[Moroco]

Psalmul deznadejdii travestite, cu ratiuni simpliste devenind prea simplu pana la urma,

Miezul inimii e sufletul inimii, miezul mintii si creierului e sufletul mintii, miezul sufletului e sufletul sufletului iar miezul trupului e sufletul trupului. Tot ce-i suflet e duhovnicie daca sufletul iti este casa a Harului Duhului Sfant si al Domnului Iisus Hristos-Cuvantul ca un fel de suflet al sufletulor tale unite.

Sufeltul tau insa e de urat pentru ca nu asculta ci e inclinat spre rau inca tin tineritile tale si in el si cu el faci multe pacate insa oricat ar fi de pacatos, mandru si trufas tu nu ai voie sa-l urasti spre distrugere ci doar spre despatimire caci atunci cand treci granita urii spre distrugere, felul ala de ura rea si distructiva, se numeste depresie, deznadejde, rautate si nu se cuvine sa-ti faci singur rau caci nu castigi nimic bun prin asta, nici tu nici altcineva.

Iti vine mereu sa-ti distrugi sufletul fiindca in el iti permiti sa indraznesti vreo hula sau vreo batjocura sau vreo fapta rea, trufase si distrugatoare impotriva fecioarei preacurate Maria sau impotriva Duhului Sfant sau impotriva lui Dumnezeu sau impotriva mai micilor Domnului. De aia gresesti fiindca te plangi, te nemultumesti, carai, santajezi, ameninti, acuzi, arunci vina si de frica lipita cu bascularea, de neputinta unita cu bascularea, tradezi prin lipici basculand si trecand de partea dushmanilor ca printr-o poarta alunecoasa dandu-te pe topogan si vrand sa scapi din capcana in care ajuns nu te poti nicicum opri sa nu mai continui si sa tot repeti raul pe care-l faci impotriva lui Dumnezeu si impotriva ta, descurajandu-te si frustrandu-te cu nemultumiri exagerate la maxim, dai sa te razbuni pentru situatia asta grea, situatia in care dupa ce ai tradat si n-ai luat in seama ignornd si lasand asa prezentul cu gresala pentru un viitor ”fericit” e clar ca ai intors armele si ai devenit un vrajmas feroce cu Dumnezeu si nu te opresti ci trufind si indraznind lovesti ca sa triumfi, dai sa distrugi ca sa invingi, sa cureti, sa excluzi cu ura si chiar dai sa te sacrifici pripit si asta se intampla din deznadejde, din frica si rasul negru sarcastic batjocuritor si daramator al deznadejdii distrugatoare caci te aliezi cu duhurile rele si impreuna ca niste aliatzi-fariseici, deznadajduind si stand lipiti in acea alianta vicleana in care te-ai lasat fraierit, minti ca ti-e bine, minti ca-ti va fi bine, minti ca-i bine ce faci si cu cruzime si defrustrare iti satisfaci distrugerea ca sa scapi, luptand ca pentru un adevar bun al scaparii insa nu-ti dai sema ca tu vrei sa scapi fix de harnicie si datorii caci fiind in cadere libera spre locul caldicel si moale unde te relaxezi la nesfarsit palavragind din sine nu suporti de acolo sa fi miscat, nu suporti sa fi deranjat, nu poti sa rabzi sa auzi chemarea spre o noua harnicie si spre noi datorii de implinit caci miscarea asta te scoate din traditiile si obijnuintele tabieturilor tale bolnave si mintind ca esti victima te revolti si te jertfesti in desert si ai impresia ca esti mare si ca tu ai dreptate si te autoindreptatesti avand pretentii si revendicari ca un nevinovat, ca o victima. Te crezi tu pagubitul prin aceea ca rationezi simplu parnd si corect sustinand ca daca esti singur nu ai nimic insa daca esti cu un sfant sau o sfanta in apropierea prea apropiata si ajungi sa-i faci rau cu ceva atunci in mod pripit ti se pare clar ca nu tu ci din cauza lui ajungi mereu in situatia respectiva si acuzandu-l si reprosandu-i il ameninti si te razbuni si de frica nu poti altceva decat sa tradezi si sa te razbuni cu nebunie iesita din minti, nemaiputand sa vezi ca tu minti si ca defapt tu insuti ai fost vinovat in mod sigur pentru lovitura si recidiva caci tu esti cel care iar ai indraznit ceva de nefacut si de neindraznit inchipuindu-te si crezandu-te familiar, pilos, alintat, tolerat, slavit, iubit, adulat, dorit, ingaduit, invidiat, ... asa ca un mare berou mesianic, ca un fiu important de bani gata. Defapt s-a intamplat ca iar ai cazut si ca esti in cadere si dupa mintea ta nebuna alti-s de vina pentru pacatul tau in timp ce tu vociferezi si te razbuni mereu pentru bani.

Si intamplandu-se necazurile astea groaznice in tine nu poti nicicum sa vezi ca sufletul mamoniac al tuturor miezurilor iti este combinat cu pofta si labordelatoria, cu mamona, bubunica si straburtica in care ti s-a travestit deznadejdea din miezuri si-ti sade pe stomac pana in inima ca o umplutura vitala si visatoare. Aia-i necredinta si deznadejdea desfranata ce umbla de nebuna cu familia poftelor in noaptea mintii insangerate a persoanelor idolesti parintesti si fratesti cu seva sangerie ca a varsatorilor cu miez turnat si nu-si da seama sufletul tzepuit si orbit ca-i intro stare de om antihrist tot umbland sa fie ajutat pe nedrept si primind ca milogii sa fie ajutat inclusiv de duhurile rele lingushitoare care-l corup si-l inahiata sa-si lepede Harnicia umplandu-se fraierul de boli, neputinte, handicapari si metehne ca sa scape mai usor si sa fie miluit cu bani si mancare fara sa vrea sa faca nimic bun!