E un mic rai pe pamant acolo...
Vazand imaginile acelea,cu cata dragoste sunt invaluiti acei copii,nu pot sa nu ma gandesc cat de departe suntem inca de adevarata iubire crestina,pe care o rezumam care mai de care la filosofii,dar cred ca stim inca prea putin sa o traim.
O astfel de iubire,ca a parintelui acela si a fratilor si surorilor din manastire te face sa te smeresti in tine,sa nu mai ridici ochii din pamant si sa nu mai deschizi gura,pentru ca iti dai seama cat de sec esti inca pe dinauntru si cat de fals si ipocrit suna anumite vorbe pe buzele tale,atunci cand o astfel de iubire nu esti capabil sa o daruiesti,poate,nici macar unui singur seaman de al tau.
Sa il tina Dumnezeu pe parintele sanatos si in putere ca sa isi poata duce in continuare misiunea hristica ce i-a fost harazita!
|