[coralina]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Coralina, eu nu cred că anna sau padre Gheorghe au vrut să spună că este un lucru rău a ţine post. Că postul e ceva care nu trebuie făcut de credincioşi. Eu, în mod sigur nu am spus asta. Dimpotrivă, postul e de folos sufletului şi bineplăcut lui Dumnezeu. Multe haruri lucrătoare pot fi dobândite prin post, ca şi prin rugăciune, fapte de milostenie, ierurgii, devoţiuni, omilii sau lecturi pioase. Pericolul este acela de a atribui postului un atribut pe care nu îl are: acela de a face ca păcatele să fie iertate. De a ţine, deci, post ÎN LOC DE Spovadă şi nu ÎN COMPLETARE la Spovadă, ÎN PREGĂTIRE pentru Spovadă sau ca act penitenţial CONSECUTIV Spovezii. Teribila înşelare, de care vorbeam, este a crede că ţinând post şi continuând a trăi în păcat te aranjezi cumva cu Dumnezeu, de a crede că eşti în stare harică, în vreme ce eşti, de fapt, în stare căzută. Care credincios ar fi aşa de smintit încât să spună că a mânca anafură este lucru rău ? Anafura ajută mult, dar ea nu este Sfântul Trup. A atribui postului virtuţi salvifice este aşa cum ai confunda anafura cu împărtăşania. Admit că, în cazul unor persoane care nu au suficient curaj de a se lăsa complet în voia Domnului, postul îi poate ajuta în dobândirea curajului necesar. Dar asta e valabil o vreme şi cu condiţia de a fi în perfectă sănătate trupească: nu ştim când este ceasul secerişului pentru fiecare dintre noi. Să îndrăznim, El ne vrea sfinţi ! El ne-a dat nouă tot ceea ce este necesar ca să Îl urmăm. Să o facem cu entuziasm, cu cea mai deplină încredere, bineştiind pe mâinile Cui ne încredinţăm vieţile noastre. Să răspundem chemării Sale nu cu amânare, ci spunându-I: "la cuvântul Tău, voi arunca mrejele !"

Mihnea, eu nu am despartit nicicand conceptul de post de cel de spovedanie, ci am vrut doar sa subliniez ca si in cazul celor necununati religios, postul reprezinta o nevointa, o pas catre iesirea din starea de pacatosenie.

Am intervenit la postarile Annei21 pentru ca mi s-a parut ca vede situatia in alb-negru pe cand viata reala este in marea ei majoritate cat se poate de gri. Idealul il stim cu totii si ne straduim, fiecare dupa puteri, sa ne pozitionam in imediata lui vecinatate. Insa mantuirea se face "cu materialul clientului", adica fiecare ne regasim in situatii (maritale, profesionale, samd) din cele mai diverse si ca atare e greu sa fim ighesuiti cu totii in acelasi sablon.