l-a dus la poarta Raiului. Acolo, a văzut o scenă identică: o masă imensă, plină cu aceleași bucate delicioase. Oamenii stăteau în jur, dar erau veseli, sătui și fericiți.

"Dar cum se poate?" a strigat omul. "Și aici au aceleași tacâmuri lungi!"

Îngerul a zâmbit și a răspuns: "Aici, oamenii au învățat unii să-i hrănească pe alții. Fiecare ia cu lingura lui cea lungă și dă de mâncare celui de alături."

[CristianR]

Pentru cine apreciază rolul terapeutic al autoironiei (sau pentru polițiștii amatori de bancuri cu polițiști), o anecdotă alcătuită probabil de cel care a postat-o pe acest forum sub numele HoratiuM:

Numai ortodocşii se mântuiesc...

Ca răspuns la problema foarte actuală ridicată de acest thread, am să vă spun o povestioară care ilustrează bine problema asta:

E Eschatonul, toţi cei mântuiţi sunt în Împărăţie şi nu mai este suferinţă şi plângere. Domnul Dumnezeu îl ia pe Sfântul Petru şi începe să Se plimbe printre Neamuri.

Ajunge în raiul budiştilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt cei care s-au mântuit prin Nirvana. Au lepădat toate cele lumeşti şi s-au dus după Legea Ta pe care le-ai pus-o în inimă, chiar dacă nu Te cunoşteau cu adevărat." Şi Domnul a intrat în marele templu budist unde a fost întâmpinat cu slavă şi mare bucurie.

Ajunge în raiul musulmanilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt iubitorii de pace şi cei care s-au supus Ţie pentru toată viaţa lor şi care ţi-au dat slavă. Ei nu au suferit să cunoască Adevărul Tău aşa cum este El, dar au venit după chemarea Ta pe care le-ai sădit-o în inimi". Şi Domnul a pătruns în marea moschee unde a fost întâmpinat cu mare slavă şi multă iubire.

Ajunge în raiul evreilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aceştia sunt fiii tăi. Aceştia sunt cei care s-au luptat mereu cu tine ca nişte ţapi neascultători, iar unii dintre ei Te-au răstignit. Dar au zburdat de bucurie la Glasul Tău căci au înţeles la sfârşit că Tu eşti în toate şi că Tu i-ai chemat la fiinţă din veşnicie când i-ai întocmit, Tu i-ai legănat şi i-ai alăptat, Tu i-ai hrănit şi i-ai crescut, Tu le-ai dat un nume printre Neamuri." Şi Domnul a pătruns în marele templu unde s-au auzit strigăte de bucurie şi lacrimi de biruinţă.

Apoi, Domnul a ajuns în faţa unei cetăţi mari, mândre şi înalte până la tăriile Cerului, cu ziduri de diamant şi cremene, tot atât de înalte, semeţe şi ameninţătoare, ferecată şi fără porţi de intrare sau ieşire. Mirat, Domnul l-a întrebat pe Sfânt: "Ce este aceasta oare? Nu e oare aici raiul? Cine mai stă în rai cu porţile ferecate şi nu mai lasă pe nimeni să intre când Eu am hotărât să las înăuntru pe aceia de care-Mi va plăcea?"

Trist şi rugător, Sfântul Petru se uită stăruitor la Domnul şi-I spune:
"Să nu te mânii, Doamne, căci aici nu mai poate fi mânie. Dar acesta e raiul ortodocşilor şi-şi ţin cetatea ferecată şi semeaţă pentru că ei se ştiu atât de drepţi încât cred că numai ei s-au mântuit..."

[cozia]

În prealabil postat de pascseimar19

Vă rog, dacă este cu putință, să îmi trimiteți*relatări, pilde sau întâmplări vesele din:

1. viața parohiilor sau a mănăstirilor,
2. întâlniri cu duhovnici,
3. sau alte situații din viața bisericească în care umorul a fost o formă de înțelepciune și bucurie.

Poveștile pot fi trimise la adresa:


maruscaseiciuc0@gmail.com
(contribuțiile pot fi anonime, iar identitatea va fi protejată integral).

Marusca,( de la Marusia cumva, banuiesc ca esti din Rep. Moldova, ceea ce te face si mai simpatica)
Vezi draga ca umorul de care vorbesti este o chestie foarte intima, strict personala, chiar o sabie cu doua taisuri. Marea majoritate a oamenilor din ce se vede, rad si se amuza copios pe seama lucratorilor "parohiali" ai bisericii cand se intampla ceva neplacut, legat de tot felul de ciudatenii si patimi omenesti... ca doar sunt si ei oameni care ocazional mai calca in strachini, vezi frenezia televiziunilor specializate in a urmarii cu nesat, asa ceva, proteveurile si alte gunoaie RadioSantz.

Ei fiind persoane PUBLICE, ca si avocatii, judecatorii, politistii, PROFESORII, doctorii, cum fac cate o nazbatie si calca pe bec cum apar la TV. N-ai sa vezi vre-un prapadit de muncitor plin de noroi cazut in santz din cauza betiei si a necazurilor din familie ca va starni vre-un interes din partea proTVistilor deoarece stiu ca asa ceva nu se vinde.

Nu trebuie sa enumeram aici ca le stii si singura. Nu poti scapa de "stiri" cand aprinzi TVul, mizerii care starnasc in mintile multora hohote de ras, prostii pe care, programati fiind le repeta zile intregi in retelele lor de socializare unde strang vizualizari cica.

