Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Ca nebunul orb si inconstient iti faci rau in tot felul de moduri:
-faci rau lui Dumnezeu ca sa-ti faci rau
-faci rau sfintilor, dreptilor, mai marilor si mai micilor ca sa-ti faci rau
-faci rau invataturii de credinta, ascultarilor, credintelor, lucrarilor
-iti faci rau direct tie ca sa-ti faci rau
-faci rau fetelor, animalelor si mai micilor pangarind ca sa-ti faci rau
-iti faci rau alegand raul si dandu-te lumii sau sefilor ei diavolii vazuti sau oculti ca sa-ti faci rau tepuindu-te ca-s buni si ca-ti faci bine, ca te eliberezi de ascultare, de insistenta ispitei tradarii, de istov, de munca, slavindu-te in desert ca ai gasit solutia la grijile vietii si pacea prin tradare, coabitare si colaborationism complice, mintindu-te ca desi alegi sa te dai celui rau totusi iti e bine, esti bun si-ti va fi bine
-iti faci rau tzepuindu-te cu raul, cu faradelegile, cu pacatele cu greselile si cu neascultarea tzepuindu-te ca tzi-e bine si ca-ti faci bine si-ti va fi bine
-te iei din trecut si te dai din viitor in prezent in obijnuinta ca o traditie temporala si simti ca ti-e bine, ca esti bun si-ti va fi bine nepricepand ca iti dai o ”sfintenie” veche, un trecut, o istorie in care te-ai simtit bine neascultand

De la atat rau cat iti faci necontenit cu constiinta smintita aparandu-ti banii, in toate felurile, fara sa fi constient de lipsa asta de constiinta, deci facandu-ti rau cu insistenta, ambitie si incapatanare continuanta la nesfarsit te apuca in mod firesc niste simtiri rele, te ia bolile, lumea, raul, dracii, moartea, toate chinurile, cum altfel dupa formula corecta care zice ca daca-ti faci rau atunci sigur iti va fi rau si ajungi in rau pana la urma adica in iad.

Desi e maxima prostie si rusine sa persisti, si cu toate astea tu nu te umilesti, nu te smeresti, nu te rusinezi ci mai bine te dai mare si te mandresti sa nu se vada rusinea si te lauzi si te grozaversti dandu-te tot mai viteaz si curajos nesabuit in timp ce continui sa-ti faci rau ca sa nu se vada si sa nu se stie prostia maxima in care te scufunzi caci prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul.

Ajuns in durerile cele mai rele de la raul pe care ti-l faci mereu din necredinta, de frica mortii si grijilor arunci vina pe altii si generalizand aluneci si deraiezi pana acolo de-L invinovatesti mai ales pe Dumnezeu.

Apoi de frica smintita insuflata de furia stapaniilor lumii si de ghinioane si necazuri, de inevitabilul rau care vine si te ia repeti invinovatirea la adresa lui Dumnezeu, lepadandu-L, hulindu-L, defaimandu-L, denigrandu-L, facandu-I rau de frica, de aceasta frica smintita in care te simti rau si-L acuzi, Il tot acuzi in mod reflex reprosandu-I si vrandu-I raul.

Pe scurt, ramai cu frica smintita, acuzarea in starea rea reprosiativ-revendicativa si mintindu-te ca-ti faci bine ti se pare ca te simti bine si ca ti-e bine si ca-ti va fi bine insa defapt iti faci rau, te tzepuiesti si lovesti in ce ai mai sfant, in Dumnezeu, in ascultarea, in credinta in El, in iubire... amarandu-L.

De ce? Pentru ca in vrere te-ai obijnuit sa iei sfintenia ca merele din copacul cunostiintei sustinand ca ti-e bine, ca-ti va fi bine, ca o sa fie bine desi in mod evident tu iei, adica furi mintindu-te ca faci bine.

Deci de frica smintita iti faci rau, dai vina pe altii, generalizezi si ajungi sa invinovatesti mereu cu ura criminala pe Dumnezeu, facandu-ti si mai rau caci facand rau lui Dumnezeu defapt tie iti faci mai rau, si iata te-ai autotzepuit, te-ai autoispitit si te-ai autorispit si distrus pierzandu-te intro lucrare reflexa repetitiva egoista mincinoasa ipocrita credula ca un naiv care se minte mereu sustinand ca desi-si face rau ii este bine, este bun si-i va fi bine negand evidenta si consecintele pe care orice prost le intelege care ne spun ca daca iti faci rau atunci sigur iti va fi rau. Cum altfel? De ce nu crezi?