[Moroco]

un frate

Constituționalizarea răului
Abolirea realei libertăți: de conștiință și de alegere în profundă cunoștință de cauză.
Cea mai tristă premieră mondială: înscrierea „dreptului la avort” în Constituţie.
Unde?
În țara care a ghilotinat cândva inclusiv credința, cel mai onorabil act uman prin care persoana liberă oferă credit în alb Creatorului pe care nu îl poate vedea, Celui care a adus la existență ființele raționale libere. Atât de libere, încât se pot întoarce împotriva Lui însuși. Ceea ce au și făcut după ce au fost create. Ceea ce nu a diminuat însă cu absolut nimic veșnica Lui iubire părintească, dumnezeiesc de reverențioasă față de libertatea celui creat „după chipul și asemănarea Sa”. Liberi suntem, desigur, să nu credem nici asta.
În țara a cărei intelectualitate ieșită din turbinca iacobinismului revoluționar din 1789 a ajuns să deifice Rațiunea, ignorând absurdul și sacrilegiul oricărui act de idolatrizare (care suprimă Sensul),
în țara a cărei intelectualitate stângistă din secolul monstruoaselor totalitarisme ale secolul XX, reprezentată la un moment dat de Jean Paul Sartre, glorifica genocidul din Gulagul comunist, afirmând, prin reprezentantul ei celebru, că „orice anticomunist este un șobolan vâscos”. Omul, aproapele, celălalt era deja „infernul”.
Luciferism, anarhism, nihilism, iacobinism, socialism, comunism, terorism intelectual, antiumanism, anticreștinism. Crimă.
Suprimarea spiritului, paradoxal a însăși rațiunii idolatrizate, absolutizarea trupului, care devine contextual termenul ultim al raportării omului la el însuși: „corpul meu, alegerea mea”.
Lucrurile se leagă.
A legaliza crima (avortul este exact așa ceva în ordinea morală, de vreme ce fiecare persoană începe prin a fi un embrion, apoi un făt în pântecele mamei sale), a milita pentru „cultura morții”, nu pentru viață, a milita pentru infestare ideologică pe calea sexualizării minții unor copii din clasele primare, învățați nu doar că masturbarea de la vârste cât mai fragede e sănătoasă, ci și că distincția bărbat-femeie este depășită, că cele două sexe naturale sunt substituibile „genurilor” (gramaticale), că identitatea sexuală umană e fluidă și instabilă precum mintea care debitează această idee, că familia e paternalist opresivă, chiar fascistoidă (Theodor W. Adorno), deci o „structură de putere” (Michel Foucault) față de care e o datorie să ne revoltăm și care, alături de Biserică și alte instituții natural ierarhice, trebuie sfidată, criticată și „refuzată”,
toate acestea, dar și alte năzbâtii ideologice, spun multe despre persoanele care, crezându-se eliberate de „dogme”, deci libere în ultimul grad, sunt înregimentate total în acest gen de militantism antiuman, anticreștin, antieuropean.
Dacă orice femeie ar putea fi deplin conștientă de faptul că viața care s-a înfiripat și crește în ea este și devine o persoană distinctă și concretă înzestrată cu demnitate, avortul ar deveni cel mai probabil, cu rarisime excepții, o non-opțiune, deci inclusiv drama și suferința pe care acesta le aduce în viața oricărei femei ar putea lipsi.

Orice viclenie si desfranare, orice inselare si labordelatorie este defapt un avort. Iubirea nu cauta sa-si faca plozi insa nu e frumos sa-i omori daca apar puii ei. De aia nu-i bine sa te incurci cu desfranatele, pentru ca ele iubesc dar nu-ti fac copii... au tehnici de contraceptie iar daca ele esueaza atunci ii omoara... iata apeland la un drept constitutional. Ai dreptul sa tai dreptul altora!.. culmea, a unor nevinovati a caror vina este defapt vina ta ca au aparut pe lume. Era darul ei, darul iubirii. Nu lor le-ai taiat dreptul ci tie insuti. Cand dai pe cineva afara, la dracu sau il arunci la gunoi, defapt pe tine insuti te dai desi nu esti constient de asta si ti se pare ca ar fi invers. Tu vei fi cel ce va suferi.

De ce nu faci copilul si apoi il dai sa si-l creasca? Asa nu te scapi de problema? Ai rabdare 9 luni jumate, nasti prin cezariana daca vrei si gata. Il dai lui si pleci in lume. Daca i-a trebuit atunci sa-si asume. Asa ar fi cinstit. De ce sa-l pui in situatia in care trebuie sa participe la o crima? De ce sa participe la o contraceptie? De ce sa opreasca cineva puterea iubirii de a se inmulti? E rautate! E blestem. ”Lasati copiii sa vina la Mine!”

