Charles de Foucault (1858-1914) pe când era necredincios, explorator si ofiter în Sahara (pe atunci înca putin cunoscuta) avea de calauza un arab. La apusul soarelui ghidul musulman a îngenuncheat si s-a rugat. Exploratorul îl lua în râs: "Cui te rogi tu? De unde stii ca exista Dumnezeu? precum si altele. Calauza nu a raspuns si a continuat rugaciunea, apoi si-au fixat cortul pentru noapte. Dimineata, spre uimirea geografului, au vazut pe nisip, în jurul cortului, urmele unui leu. Bucuros ca au scapat fara incidente si-au vazut de drum. Arabul a reluat discutia din seara precedenta: "Aseara m-ai întrebat de unde stiu eu ca este un Dumnezeu? Acum te întreb eu: "De unde stii ca asta-noapte a dat târcoale cortului nostru un leu, când nu l-ai vazut?" "Foarte simplu, raspunse ofiterul, dupa urme!"
"Si eu tot dupa urme îl cunosc pe Dumnezeu; de la o floare, de la o pasare, de la un fir de nisip si pâna la stelele de pe cer; în toate a lasat Dumnezeu urme pentru cine stie sa citeasca si vrea sa-L marturiseasca".
(scuze pt topica alambicata a textului, e preluat ca atare de pe site-ul de mai jos)
Sursa:
http://www.profamilia.ro/print.asp?p...ica.asp?urme=7