Fazele astea numai umor nu le poti numi desi starnesc ras si veselie colectiva la multa lume cand de fapt este vorba de o TRAGI-COMEDIE UMANA, tema des folosita in scrierile multor scriitori romani si rusi. Rusii mai ales au un umor fin pe aceasta tema pe care iai putea sa o folosesti.

Daca cu adevarat vrei sa cunosti povesti frumoase si placut amuzante dar si cutremuratoare legate de viata monahala citeste clasicii rusi in original daca nu ai facut-o la generala si liceu pana acum: Kuprin, Cehov, Dostoievski, Leskov si altii.

Interesant este faptul ca atentionandu-ne ca sursele de informatie( numele celor ce contribuie) pentru Masteratul tau vor ramane anonime ma duce la gandul ca si tu te astepti la amintiri si povestiri MAI deocheate.

Zi ca nu-i asa!


Toaletele ECO agatate pe schele IN CER, de peretii si turlele Catedralei neamului mi s-au parut hilare, vezi ca sunt fotografii. Astea fiind la categoria Intamplari hazlii din viata Parohiilor :))

Sau ce zicea fratele hazliu Iorest ca a auzit ca o mireanca care nu a mai ajuns la wc-urile eco care erau foarte departe, s-a scapat pe ea sarmana fiind in Biserica la coada uriasa care o impingeau din toate partile.

Apropo, unde sunt toaletele catedralei pentru mireni si vizitatorii care vin de pe drumuri grele de la Gara de Nord pe trenuri care de abia se tarasc pe sinele Patriei? Banuiesc si am asteptari ca trebuie sa fie ceva bine facut, un complex spatios cu posibilitati de igienizare, unde ca pelerin european te poti in tihna spala nu numai pe maini.

Avem si drept Porunca a Mantuitorului sa ne spalam inainte sa VEDEM:

"şi mi-a zis: 'Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.' M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.” * Ioan 9:6 Ioan 9:7;"

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

Sau ce zicea fratele hazliu Iorest ca a auzit ca o mireanca care nu a mai ajuns la wc-urile eco care erau foarte departe, s-a scapat pe ea sarmana fiind in Biserica la coada uriasa care o impingeau din toate partile.

Asta e doar 1% îmi aduc aminte că venise într-o parohie o femeie cu un hanorac cu sigla de la un site pornografic pe care scria ceva de genul fuck off sau ideea era nu te mai holba or oameni care au inscripții penibile pe tricouri...

Ceva de genul:

https://itthemovie.com/product/porn-...sarcastic-tee/

Amuzant mi se pare și ce făcea fratele acela care înfiera treningul la Biserică, adidașii și alte accesorii sport, tată dacă nu ești țiplă cu pantofii dați cu lac ești câh, ce diferență e totuși între oameni, unul vine cu tricouri cu inscripții care n-au ce căuta în Biserică și în niciun mediu frecventabil, altul face apologia „dantelăriilor” vestimentare într-o țară care se prăbușește.

[Iorest]

Altă întâmplare care îți dă de gândit prosoape Versace pe mașini la înmormântare

Constanţa: Prosoape Versace pe maşini la înmormântarea mamei lui Zicu

Cât de tare e asta frate, ultima fiță în materie de înmormântări să împarți prosoape Versace, Armani, Gucci, e ceva la care nu m-aș fi gândit în 2 vieți dacă trăiam, e ca atunci când te lovește cometa inspirației, bun de tot autorul, talent și inovație!

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Asta e doar 1% îmi aduc aminte că venise într-o parohie o femeie cu un hanorac cu sigla de la un site pornografic pe care scria ceva de genul fuck off sau ideea era nu te mai holba or oameni care au inscripții penibile pe tricouri...

Ceva de genul:
...într-o țară care se prăbușește.

Este clar ca vor in mod planificat si sistemic sa ne readuca in anii '90. pachet in combinatie cu anumite aspecte de-a dreptul vomitive ale ceausismului( de genul ...Ciocu' mic si stai cu frica, Rabda si... ai MARE grija ce impresii ii lasi Imitatiei de Inteligenta pe smartfon in socializari)

Asta-i cel mai ingrijorator!

Cand vezi ca lumea nu mai are decat ciurucuri cu mesaje prostesti cu care sa se imbrace la Biserica, sau ca in transportul in comun incet incet se RE-introneaza mirosul de nespalare, transpiratii si semne de boli transmisibile, inseamna ca este precum zici frate...tara este in belea majora.

Si ce ne mai asteapta! Fereasca Dumnezeu!

În prealabil postat de Iorest

Altă întâmplare care îți dă de gândit prosoape Versace pe mașini la înmormântare

Daca este sa intram in domeniul Inmormantarilor chiar ca putem sa ne tinem de burta de ras.

Ce zici de capelele gen "Apartament" luxos?
La un cimitir,( vazut cu ochii mei) era precum un condo inconjurat de geamuri termopane, cu mobilier Louis XV inauntru si cine stie ce alte valori or mai fi fost acolo pentru hoitul uscat, cu paznic la intrare, care printre altele avea grija de tot clanul din zona.

Ce zici de stropirea cu apa sfintita contra cost a javrelor si matelor de lux, a masinilor smechere si cate si mai cate?

Dar din nou, umorul generat de fenomene de genul asta nu cred ca-si au locul intr-o dizertatie academica de Masterat, ca daca este inseamna ca cu adevarat am ajuns ca tara si umanitate de kkt rau de tot.