Arivismul care calcă totul în picioare,
contorsionismul pe calea parvenirii cu orice preț,
mințirea sfruntată cu Scriptura în mână,
trădarea și calomnierea în serie a celor până nu demult lingușiți,
cățărarea pe cadavrele trucatelor amiciții și prietenii,
vizarea obsesivă a unei sinecuri,
pofta pantagruelică de vizibilitate,
cameleonismul, inclusiv confesional, îndelung antrenat pentru pătrunderea în orice cotlon profitabil,
lichelismul rafinat.
Doar câteva dintre manifestările dezgustătoare ale „omului fără însușiri” morale, deci fără caracter.
Într-o cu totul altă lume, total străină „zburătorului” apter, trăiesc oamenii normali,
oameni care nu se vând,
nu se dau în spectacol,
nu îmbracă haina țipătoare a mercenarului propagandist,
nu mimează apologetica creștină în timp ce susțin filetismul,
nu se pozează compulsiv în aceeași postură ridicolă și psihanalizabilă de „învingător” cu vocația eșecului și carisma negustorului ambulant, capabil să vândă orice și pe oricine după anestezierea atenției și capturarea bunăvoinței victimelor.
Citirea atentă a Scripturii (pe care și diavolul o cunoaște perfect), dobândirea clarității morale, distingerea între vorbărie măgulitoare și rostire mărturisitoare, cunoașterea cât mai avansată a strategiilor Diavolului fanfaron, ne vor putea scuti de gravele efecte ale seducției practicate public de „duhul viclean al amăgirii”.
În acest timp, în acest an, mai mult decât oricând.

O sa ne tzepuim iar si iar de nu ne vedem... crezand ca e de ras. Nu e! Am ridicat un monument al tzepuirii in piatza revolutiei si acuma ce facem, ii aducem mereu jertfe ca tampitzii? Anul asta avem parte de cele mai multe tzepuiri. Cand o sa ne trezim din betie ca sa stim cu cine sa votam? Io cu cine votez? Si oricine iese, are cineva impresia ca presedintele e Dumnezeu sau ca parlamentarii sunt sfinti? Alegem un om care prin natura functiei ne tzepuieste. Ce-i democratia? O tzepuiala mai desa decat o monarhie. Dar avem impresia ca scapam mai usor de un conducator rau. Tzeapa! N-ai de unde sa stii cat e de rau urmatorul decat atunci cand ajunge pe functie. De la alesi nu vine nicio schimbare in bine. Iata au trecut 100 de ani si mergem din rau in mai rau spre indreptatirea tzepei din piata revolutiei. Bine ca mai e inca de tzepuit cate ceva ca ne-au vandut si viitorul stranepotilor. Dar daca am fi destepti am da o lege ca imprumuturile sa le plateasca cei ce au semnat si au aprobat si de la ei sa le ia justitia ca sa plateasca datoriile. Sa-i vanda pe ei cu tot neamul lor si sa-si recupereze banii... iar pe noi sa ne lase in pace ca sigur n-am fost deacord!.. cu pensiile si salariile nesimtite si cu toate privilegiile si sinecurile politrucilor si ale aparatului militar, justitiar si tortionar, a statului politziensc, medicalo-sanitar, paralel-securistic, mafiot si impostor. Jos calaii!! Ne-ati tzepuit, ne-ati jefuit. Si acuma umblati sa ne pacaliti sa va realegem? Tzeapa! De data asta sper sa va luatzi tzapa de la popor! Insa daca tot voi numarati voturile... a clar ce va fi... tot ce a mai fost o sa mai fie, nimic nou sub soare.

O sa votez cu sica, cu drula si cu bula. Ba nu, o sa votez cu SOS Roamnia. Ba nu, o sa votez cu USL 2.0 reloaded. Ba nu. O sa votez cu Simion Gica Contra. Doar ca io-s pentru. Asa ca nu stiu cu cine sa votez. Dar o sa votez sigur cu cineva, daca ma miluieste Dumnezeu cu zile sa ajunga la ceasul ala.

Deci haideti la vot ca o sa va dam...... taxe si impozite si inflatie si cresteri de preturi cat le mai puteti duce. Rabda mamaliga rabda si odata rabufneste.

Ce m-as mai distra sa ia AUR 50%+1 din voturi! Asta va fi intradevar de ras! Tzeapa mult visata si preaindelung asteptata! Sa-i vezi pe toti ciuruiti si pliostiti iesind la declaratii. : )))))))))))))))))))))))))))))

Simeon Noul Teolog (949- 12 martie 1022) are și această fină observație procurată de claritatea privirii sale lăuntrice:
„Noi, cei credincioşi, suntem datori să-i privim pe toți ca pe unul şi să socotim că în fiecare este Hristos”.
Nu e chiar ceva subînțeles ușor.
În primul rând, prin străduință zilnică, să nu acceptăm dizolvarea celuilalt într-o masă, să-l salvăm de la anularea (comodă) în ea, să-l extragem pe cel care ne iese în cale ca persoană din entitatea „infernală” a mulțimii depersonalizante.
Iisus, ca Dumnezeu, discerne chipul fiecărui om din mulțime. Doar de aceea, „văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite…”
Nu masele pot fi iubite (doar lingușite), ci persoanele distincte.
E cazul fiecăruia dintre noi care, cel mai adesea chip ignorat într-o mulțime, tânjește nemărturisit după atenția binevoitoare a celorlalți.
Gradul de încreștinare devine, așadar, proporțional cu cel al acuității vederii noastre spirituale („ochii de văzut”). Cea care, pătrunzând dincolo de haina defectelor și păcatelor ce ni-l fac antipatic sau detestabil pe celălalt, sesizează prezența lui Hristos în el. Hristos, Cel care a spus aceste tainice, mântuitoare cuvinte:
„Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit.
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.”
Hristos e mereu în preajmă, la o distanță de mână întinsă milostiv spre celălalt.
De aceea nu prea ne vom putea scuza cândva, zicând: „Când Te-am văzut...?”

”Cand Te-am crezut, cand Te-am ascultat?” (oile si oitzele)
”Cand nu Te-am crezut, cand nu Te-am ascultat?” (capreleprele si capraideleurilelele)