Multumim mult, Sofia pentru mesajul tau extrem de bine detaliat si folositor. Din pacate lucrurile sunt cu mult mai complicate si de multe ori nici noi nu mai intelegem nimic. Probabil este adevarat cand vorbim despre efectele practicii woodo prin Africa (desi Biserica Ortodoxa a ajuns si pe-acolo!) sau despre alte pedepse pe care - zicem noi - le da Dumnezeu, de parca noi n-am avea... pacatele noastre strigatoare la cer! Cineva de pe acest forum mi-a trimis un link prin care am putut viziona adevaratele crime ale Mamei-Rusii si m-am ingrozit! Nu mi-am inchipuit niciodata ca o tara poate sa-si omoare cu buna stiinta 20 de milioane de concetateni... Ce pedeapsa mai mare ca asta poate exista pentru un popor, ce pedeapsa se cuvine pentru aceste grozavii si asupra cui cad ele, fiindca pana la urma poporul a suferit oricum?...
In ultima vreme am cautat "cu disperare" sa ma documentez in privinta adevaratei credinte si am constatat ca Romania se afla intr-o pozitie destul de delicata. Poate nici n-ar trebui cercetat de fapt, fiindca am avut ocazia prin harul dumnezeiesc al sfintilor Parinti gen Arsenie Boca sau Ilie Cleopa, sa ne incerdintam ca NU suntem pe abatuta si sa ne tinem "si cu dintii" de credinta noastra (mai mult sau mai putin "strabuna"). Nelamurirea mea este si ramane aceea ca sunt anumite lucruri care NU se petrec in timpul nostru, al calendarului pe nou, ci in timpul calendarului de pe stil vechi. Dintre toate, intoarcerea raului Iordan de Boboteaza ma bulverseaza cel mai mult, pentru ca nu se intampla pe nou, ci pe vechi. Daca un roman pe nou, merge la Muntele Athos, el are toate sansele sa se intoarca de acolo profund schimbat in ganduri, dar, desi ar dori sa se schimbe pe vechi, n-o poate face in Romania, intrucat "ai nostri" NU sunt recunoscuti niciunde, stim cu totii de ce...
Din experienta stiu, insa, ca Dumnezeu vegheaza peste toti, inclusiv peste "stilistii" nostri si este greu de inteles de ce cred unii ca NU se vor mantui, cand eu vad cum "lucreaza" Dumnezeu si cu ei, si cum le aseaza cu multa intelepciune, cum nu se poate mai bine. Nu ma va putea convinge nimeni ca sunt lasati in voia sortii, cand eu vad (sunt aproape zilnic printre ei si ii admir de multe ori cand vad cu cata usurinta isi educa copii de mici sa posteasca, sa se roage, sa mearga regulat la biserica, etc) "mana" Lui Dumnezeu in schimbarea unor destine, "salvarea" in mod miraculos a unor credinciosi care NU sunt nici mandri, nici razvratiti impotriva celorlalti, ci mereu smeriti, blanzi si iubitori!
Am citit mai nou viata Sfantului Ioan Rusul (pe care am incercat si voi mai incerca s-o mai extind si pe-aici) si am plans citind despre minunea facuta inca din timpul vietii cand se roaga pentru stapanul lui, pagan, plecat la Mekka sa se roage lui Alah. Cu ajutorul Lui Iisus, el ii trimite la mare distanta, o farfurie cu pilaf cald. Nu sunt un experimentat in "vietile sfintilor" dar atata dragoste de aproape, nu cred ca am mai intalnit vreodata la nici un sfant. Iar acest "Ioan" din Rusia inca uimeste si in zilele noastre cu minunile lui, uneori chiar si la cei care poate nici n-au auzit de el!
Concluzia mea finala este ca NU trebuie sa ne amestecam in "ciorba" celorlalti, dar merita cu prisosinta sa ne rugam pentru ei si nicidecum sa ne inversunam intr-un razboi absurd si inutil al orgoliilor si acuzatiilor dureroase. Adevarul ESTE la Dumnezeu si are El grija sa-l arate fiecaruia in parte. Noi sa ne vedem de-ale noastre si sa ne rugam pentru noi si pentru ei deopotriva!