Muzica bisericeasca bizantina sau muzica psaltica nu este la origine un produs strict al Bizantului sau Constantinopolului. Pentru elementele de baza ale muzicii psaltice a colaborat intreaga ortodoxie orientala, muzicologii recunoscand o serie de influente ale unor regiuni ca: Siria, Egiptul si Asia Mica. In ceea ce priveste glasurile (modurile, ehurile) imnografii au utilizat modurile muzicii grecesti pentru melodiile imnurilor lor. Astfel, glasul I se mai numeste dorian, dupa modul antic care i-a stat la baza (glasul al II-lea -- lidian; glasul al III-lea -- frigian; glasul al IV-lea -- mixolidian). Am enumerat doar patru glasuri, deoarece acestea sunt considerate autentice. Celelalte (V, VI, VII, VIII sau hipodorian, hipofrigian, hipolidian, hipomixolidian) sunt plagale sau "laturalnice", pentru ca au derivat din cele autentice.
Notiunea de mod implica nu numai ideea de dispozitie si ordine a intervalelor, ci si pe aceea de ethos. Astfel, fiecare glas are stilul sau atat de precis, incat poate fi intuit si determinat prin impresia psihologica lasata de cantarea sa. Altfel spus, fiecare mod trezeste in suflet o dispozitie sau un sentiment corespunzator.
|