[Mihailc]

În prealabil postat de Demetrius

N-ar fi mai înțelept/bine(....) ca încă de la înmormântare să se citească acea rugăciune de dezlegare de blestem
Cu ”dez-blestemarea” încep toate canonizările?

Se citesc/ ar trebui să se citească chiar mai multe rugăciuni de dezlegare pentru orice răposat în Domnul.

Iată un fragment dintr-o astfel de rugăciune pe care tradiția liturgică i-o atribuie lui Ioan Damaschin (676-749) dogmatist, imnograf și sfânt al Bisericii nedespărțite:

„Părinte al vieții și al zidirii noastre, fii cu noi și ne ajută. Ajută-l/o acuma pe (N), care s-a despărțit de al său trup ce este pregătit pentru a fi dat pământului. Ajută-l/o, să se despartă în pace și fără de durere de această lume, de acest timp și de orice loc în care el/ea a fost, sau a viețuit aici în această lume care pentru el/ea s-a închis și s-a pecetluit. Ajută-l/o să se despartă fără de durere de al său trup vremelnic, pentru ca ceea ce a fost luat și a fost făcut din pământ, să fie dăruit astăzi iarăși pământului cu mulțumire, spre tainică risipire. Ajută-l/o să se poată despărți acum fără de durere de acest timp trecător și de toate cele ale lui.

Ajută-l/o să se desprindă și să se despartă în pace și fără de durere de tot ceea ce pământesc a lăsat aici în urma sa, în bine sau în rău, în împlinire sau în neîmplinire, în lucruri, în fapte, în trăiri, în legături știute sau neștiute, numite sau nenumite de noi. Păzește-l/o Doamne, și îl/o ajută să nu fie răpit/ă, înghițit/ă sau ademenit/ă de adâncurile cele mari ale pieirii sau ale neodihnei. Ajută-l/o să nu rămână în pribegie, în rătăcire sau în robie în această lume sau în lumi străine firii sale sau printre lumi. Păzește-l/o să nu fie aruncat/ă în lumile netihnei, în întunericul cel mai din afară, acolo unde e durere, plângere şi scrâșnire a dinților. Ajută-l/o și îl/o ridică și îl/o du acum în carul cel ceresc al vieții și al bucuriei, în locașul cel din veșnicie rânduit de Tine pentru viața, odihna și împlinirea sa. Du-l/o Doamne, în pace și cu bucurie, și îl/o dezleagă de orice rea legătură cu această lume, de orice fel de legătură cu tot ceea ce este nestatornic și ar putea să îl/o țină între lumi sau nedespărțit/ă de această lume și de acest timp trecător al ei. Doamne, Dumnezeul nostru, binecuvântat ești zi de zi. Tu ești între noi. Tu ești Domnul Dumnezeul mântuirii noastre. Tu ești Cel viu. Tu ești Domnul Dumnezeul nostru. Tu ești Dumnezeul vieții şi ale Tale sunt intrările și ieșirile morţii. Fii cu noi, Doamne, și binevoiește, acum, și poruncește Tu însuți, să se desfacă fără de durere în pulberea pământului, trupul cel fără de suflare vie în el a lui (N), iar sufletul să i se așeze în pace, în casa Ta cea părintească, acolo unde sunt multe locașuri binecuvântate, care din veșnicie sunt pregătite, pentru toți cei iubiți și mântuiți ai Tăi. Primește în lumina veșnicie Tale tot duhul vieții lui (N). Doamne, Dumnezeul nostru, fă să biruiască mila şi iubirea Ta de oameni cea negrăită.

Şi dacă asupra lui (N), ar mai fi orice fel de legătură cu această lume și cu acest timp trecător, legătură ce ar putea opri izbăvirea și mântuirea sa, legătură lumească și pământească, legătură numai de Tine cunoscută și numai de Tine văzută, pusă prin grea urare sau prin grea neiertare sau prin neîmplinire, sau prin legământ, sau în orice alt chip neștiut și nenumit de noi, Tu însuți, Doamne, Dumnezeule cel mare, dezleagă-o acum, spulberă-o și o risipește pentru totdeauna. Pe (N) iartă-l/o, dezleagă-l/o, eliberează-l/o și îl/o scoate acum cu bine din toată frica sa, din neliniștea necunoașterii, din durerea neîmplinirii și din nestatornicia acestei lumi, și orice ar mai putea fi rămas în vreun fel peste viața și peste soarta sa, fă să se ridice acum și pentru totdeauna, iar pe (N) îl/o mântuiește.”