[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de teodoraianys

Diavolul poate posti, poate face multe, dar nu poate iubi. Spun ca-L iubesc pe Dumnezeu, dar am porniri rautacioase impotriva fapturii Sale (deci sunt in inselare).

Dacă aţi vedea pe cineva că dă jos o icoană a Mântuitorului, că dă cu ea de pereţi, apoi o scuipă pentru ca în final să o calce în picioare şi să o facă una cu pământul, desigur că aţi avea mari dubii că acea persoană Îl iubeşte pe Domnul. Şi aţi avea dreptate: cum să Îl iubeşti pe Dumnezeu, dar icoana Lui să o dai de pereţi ?

Acuma, ce altceva este aproapele dv, decât o icoană a lui Dumnezeu ? Este creaţia Lui, este chip şi asemănare după El. Are icoana aceasta imperfecţiuni ? Desigur, toate icoanele au, începând cu a noastră. Dar aceste imperfecţiuni nu sunt constitutive icoanei, sunt adstrat, sunt ceva adăugat. În spatele lor stă, neatinsă, frumuseţea icoanei de care am spus, aceea zidită de Ziditor. El, cu ochiul Lui pătrunzător, ştie bine că este acolo, chiar dacă e acoperită cu oricât de mult jeg. De aceea, L-a trimis pe Fiul Lui, ca să o răscumpere cu preţ infinit de mare. Deci, Dumnezeu ţine la icoanele Lui, oamenii. Noi, ţinem ?

Cum sa fac sa tai aceste porniri rautacioase? Stiu, ar trebui sa stau mai mult de vorba cu Dumnezeu, dar totusi voi cum faceti ?

Întrebaţi-vă mereu: "cum ar face Isus în cutare sau cutare situaţie?". Dacă nu ştiţi, întrebaţi-L, că El a spus: "Întrebaţi, şi vi se va răspunde !".

Astfel de porniri sunt doar de la noi sau sunt din ispitirea vrasmasului ? Cum putem deosebi ispitirea vrasmasului de rautatea noastra?

Sunt mai multe criterii, dar cel mai simplu este cel temporal. Dacă durează o clipă, este ispită străină de noi. Dacă durează mai mult, înseamnă că am pus umărul.