Cand te indoiesti de Dumnezeu, pentru stinta si semetie, pentru parere (de sine) nu e de ras!
Iese sange si e de plans! Cand ceri doar sa bagi in tine placeri pentru cutra-inima ta plina de trufia vietii, care strica si distruge ca sa se laude, sa te laude, sa va laudati impreuna cu parerea... nici rea, nici buna, ci aia ticluita:
media mediaiei perfect echilibrata si ”dreapta” doar ca sa bage in sine drogul dreptatii, fainutza si aluatul uns cu ou si undelemn ca sa luceasca, parerea si apoi il vezi ca rade, zambeste, ca te-a pacalit, te-a speriat, te-a ingrozit si tu-l iei de Dumnezeu si te dai si tu insuti Dumnezeu ce-l ia de Dumnezeu, si va dati si-i dai lui infiindu-te centrul de comanda si control si te faci parintele lui, familia lui laudandu-va in haita pentru ca te pune sa ”lucrezi”, sa furi si pentru ca apoi iti ia din ce ai ”lucrat”, din ce ai furat si iti da si tie o mica parte, nu de mila ci ca sa minti, sa te faca frisca si sa vrei sa intrii in aparatul privilegiat tortionar, de teroare si propaganda, pedagog si magog crescator de porci, sa vrei sa te faci justitiar, paracios, crud, un fel de iscapoSS, mai marele detinutilor slujind temnicerii corupti si pe seful temnitei, pe marele ipocrit, ca sa le faci ca fraierul tzepuit treaba murdara si ei sa fie si cei mai tari din parcare si fara fapte rele... sa fi macelarul-mercenarul benevol ce le faci toate mizeriile, toate, ca sa se tina ei curati pe tzepuirea si fraiereala ta. Si lasandu-te mituit din banii tai, pe banii tai pentru parere ca prostul iata razi mai rau ca proasta, ca la aia ii place sa-ti faca tie pe plac insa tie iti place sa-ti faci, nu altora ca ea, ci fix numai si numai tie insuti pe plac, sau dracilor carmuitori de parere si vrand sa scapi de Judecata, de frica ajungi ca o frishca, ca si raciturile tremuratoare, fugi si te arunci in balta deznadejdii doar ca sa te pescuiasca diavolul si apoi sa te apere el ca mare avocat, diavolul avocatul diavolului care ai devenit cand ai ajuns paracios si ipocrit si iata esti dus mereu inaintea lui Iisus, fiind vrednic de uciderea cu pietre mai rau ca cea prinsa in adulter... asa ca un pui de VIPeres care se cere infiat la lume, la lumea oculta a duhurilor rele care te lingusesc si te linistesc... pentru parere din care ai facut insasi viata ta, o problema de viata si de moarte, sa stai cu ea ca pe un tron, ca pe o tzara, ca pe un pat al puterii de odihna, ca pe o pluta, foarte suprat ca esti miscat, convins si motivat de asta ca sa vezi ca pe un rau si sa-i faci rau. In mod evident nebunia nu e de ras. E defapt un coshmar, o patzanie horrorr caci ai ajuns vrajmas lui Dumnezeu si te razbuni ca pripitul care pilindu-se indrazneste sa-si ia privilegiul de a violenta pe sfinti asa beat de sine insusi, pe mai micii Domnului, pe drepti, pe Duhul Sfant, pe Cuvantul, pe Tatal, lovind cu nesat chiar si in Iubirea curata a fecioarelor intelepte facatoare de roade bune... inclusiv si pentru tine cel ce nu stie altceva decat sa bage in sine insusi pe placul propriu, al sufletuhului si al cutrei-inima rea, pe placul propriu si personal zgarciorb ca noaptea mintii ciuruita ca o sita ca sa se mandreasca infumurandu-se cu manie ca-si rezolva singur problemele, ca poate singur, fara Dumnezeu, le rezolva prin a le da la altii si a-i silnicii sa si le rezolve ei asa cum zice el insusi, marele prooroc mincinos!.. laudaros... laudarosUuuuuuuuiuiuiuiui... fui! (gretzos)