Citat:
|
În prealabil postat de mihu
4. de ce ne temem sa fim transanti? pentru ce nu ne asumam cele afirmate? Cred cu tarie in ceea ce am spus si nu umblu cu jumatati de masura.
|
E bine ca nu vrei sa umbli cu jumatati de masura.
Altceva am vrut sa spun. Daca vrei sa critici ceva, atunci trebuie sa te feresti sa aduci acuzatii false. Nu stiu daca ai intrat pe forumuri catolice. Vei intalni acolo oameni culti care vor exploata fiecare inexactitate din critica ta. Cei care urmaresc dezbaterea (si care nu au suficiente informatii) tind sa tina cu cel care pare ca slujeste adevarul si care o face si intr-un mod elegant.
Eu am ajuns la concluzia ca decat sa aduci 10-20 de acuzatii catolicismului, mai eficient este sa te rezumi la cateva la care ei sunt efectiv descoperiti. Cand ajungi in acest stadiu poti sa constati cum dispare amabilitatea cu care ei obisnuiesc in ultima vreme sa trateze pe ortodocsi. Atunci ori recurg la sloganuri parasind dialogul argumentat, ori pozeaza in victime ale intolerantei ortodoxe, ori pun punct discutiei cu "ortodocsii primitivi" (si, daca te afli pe forumul lor, te dau afara).
Iata de ce cred ca trebuie ceva intelepciune cand discutam de catolicism. Anul 1054 constituie doar un reper, nu atunci s-a facut brusc despartirea. Schisma a fost (si este) un proces, nu un eveniment singular. Se pot stabili si unele repere ale schismei:
- formal in 1054
- in plan politic in 1204 (cucerirea Constantinopolului de catre cavalerii cruciadei a IV-a)
- doctrinar in secolul 14 (sinoadele isihaste din 1341, 1347, 1351, 1368), cand ortodoxia a refuzat metoda scolastica de a face teologie.
Fiind vorba insa de un proces, instrainarea dintre Apus si Rasarit s-a facut treptat. De aceea exista si ortodocsi, si catolici care ezita sa foloseasca despre ceilalti cuvantul "eretici / erezie", desi exista suficiente motive pentru asta.
Cand vorbim despre catolicism cred ca trebuie sa aratam iubire de adevar (fermitate) si iubire de semeni, nu dispret. Daca reusim sa-i facem sa inteleaga spiritul Bisericii primare (care nu era o Biserica papala), fara sa dispretuim traditia occidentala autentica (Sf. Ciprian, Sf. Ambrozie, Sf. Ioan Casian, Sf. Vincentiu de Lerin, Sf. Benedict de Nursia s.a.), atunci castigam niste frati. Trebuie sa constientizam mai mult si noi, ortodocsii, dimensiunea soborniceasca / catolica/ ecumenica a Bisericii si sa fim ceva mai optimisti. In Occident multi catolici se convertesc la ortodoxie redescoperindu-si propriile traditii din primul mileniu.
Daca Biserica Romano-Catolica vrea sa ne inglobeze prin supunerea fata de papa si noi trebuie sa vrem sa-i inglobam prin supunerea fata de adevar. Dar e nevoie de "putintica diplomatie". De aceea ideal ar fi ca cei care se angajeaza in contacte cu catolicii sa fie in acelasi timp niste traitori ai ortodoxiei si niste buni cunoscatori ai teologiei. Ceilalti poate ar fi bine sa se abtina pentru a nu face mai mult rau decat bine.